duminică, 5 mai 2013

Arhiepiscopia Alba Iuliei - Mănăstiri şi schituri (6)


Mănăstirea SFÂNTUL PROOROC ILIE - ALBAC

Istoricul: În zonă n-a existat aşezământ monahal. Iniţiativa înfiinţării mănăstirii a avut-o, în 1990, fratele Irineu Toader, de la Schitul Crasna din judeţul Prahova şi fratele său, preotul Vasile. Aceasta a fost şi dorinţa credincioşilor din zonă. Solicitării credincioşilor şi iniţiativei fraţilor Toader, Arhiepiscopia Alba Iuliei i-a dat curs şi a aprobat înfiinţarea mănăstirii cu obşte de maici. Terenul a fost donat de domnul Gheorghe Pleşa, fostul primar al comunei Albac. Din cauza formalităţilor, locul s-a sfinţit abia în 1992. Lucrările de construcţie au durat din 1996 până în anul 2000, timp în care au fost ridicate biserica şi corpul de chilii.

Descriere: Biserica este construită din grinzi de lemn, pe fundaţie din bolovani de piatră, în formă de cruce. Spaţiul este compartimentat în altar, naos şi pronaos. Există şi un pridvor deschis. Altarul este luminat de trei ferestre, câte una la nord, nord-est şi sud-est. Iconostasul, din lemn de tei frumos sculptat, este opera meşterului Augustin Mascasan şi a fiului său, Sorin, din Nima - Dej. Naosul primeşte lumină de la o fereastră aşezată pe zidul din sud şi alta pe cel nordic. Pe naos se înalţă o turlă deschisă, de formă octogonală, luminată de patru ferestre, în fiecare punct cardinal câte una. Acoperişul turlei este în formă de clopot. Pronaosul este luminat de câte o fereastră la sud şi nord. În pronaos se află şi un balcon, susţinut de grinzi din beton, care se sprijină pe ziduri. Intrarea în pronaos se face prin vest, pe o uşă din stejar în două canaturi. Pridvorul are în partea vestică un parapet de beton, înalt de 105 m, pe care vara stau ghivece cu frumoase flori. Intrarea în pridvor se face atât prin nord, cât şi prin sud. Pardoseala în biserică este din duşumea de scândură, iar în pridvor este ciment mozaicat. Biserica şi turla sunt acoperite cu tablă zincată. Faţadele exterioare sunt placate cu bârne de lemn în două modele.
Mănăstirea SFÂNTUL PROOROC ILIE - ALBAC
Pictura: Împodobită în 2002 cu pictura în tehnica frescă de zugravul-iconar Adrian Pancu din Târgovişte.
Altele: La 15 m nord de biserică este corpul de chilii, parter şi etaj, cu cerdac la etaj, susţinut de stâlpi din lemn. Clădirea are două laturi formând litera L. Acoperişul cu ţiglă este foarte înalt, făcând posibilă construirea unei mansarde pentru chilii. În sudul bisericii, la 20 m distanţă, este construit aghiasmatarul din lemn, închis cu geamuri şi acoperit cu şindrilă.
                Mănăstirea SFÂNTUL PROOROC ILIE - ALBACMănăstirea SFÂNTUL PROOROC ILIE - ALBAC


Schitul CALENE

Istoricul: Schitul s-a înfiinţat în 1991, din iniţiativa doamnei Ana Albu, care şi-a donat gospodăria şi terenul în acest scop. Episcopul Andrei a dat binecuvântarea înfiinţării schitului şi a numit la conducerea lui pe monahia Melania Cărpinişeanu, care împreună cu mama ei, ajutată de credincioşii din Calene şi din alte părţi, a reuşit în scurt timp să construiască o biserică şi o mică clădire pentru stăreţie, trapeza, bucătărie şi chilii.
Descriere: Biserica este o construcţie de zid cu cărămidă BCA, pe fundaţie de piatră şi beton, în formă de cruce. Naosul şi pronaosul formează un spaţiu comun, fără o delimitare distinctă. Acoperişul este din tablă zincată. Are trei turle îmbrăcate şi acoperite cu tablă zincată.
Altele: Clopotniţa se construieşte la intrarea în incintă.


Schitul IZVORUL POSAGA

Istoricul: Biserica a fost construită în 1933 de preotul paroh al satului, Alexandru Rujdea. Viaţa monahală a început în 1948 şi a durat până în 1960, când, ca urmare a Decretului nr. 410/1959, Schitul a fost desfiinţat. Biserica a fost folosită în continuare ca magazie, atât ea, cât şi alte clădiri părăginindu-se.
Descriere: Biserica este o construcţie din lemn, pe fundaţie de piatră. Are formă de construcţie dreptunghiulară. Naosul cu pronaosul nu sunt separate, suprafeţele formând un spaţiu comun. Pridvorul deschis este sprijinit pe stâlpi din lemn, foarte frumos sculptaţi. Catapeteasma din lemn, de asemenea are o sculptură foarte frumoasă. Uşile de la intrare sunt masive, din lemn de stejar cu o sculptură ornamentală. Biserica are două turle, una mare pe naos şi alta mai mică pe pridvor. Este tencuită în interior şi căptuşită cu şipcă în exterior. Acoperişul este cu ţiglă.
Pictura: Pictura, foarte plăcută ochilor, este operă a doi cumetri, Gheorghe şi Dumitru, şi a fost executată în anii 1988-1989. În aceeaşi ani a fost lucrată şi sculptura de către meşterul Ioan Achitei din Moldova.
Altele: Clopotniţa, construită din lemn şi acoperită cu şindrilă, este susţinută de stâlpi puternici din lemn şi ei frumos sculptaţi. În incinta schitului este un frumos altar de vară construit din lemn, acoperit cu ţiglă şi susţinut de şase stâlpi din lemn sculptat. Clădirea pentru chilii, trapeza, bucătărie, stăreţie este din lemn, pereţii fiind tencuiţi în interior şi căptuşiţi cu şipcă în exterior. Este acoperită cu ţiglă şi la fel de cochetă ca şi biserica. Împrejmuirea din faţă, paralelă cu drumul, este din zid masiv de piatră la bază iar deasupra acestui soclu este uluca din lemn.

Schitul TET

Istoricul: Monahul Ghenadie, de la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, călugărit la Ierusalim, a avut o vedenie prin care i s-a cerut să înfiinţeze în acest loc o mănăstire. Împreună cu credincioşii din zonă, care l-au ajutat, a construit o mică biserică din lemn, acoperită cu şindrilă. Construcţia a fost începută în 1945 şi s-a continuat cu construcţia chiliilor, terminându-se în 1957. N-a durat mult viaţa monahală aici, pentru că a fost pus în aplicare Decretul nr. 410/1959, călugărul fiind bătut şi trimis la închisoare. A revenit în aceste locuri după 1990, dar, fiind bolnav, a decedat. A fost înmormântat în incinta mănăstirii.
Altele: Slujbele se ţin dimineaţa la ora 6, după amiază la ora 17 şi 1, noaptea de la orele 24-3.
Schitul TET