joi, 10 martie 2011

Războiul ispitelor ...

.
Fiule, când vrei să apropii şi să slujeşti Domnului, găteşte sufletul tău pentru ispită. Căci zic Sfinţii Părinţi: Ridică ispitele şi îndată nu mai e cine să se mântuiască. Războiul ispitelor lămureşte ca un foc ceea ce suntem fiecare: lemne, aramă, paie, câlţi, pământ sau cenuşă.
.
Războiul duhovnicesc seamănă întrucâtva cu războiul lumii. Şi unul şi altul te desface de lume, de viaţa aceasta. Numai ispitele, necazurile şi tot felul de încercări ale războiului nevăzut, izbutesc să ne tocească pe deplin gustul de lumea aceasta şi să ne ducă la un fel de moarte faţă de lume, care-i smerenia deplină şi condiţia de căpetenie a rugăciunii neîncetate... Şi numai când Îl chemăm pe Dumnezeu nu trebuie să ne îndoim sau să ne fie frică ...
.
Iar toţi cei ce umblă după plăceri de orice fel, nu vor scăpa de primejdie, căci sub orice plăcere se ascunde un şarpe. Numai atâta mângâiere putem aduce între oameni, câtă amărăciune putem să bem în locul celor ce vrem să-i mângâiem ...
.
Sursa: Părintele Arsenie Boca, Lupta duhovnicească, cu lumea, trupul şi diavolul.

marți, 8 martie 2011

File de pateric (35)

.
Au mers odată nişte părinţi la avva , la Panefó, ca să-l întrebe despre primirea fraţilor găzduiţi la dânşii, dacă trebuie să se coboare la măsura fraţilor şi să se poarte familiar cu ei. Până să întrebe ei, i-a zis bătrânul ucenicului: ia seama la ce voi face azi, şi ai răbdare. Şi a pus bătrânul două rogojini, una la dreapta şi una la stânga, şi le-a zis: aşezaţi-vă. Şi a intrat în chilia lui şi s-a îmbrăcat cu haine de cerşetor, şi a ieşit, trecând printre ei. A intrat iar, luându-i hainele, şi a ieşit, aşezându-se în mijlocul lor. Ei se uimeau de ce făcea bătrânul, care le-a spus:
– Aţi înţeles ce am făcut?
– Da.
– Nu cumva m-am schimbat din pricina îmbrăcăminţii prăpădite?
– Nu.
– Dacă sunt acelaşi în amândouă, cum nici dintâiul nu m-a schimbat, aşa nici al doilea nu mi-a dăunat. Tot aşa trebuie să facem şi cu primirea fraţilor străini, după sfânta . „Daţi Cezarului ce e al Cezarului, şi cele ale lui lui “ (Matei 20, 21.). Când vin fraţi, să-i primiţi cu familiaritate. Când sunteţi singuri, aveţi nevoie de jale, ca să rămână cu voi.
Auzind fraţii s-au minunat, fiindcă le spusese ce era în inimile lor înainte ca să-l întrebe, şi au slăvit pe .
.
A spus avva Pimén avvei :
– Spune-mi cum să ajung călugăr.
– Dacă vrei să-ţi găseşti liniştea şi aici şi acolo, spune-ţi „eu cine sunt?“ şi să nu judeci pe nimeni.
.
L-a întrebat tot el pe avva :
– Ce să fac, când se apropie patimile? Să mă împotrivesc lor sau să le las să intre?
– Lasă-le să intre şi luptă cu ele.
S-a întors deci la , sălăşluindu-se acolo. Apoi a venit unul dintre tebani la , şi le-a zis fraţilor că îl întrebase pe avva :
– Când se apropie patima de mine, să-i ţin piept sau să o las să intre? Şi mi-a spus:
– Să nu laşi patimile nicidecum să intre, ci taie-le îndată.
Auzind avva că aşa îi spusese tebanului avva , s-a ridicat de s-a dus la el la Panefó şi i-a spus:
– Avvo, eu ţi-am încredinţat gândurile mele; şi uite că altceva mi-ai spus mie şi altceva tebanului.
– Nu ştii că te iubesc?
– Ba da.
– Nu mi-ai spus tu „spune-mi aşa cum ţi-ai spune ţie însuţi“?
– Aşa e.
– Dacă intră patimile, şi le vei lovi şi vei răbda de la ele, făcându-te mai încercat. Eu ţi-am spus ca şi cum mi-aş fi spus mie. Sunt alţii, care nu trebuie nici să lase patimile să se apropie, ci au nevoie să le taie îndată.
.
L-a întrebat un frate pe avva :
– Ce să fac? Fiindcă nici nu pot să îndur răul, nici să lucrez şi să dau milostenie?
– Dacă nu poţi să faci nici una din acestea două, măcar păzeşte-ţi conştiinţa faţă de aproapele de tot răul, şi te vei mântui.
.
A spus unul dintre fraţi: m-am dus odată la cea de jos la avva , şi avea la mănăstirea lui un dud foarte frumos. Şi mi-a zis de dimineaţă: hai, mâncă. Era vineri şi nu m-am dus din pricina postului, dar l-am rugat:
– Pentru , spune-mi gândul acesta: tu mi-ai spus „hai, mâncă“. Eu din pricina postului n-am mers şi mi-era ruşine din pricina poruncii tale, gândindu-mă „cu ce gând mi-o fi spus bătrânul?“ Ce să fac, că mi-ai spus „hai“?
– La început, părinţii nu le spun fraţilor ce e drept, ci ceea ce e strâmb; şi când văd că fac ceea ce e strâmb, nu le mai spun cele strâmbe, ci adevărul, văzând că sunt ascultători la toate.
.
I-a spus avva avvei Lot: nu poţi să ajungi călugăr, dacă nu devii ca focul, arzând tot.
.
A venit la avva şi i-a spus:
– Avvo, îmi fac mica mea după puterile mele şi micul meu post, şi rugile şi meditaţia şi reculegerea, şi după puterile mele îmi curăţesc gândurile. Ce să mai fac?
Bătrânul se ridică, întinzându-şi mâinile spre cer, şi i s-au făcut degetele ca zece flăcări. Şi îi spuse:
– Dacă vrei, fă-te foc, cu totul.
.
L-a întrebat un frate pe avva :
– Vreau să ies din mănăstire şi să mă sălăşluiesc singur.
– Unde vezi că sufletul tău e liniştit şi nevătămat, acolo aşează-te.
– Şi în mănăstire mă liniştesc, şi singur. Ce zici să fac?
– Dacă te linişteşti şi în mănăstire, şi de unul singur, pune-ţi cele două gânduri ca într-o cumpănă; şi unde vezi că te trage şi precumpăneşte mai mult gândul, aşa fă.
.
A venit unul din bătrâni la tovarăşul său, ca să meargă împreună la avva , spunându-i:
– Spune-i ucenicului tău să ne pună samarul pe măgar.
– Cheamă-l, şi face cum vrei tu.
– Cum îl cheamă?
– Nu ştiu.
– De cât timp este la tine, de nu ştii cum îl cheamă?
– De doi ani.
– Dacă tu de doi ani nu ştii cum îl cheamă pe ucenicul tău, eu într-o zi la ce bun să-l aflu?
.
S-au întâlnit odată fraţii la avva : şi s-au aşezat, întrebându-l, iar el s-a bucurat şi le zicea cu însufleţire: eu sunt azi împărat, fiindcă m-am făcut împărat peste patimi.
.
Spuneau despre avva din Panefó că atunci când trăgea să moară, cum şedeau bătrânii, s-a uitat spre ferestruică şi a văzut aşezat dinaintea ei. Atunci şi-a chemat ucenicul, spunându-i:
– Adu toiagul; ăsta crede că am îmbătrânit şi nu-i mai pot face nimica!
Şi când apucă toiagul, au văzut bătrânii că a sărit ca un câine pe ferestruică şi s-a făcut nevăzut.
.
Sursa: www.pateric.ro