duminică, 7 aprilie 2013

Arhiepiscopia Alba Iuliei - Mănăstiri şi schituri (5)

.
Mănăstirea SFÂNTUL IOAN BOTEZĂTORUL

Mănăstire de călugări, cu hramul: Sfântul Ioan Botezătorul.
Istoricul: În luna iulie 1941, apele vijelioase ale Argeşului au măturat casele din satul Căpăţâneni şi din alte localităţi ale zonei. Mareşalul Ion Antonescu, dorind să ajute sinistraţii, oferindu-le adăpost, a construit cătunul pe care localnicii l-au numit Antoneşti.
Pictura: Biserica a fost ridicată la roşu nefiind tencuită şi pictată.


Mănăstirea SFÂNTUL IOAN BOTEZĂTORUL

Mănăstire de maici, cu hramul: Sfântul Ioan Botezătorul.
Istoricul: Mănăstirea Sfântul Ioan Botezătorul a fost ctitorită în anul 1924 de Dr. Ioan Stroia, Episcopul general al armatei, care a trăit între 1865 şi 1937. Aşa cum am arătat mai sus, Schitul a fost mutat în punctul Valea Popii, unde a fost strămutată şi biserica după 1994, în 24 iunie anul 2000 a fost sfinţită de Arhiepiscopul Andrei, în al zecelea an de păstorire a domniei sale, stareţ fiind Protosinghelul Ioan Cojan. Biserica a fost ridicată pentru prima oară în anul 1768 prin mila credincioşilor din satul Agmar, comuna Blandiana şi a fost adusă în incinta veche a schitului în anul 1989, ca apoi după 1994, să înceapă strămutarea ei în actualul loc.
Descriere: Biserica este o construcţie în formă de navă, din grinzi de lemn, pe tălpi din lemn aşezate pe o mică fundaţie de piatră. Spaţiul este repartizat în altar, naos, pronaos. În partea de sud a bisericii, pe toată lungimea ei, este un pridvor deschis (prispa) susţinut de 12 stâlpi din lemn. Pridvorul are un grilaj înalt de 80 cm. Intrarea în biserică se face prin sud, pe o uşă masivă din stejar. Lumina pătrunde în altar prin două ferestre mici aşezate la est şi alta la nord, naosul este luminat de trei ferestre la sud şi alte două la nord. Ferestrele sunt duble, din lemn, cu dimensiunile de 70/40 cm. Naosul este delimitat de pronaos prin pereţi din lemn. Pronaosul nu este luminat. Pe pronaos se înalţă o turlă cu baza pătrată şi cu foişorul piramidal. Pardoseala este de duşumea din scândură. Acoperişul, foarte înalt, este din şindrilă.
Pictura: Pictura în tempera, aplicată pe placajul care îmbracă interiorul bisericii, este opera meşterului iconar Vasile Lefter, prin dania tuturor cucernicilor şi evlavioşilor creştini. În partea inferioară a pereţilor sunt pictaţi sfinţii, iar pe plafon scene biblice.
Altele: La sud-vest de biserică s-a ridicat o clădire din cărămidă pentru chilii, trapeza, bucătărie şi camere pentru credincioşi. Este acoperită cu ţiglă. În apropierea acestei clădiri, în sud-est, a fost construită prima clădire pentru chilii, cu verandă la etaj, acoperită cu tablă. Clădirile anexe, acoperite cu tablă, sunt ridicate la sud de clădirile chiliilor. Aici sunt magaziile, atelierele şi garajele schitului.


Mănăstirea SFÂNTUL IOAN BOTEZĂTORUL - STRUNGARI

Istoricul: Mănăstirea a fost înfiinţată în 1990, dar viaţa duhovnicească a fost trăită aici într-o chilie de la marginea pădurii, cu mult timp înainte. Ca începător este cunoscut monahul Simeon, care a vieţuit în chilie în singurătate şi rugăciune din jurul anului 1900 până în 1943, când s-a mutat la Domnul. A fost urmat de monahul Varsanufie Ştirban din partea de nord a Moldovei, care a păstrat candela rugăciunii aprinsă 26 ani. În această perioadă a avut ca ucenic pe fratele Ioan David, pastor născut în 1920 în cătunul Plai, care trăia într-un bordei, mai sus de chilia sihastrului Varsanufie, dar seara cobora pentru a petrece împreună noaptea în priveghere şi rugăciune. Spre sfârşitul vieţii, prin duhovnicul Arhimandrit Dometie cu care ţinea legătura în apostolat, monahul Varsanufie devine preot slujitor la Mănăstirea Râmeti. L-a însoţit şi fratele Ioan, care a păstorit oile mănăstirii. Murind părintele Varsanufie, fratele Ioan se întoarce la chilia din marginea pădurii Strungari, unde s-a nevoit cu post aspru şi rugăciune până la 7 ianuarie 1995 (soborul Sfântului Ioan Botezatorul), când a plecat la Domnul să-şi ia plata ostenelii. A fost înmormântat aproape de chilii, lângă părintele Simeon, începătorul nevoinţei din binecuvântata chilie. Mulţi dintre cei suferinzi sau chinuiţi de duhuri necurate îşi găsesc liniştea şi uşurarea la mormintele pustnicului Ioan şi monahului Simeon. Avem exemplul preotesei de lângă Timişoara chinuită de mai mulţi ani de un duh rău. Într-o noapte a văzut în vis un ostaş cu numele Ioan, care se lupta cu o dihanie fioroasă, iar soţul preot a visat două morminte cu inscripţiile: Monah Simeon şi fratele Ioan veniţi la Mănăstirea din Strungari pentru rugăciune. După slujbă au fost îndemnaţi să urce sus la morminte, să aprindă câte o lumânare şi să ceara ajutor la Dumnezeu prin rugăciunile aleşilor lui şi s-au minunat când preoteasa a văzut numele ostaşului din vis, iar preotul mormintele visate de el. Deodată bolnava a simţit o eliberare de răul ce o muncea şi mulţumind lui Dumnezeu s-a întors acasă sănătoasă.
Descriere: Paraclisul este o construcţie din cărămidă, pe fundaţie de piatră, în formă dreptunghiulară. Are spaţiul repartizat în altar, naos şi pridvor închis. Altarul, spaţios, este luminat de două ferestre aşezate pe dreapta şi stânga peretelui din răsărit, de o fereastră la sud şi alta pe zidul din nord. Catapeteasma este din lemn de tei sculptat. Naosul, destul de spaţios, primeşte lumină de la două ferestre aşezate la sud şi alte două pe zidul din nord. Pe naos, în apropierea altarului este o turlă circulară, luminată de patru ferestre, câte una în fiecare punct cardinal. Ferestrele din altar şi naos sunt dreptunghiulare, înalte, cu lăţimea de 45 cm. Au geamuri duble şi la exterior grilaj metalic. În apropierea pridvorului se află balconul pentru cor, susţinut de un stâlp pătrat, din zid, pe mijloc şi alţi doi stâlpi pe zidurile laterale şi balconul este luminat de o fereastră mare, înaltă şi lată. Intrarea din pridvor în naos, se face pe o uşă din lemn în două canaturi. În pridvor se intră tot pe o uşă din lemn de stejar, în două canaturi, aşezată pe zidul din naos. Pe pridvor este o turlă pătrată, cu acoperişul piramidal, ca şi a turlei de pe naos. Pardoseala este din duşumea de lemn în altar şi naos, ciment îmbinat cu plăci din marmură în pridvor. Biserica, inclusiv cele două turle, are acoperiş din tablă zincată. Faţadele exterioare sunt tencuite în calciu de culoare alb-verzui. În partea superioară sunt prevăzute mici firide care urmează să fie pictate. Deasupra uşii de intrare în pridvor s-a pictat, în medalion, Acoperământul Maicii Domnului, încadrat într-o parte de Sfântul Ioan Botezătorul şi în alta de Sfântul Ioan Hozevitul. Pe stânga şi dreapta, alte două medalioane reprezintă pe Maica Domnului.
Pictura: Pictura bisericii terminată în 1999 este realizată în tehnica frescă de pictorii Zănescu şi Zahiu din Moldova. Îmbinarea culorilor roz, alb şi verde face ca pictura să fie deschisă, luminată, în pridvor s-a pictat, Vameşul şi Fariseul, Acoperământul Maicii Domnului, Sfântul Ioan Hozevitul. Pe plafonul plat este pictat Iisus Hristos, iar la intrarea în naos Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel. Pe peretele vestic al naosului este pictat Arhiepiscopul de Alba-Iulia, Andrei Andreicuţ. Pe zidurile din sud şi nord ale naosului s-au pictat sfinţi în partea inferioară, iar în partea superioară, scene biblice care se continuă şi pe boltă.

Altele: La sud-vest de paraclis este prima construcţie a chiliilor din lemn pe fundaţie de piatră, acoperită cu tablă, orientată de la vest la est. În nord-vest de paraclis este o construcţie parter, din zid, în formă pătrată în care se află trapeza, bucătăria, cămările. La vest de această clădire a început în anul 2000 construcţia din zid a bisericii mănăstirii. Alte două clădiri construite din cărămidă BCA, parter şi mansardă se află la 20 m nord de paraclis, în marginea incintei, orientate de la est la vest, între ele ridicându-se clopotniţa cu gang şi poarta de intrare în mănăstire. Toate clădirile sunt acoperite cu tablă zincată. La nord-est de paraclis s-a construit din lemn, în formă circulară, altarul de vară, iarna utilizat ca aghiasmatar.