Pregătirea preotului pentru Sfânta Liturghie

.

Cel mai mare dar pe care ni l-a dat Bunul Dumnezeu este lucrarea prin care omul vine în contact nemijlocit cu Însuşi Sfântul Trup şi Sânge al Domnului, Îl poartă în mâini pe Cel Necuprins, se împărtăşeşte cu Cel Nefăcut şi Îl împarte credincioşilor pe Împăratul împăraţilor. Este cea mai înfricoşătoare taină: a împreună petrecerii făpturii cu Ziditorul său, prin bunăvoinţa şi iubirea Celui Atotputernic, a negrăitei smerenii a Celui Preaînalt Care Se coboară în inima omului ridicându-l şi îndumnezeindu-l.

.
Dacă mireanului care se împărtăşeşte i se cere o riguroasă şi îndelungă pregătire trupească şi sufletească, cu atât mai mult i se cere celui care săvârşeşte Sfânta Liturghie o pregătire continuă pentru a fi gata în orice moment pentru această slujire.

.

.

Pregătirea sufletească

.
Pregătirea sufletească cuprinde: pacea sufletului, mărturisirea păcatelor şi rugăciunea personală.

.

Aşadar preotul slujitor trebuie:

• să nu aibă ură, mânie sau dorinţă de răzbunare împotriva cuiva şi să fie împăcat cu toată lumea;

.
• să nu aibă alte gânduri rele (de supărare, de mâhnire, de trândăvie, de desfrânare etc.);
De va îndrăzni să slujească având asemenea patimi, după Pravila de la Govora, se va opri 60 de zile de la slujire, făcând zilnic 50 de metanii până se va îndrepta.

.
• să fie spovedit, chiar dacă nu a făcut păcate grele;
Şi preotul, om fiind, poate face multe din păcatele aparent mici: îmbuibarea pântecelui, beţia, mândria, minciuna, atitudinea părtinitoare, smintirea credincioşilor, neglijenţa faţă de lucrurile bisericii, lipsa de râvnă în povăţuirea credincioşilor etc.

.
• să săvârşească mai înainte măcar slujba Utreniei;
Să se ştie însă că preotul este dator a săvârşi toate cele Şapte Laude.

.
• să-şi împlinească mai înainte cu evlavie şi cu luare aminte pravila personală de rugăciune şi anume: Rânduiala Sfintei Împărtăşiri, Canonul Îngerului Păzitor, Acatistul şi Paraclisul Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, Acatistul Mântuitorului, Rugăciunile de dimineaţă şi de seară şi, după caz, închinăciuni şi metanii câte va putea.

.
Pentru cei mai râvnitori se recomandă privegherea cu rugăciuni şi citiri sfinte, în toată noaptea premergătoare slujirii sau cât vor putea.

.

.

Pregătirea trupească

.
Preotul slujitor este dator la:
• înfrânare de la împreunarea trupească cu soţia (pentru clericul căsătorit) trei zile înainte de slujire cât şi în noaptea următoare slujirii;

.
• înfrânare de la orice mâncare şi băutură în dimineaţa zilei în care va sluji;
Vechile pravile rânduiau ca preotul slujitor chiar să ajuneze în ziua dinaintea săvârşirii Sfintei Liturghii. Cel ce din neputinţă nu va putea ajuna, să evite însă mâncarea multă şi băutura şi să nu mănânce nicidecum după ceasul 3 din noapte (ora 21.00) pentru a evita tulburările, visele păcătoase şi poluţia care vin în timpul somnului din acestea. Se recomandă de asemenea preotului să nu se spele pe dinţi dimineaţa, ci seara, pentru a nu înghiţi din greşeală apă şi să nu mestece gumă înainte de slujire. Fumatul este cu desăvârşire interzis.

.
• curăţenie trupului.
În afară de curăţenia corpului, preotul trebuie să aibă hainele curate şi îngrijite. Veşmintele liturgice să fie curate şi întregi, să nu fie pătate şi rupte, căci "greşeşte de moarte înaintea Domnului dacă vor fi altfel".

.

Sursa: Ieromonah Valentin MÎŢU, Lumea Credintei, anul VIII, nr. 1 (78) ianuarie 2010