luni, 20 februarie 2012

“Iubirea dumnezeiască este mai tare decât moartea…”

.
Dacă acum prăznuim Învierea, lesne este să înţelegem că mai înainte a fost moartea, iar aceasta a intrat în omenire ca urmare a păcatului. O singură poruncă a primit omul în rai, să trăiască în armonie şi bucurie, prin care avea puterea să se şi desăvârşească. Însă neîmplinirea poruncii avea să-i aducă moartea ca pedeapsă pentru neascultare.
Moartea înseamnă despărţire: pe de o parte se referă la despărţirea sufletului de trup, iar pe de altă parte sufletul se desparte de Dumnezeu, “căci în suflet era viaţa şi viaţa era darul lui Dumnezeu”. Iubirea dumnezeiască este mai tare decât moartea şi Tatăl din început a hotărât să nimicească moartea. Dacă făgăduinţa vine imediat după păcat, lucrarea mântuirii se va face la plinirea vremii. Iar dacă moartea era pecetea fiecărui urmaş al lui Adam, cine ar fi putut să o curme? Nu era cu putinţă să fie curmată decât de cineva nemuritor. Atunci Tatăl cel Ceresc a hotărât ca Fiul Său să ia trup, să pătimească şi să moară.
Prin patima, prin crucea şi prin moartea cu trupul a Fiului lui Dumnezeu se izbăvesc strămoşii şi se înlătură moartea ca pedeapsă pentru păcat.
Învierea restabileşte frumuseţea cea dintâi, ea ne aşează mai sus decât erau strămoşii înainte de păcat, pentru că Hristos Fiul lui Dumnezeu după al Cărui chip s-a făcut omul cel dintâi este ca un începător al neamului omenesc, ceea ce l-a îndemnat pe Sfântul Apostol Pavel să spună: “Făcutu-s-a omul cel dintâi Adam, cu suflet viu, iar Adam cel de pe urmă, adică Mântuitorul Hristos, cu Duh dătător de viaţă”.
Viaţa înmugureşte în baia botezului care semnifică trecerea prin mormântul lui Hristos, după care cântăm: “Câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi şi îmbrăcat”. Cu bucurie rostim aceste cuvinte ale Sfântului Apostol Pavel la primirea celei dintâi taine, întrucât la fiecare dintre cei botezaţi cerul se deschide.
Acesta este semnul dragostei părinteşti a lui Dumnezeu care priveşte cu bunăvoinţă către Fiul Său înviat din morţi. Hristos iese din mormânt cu un trup nestricăcios superior trupului lui Adam, care aflându-se în rai avea nevoie de hrană şi era supus ispitelor. Acum Iisus Hristos înviază cu un trup duhovnicesc. Acesta nu mai poate fi cuprins de stricăciune şi locul unde îi duce Hristos pe strămoşi este superior raiului celui dintâi. În Eden satana a intrat şi a adus ispita, însă în Raiul pe care îl deschide Hristos prin Înviere este numai lumină şi nici un rău nu mai poate să pătrundă pentru că lumina a alungat întunericul. Însuşi Hristos luminează în raiul pe care îl deschide pentru toţi oamenii cei ce doresc viaţa şi mântuirea.
Să nu-i uitaţi pe sfinţii noştri care au primit lumina lui Hristos prin Sfinţii Apostoli şi ne-au trimis-o nouă jertfindu-se, ca şi noi să fim astăzi părtaşi Învierii lui Hristos. Au trecut prin suferinţă pragul acestei vieţi lăsând mărturie a Învierii tuturor, Sfintele lor Moaşte care ocrotesc întreaga lume. S-au jertfit pentru ca noi să nu mai plângem, căci au venit iertarea şi pacea aduse de Hristos prin Învierea ce străluceşte şi ne copleşeşte întărindu-ne pe toţi.

†TEODOSIE
.