MANASTIRI (7) - Muntele Athos

.
MÂNĂSTIREA STRAVRONIKITA

Stavronichita (crucea lui Nichita) numele l-a luat de la un sculptor de cruci, cuviosul Nichita care a fondat-o pe la 1006. Distrusă de foc, a fost reînoită de către patriarhul Constantinopolului Ieremia în 1520. La 1525, Neagoe-Basarab a zidit aghiazmatarul si paraclisul si îi trimetea si bani pentru întretinere. Serban-Cantacuzino i-a făcut deasemenea înbunătătiri. Biserica sf. Gheorghe a fost zidită de către mitropolitul Grigorie II al Ungro-Vlahiei 1765, care s-a săvârsit aci fiind înmormântat la malul mării, unde a fost odată o cruce de piatră. I-a mai fost închinată si biserica sf. Apostoli din Bucuresti 1765.

.
Icoane:

O icoană a Sf. Nicolae făcătoare de minuni în următoarele împrejurări: Pe la 1545, călugării au iesit la mare să vâneze peste pentru praznic. In loc de peste însă, au scos afară această icoană si au asezat-o pe mal. Din locul unde a fost icoana, a isvorât aghiasmă, care este si astăzi. Istoricul acestei icoane este următoarul: Această sf. icoană, încă din timpul iconoclastilor care cercând sa o taie cu securea; s-a făcut ca o rană în locul acela si a început a curge sânge. Spăimântându-se păgânii au aruncat-o în mare. Unde stând s-a lipit în locul acela o scoică care se vede si astăzi [icoana săvârsind minuni].

.

Sf. moaste are: Mâna sf. Ana, mâna sf. Elefterie si cotul de la mâna sf. Vasile-cel-mare. Ale sf. doctori Cosma si Damian fără de arginti si multe altele. In bibliotecă se găsesc multe manuscrise printre care 57 pe pergament cuprinzând materii bisericesti din sec. XI-XIX-lea si altele.

.

MÂNĂSTIREA XENOFONT

.

Ctitorul acestei M-tiri a fost cuviosul Xenofonte prin sec. X. Acesta fusese un viteaz grec, care si-a săvârsit viata împreună cu cei doi fii ai săi Ioan si Arcadie, în lavra cea mare. Amiralul Simeon Enuncul a reînoit-o. El se făcu călugăr cu trei membrii din suita sa: Eusebiu, Candid si Ilarion. In 1285, fu distrusă de către unionistii Latini, dar a fost refăcută de către domnitorii Tării Românesti. Pe la 1545, a fost reînoită de către boierii Craioveni: Barbu Banu, Danciu Vornicu, Pârvu si Radu.

.

.

Are trei icoane făcătoare de minuni foarte frumoase. Una a Maicii Domnului căreia i se zice si "Povătuitoarea", una a Sf. Gheorghe si alta a Sf. Dimitrie.

.

Sfinte moaste are: o bucată din capul Sf. mucenic Trifon, mâna sf. Marina, a sf. Modest si altele.

.

Biblioteca, pe lângă cărti de valoare, mai are si câteva manuscrise, dintre care 8 pe pergament din sec. XII-XIV-lea cuprinzând lucrari bisericesti si 3 manuscrise pe pergament cuprinzând liturghia Sf. Ioan Hrisostom.

.

MÂNĂSTIREA ESFIGMENU

.

Istoricul acestei sf. M-tiri este următorul: in mai multe nopti cuviosii călugări au fost desteptati de un zgomot cu lovituri de toacă. Egumenul împreună cu ceilalti cuviosi au ascultat în ce parte toacă până au aflat locul. Din acest semn au înteles că îngerul le-a arătat locul cel mai frumos, unde au zidit M-rea. Strângând ei ajutoare au zidit-o pe locul unde le-a descoperit lor îngerul, numind-o "Simone" (a tocat). Asa s-a numit mai bine da 200 ani, când si-a schimbat numele în Esfigmenul (Strâmtoare) după pozitia locului. Ctitorii ei vechi au fost împăratul Teodosie cel Mic, cu sora sa Pulheria si Marcian (445). Mai pe urmă a fost refăcută cu ajutoare de la domnii Tării Românesti. In fata bisericii se văd zugrăvite chipurile patriarhului Constantinopolului Antim si a mitropolitului Veniamin Costache. In vechime M-rea ducea lipsă de apă. Egumenul Grigorie Palama a făcut rugăciuni si postiri cu lacrimi si i s-a descoperit locul unde săpând, a izvorât apă, care curge si astăzi în fata M-rei. Sunt si 9 paraclise dintre care unul pe seama românilor.

.

Odoare scumpe are: o cruce de aur, cu pietre scumpe, trimisă de împărăteasa Ecaterina II-a a Rusiei si o evanghelie trimisă de printul Mihail Pavlov al Rusiei.

.

Sursa: www.sfaturiortodoxe.ro

MANASTIREA SFANTUL IOAN CASIAN

..

Cu Sfantul Ioan Casian te intalnesti la capete opuse de lume: la Marsilia, unde i se afla racla cu moaste, si in Dobrogea, locul nasterii sale, unde astazi se inalta o manastire ce-i poarta numele. Francezii il considera pe Ioan Casian primul lor sfant si primul calugar din Galia romana. Se roaga la racla lui si ii rostesc numele cu adanca emotie. Noi, romanii, abia de aflam ca cel care a pus bazele monahismului apusean e de neam daco-roman, ca locul nasterii si copilariei sale se afla nu departe de pestera si de satul care ii poarta numele: Casieni.

.

La Manastirea „Ioan Casian” ajungi doar pe jos, luand-o de-a dreptul peste dealuri si vaioage, printre ciulini uscati si tufe razletite de paducel. Nu e deloc usor. Iarna, mai ales, Dobrogea e incruntata si ostila. Un vant taios, cu margini ca de sticla ciobita, matura in permanenta Dealul Casienilor. Manastirea e chiar pe varful platoului - stinghera, insingurata si fara ziduri de aparare. E o casa simpla, un refugiu de munte. Pare aproape, dar dureaza mult pana sa ajungi la ea. In rafale scurte, dusmanoase, vantul iti taie rasuflarea. Imbracat cu un palton negru si gros ca o suba, parintele Iustin Petre se opreste o clipa si arata undeva, spre vale. Sunt trei containere dreptunghiulare, vopsite in verde, imaginand un alt dreptunghi neterminat. E primul loc de rugaciune al celor trei calugari veniti aici sa ridice manastirea Sfantului Casian. E locul in care camionul de transport s-a impotmolit, obligandu-i pe muncitori sa descarce enervati si la intamplare containerele de tabla. Asa au petrecut calugarii iarna viscolita, neobisnuit de grea, a anului 2002 - in doua baraci culcate intr-o rana, dormind imbracati, fara lemne, fara curent electric. Nici apa nu aveau. O aduceau cu carca, in bidoane de plastic, din satul vecin, cale de 4-5 kilometri. Plecau dimineata si ajungeau franti de oboseala, abia dupa pranz. Mancau paine uscata si isi dramuiau apa, amagindu-se cu un ceai abia dezmortit. Intr-o sobita de fonta, faceau foc o data in zi, din vreascuri si cotoare de porumb gasite pe camp. Vantul sufla in voie prin dusumeaua neizolata, prin colturile neimbinate ale peretilor de tabla, iar dimineata se trezeau intepeniti, cu promoroaca in par si barba.

.

Cu un gest larg al mainii, parintele Iustin insista aratand baraca din stanga, cu un tricolor fluturand la intrare. E paraclisul pe care l-au amenajat, muncind pe rupte, cateva luni la rand. E locul unde el a slujit prima Liturghie, in ziua de Craciun. Din toate, cea mai tulburatoare amintire a parintelui este aceasta slujba, tinuta in fata micii obsti si a trei ciobani, ajunsi la manastire nu se stie cum, nu se stie de unde. Privindu-i cum stateau imbracati in cojoace si cu capul descoperit, ca o icoana a modestiei si simplitatii, parintele s-a cutremurat. Parca retraia scena nasterii din Biblie. O clipa nu mai era pe Dealul Casienilor, ci in pestera Bethleemului, asistand la marele miracol al Intruparii. Pentru un calugar, nu exista rasplata mai mare. Dupa atatea necazuri si lipsuri, avea semn ca, in sfarsit, Sfantul Ioan Casian ii primea pe pamanturile sale, binecuvantandu-le parca saracia si rabdarea, frigul si osteneala trupului.

.

Foto: http://viatalatara.wordpress.com/

.

Dobrogea e plina de istorie. De pe platoul Casienilor cuprinzi toata pustia Scitiei Minor, pana la Cheile Dobrogei sau la stravechea cetate Histria. Amintirea Sfantului e pretutindeni. Dealul si padurea de stejari pitici ii poarta numele, ca si valea dimpreuna cu stancile ce o strajuiesc. Totul apartine neamului Casienilor: locurile de pasune, iarba si potecile, satul de peste raul Casimcea, din care acum nu a mai ramas decat un palc de trei case - un sat candva de tarani nobili, mandri de obarsia si libertatea lor. „Locul are forta”, repeta parintele, conducandu-ne spre pestera Sfantului. Coboram abrupt, pasind peste ciudate tipsii de roca netezite ca in palma, si ceva se intampla. Vantul isi pierde brusc ascutisul. Adie doar, miscand fosnit frunzele ruginite ale stejarilor pitici din preajma. In Valea pustnicilor, unde am ajuns, iarna isi uita dusmania. E deja alt anotimp si o alta lume. O vibratie de liniste si transparenta intensifica verdele palid incruzit al ierbii si violaceul discret al primelor branduse. Padurea dobrogeana, cu desisuri si copaci contorsionati, cu tufe de maces si porumbe, are misterul ei. Tacut si adunat in sine, parintele paseste cu sfiala, usor, in varful picioarelor, de parca nu ar vrea sa tulbure somnul nici unei ganganii. Se opreste doar sa ne arate Stanca Sfantului si inscrisul de pe ea: „OROI CASIANOUN KAI SPILOUHA”. Adica: „Hotarele Casienilor si Pesteruca”.

.

Sunt multe lucruri tainice in Tinutul Casienilor, dar nimic nu se compara cu lucrarea si forta Sfantului. Altfel, nu se explica staruinta de neclintit a oamenilor, care vin la Pestera lui Casian, urca din greu scarile ametitoare si, ajungand la altarul natural din mijloc, cad cu genunchii in nisipul umed, se roaga, cer sfat, isi usureaza sufletul.

.

Sursa: www.ioancasian.ro

Manastirea "Sfintii Voievozi" Slobozia

.

Amintita in hrisoave, de-a lungul veacurilor, sub numele de Manastirea Sfintii Voievozi de la Vaideei, Slobozia lui Ianache, apoi de la Slobozia, cea mai veche manastire din estul Munteniei, pastrata pana astazi, isi are inceputurile in al doilea deceniu al sec. al XVII-lea. In martie 1614, voievodul Radu Mihnea acorda marelui postelnic Ianache Caragea dreptul de a intemeia o "slobozie" la Vaideei, adica o asezare scutita de dari pe trei ani, unde asezase colonisti. Acolo, in mijlocul Baraganului avea sa intemeieze postelnicul Ianache Caragea si Manastirea Sfintii Voievozi.
.

Afectata de atacul tataresc, din anul 1623, poate si de cutremurul din 1627, manastirea a fost luata "pe seama domniei", odata cu urcarea pe tronul Tarii Romanesti a lui Matei Basarab, in anul 1632. Incepand cu 13 iulie 1633, Matei Basarab a intarit si daruit numeroase mosii si sate "sfintei, dumnezeieestii manastiri a domniei sale de la Slobozia ce se chiama Vaideei, unde este hramul sfintilor arhistrategi Mihai si Gavriil si altii fara de trup, langa satul Slavica, pe apa Ialomitei, care este zidita si ridicata din temelie de domnia mea". Este greu de crezut ca biserica postelnicului se ruinase deja, astfel incat voievodul sa ridice atat de repede un alt lacas, ci mai degraba este vorba de o restaurare, insotita de ridicarea incintei, a turnului clopotnita si a altor contructii. Potirit traditiei, consemnata in pisania pictata in urma cu un secol, tarnosirea bisericii a fost facuta in anul 1636 de catre insusi Patriarhul Constantinopolului, impreuna cu un sobor de 500 de arhierei si preoti.

.

Pana in secolul al XVIII-lea, manastira Slobozia a fost socotita in randul celor mai mari comunitati monahale din Tara Romaneasca. Bogata, intarita in privilegiile sale, a servit pentru credinciosii din aceste parti ale Baraganului, ca centru al credintei stramosesti, asezamant de cultura si fortificatie. Manastirea a fost, de asemenea, vestita pentru biblioteca sa, din care unele carti vechi se pastreaza si astazi, ferite de vitregia vremurilor. Tot aici, in prima jumatate a sec. al XIX-lea, a functinat cea mai insemnata scoala din judetul Ialomita, sustinuta pe cheltuiala staretului carturar Gavriil Smirneanul.

.

De-a lungul timpului, manastirea Sfintii Voievozi a avut si un rol militar, prin pozitia strategica deosebita.

.

In ianuarie 1838, manastirea a fost puternic afectata de puternicul cutremur, biserica fiind distrusa aproape integral. Ridicarea lacasului sfant s-a facut in urmatorii ani, pana in 1842, de catre Arhimandritul Gavriil Smirneanul, cu care manastirea cunoaste iarasi o perioada de stralucire, fiind socotit al treilea ctitor al asezamantului.

.
Incepand cu anul 1864, fosta manastire a devenit biserica de mir, fiind pana in perioada interbelica singura constructie de acest fel din Slobozia. Data fiind insemnatatea sa pentru aceasta asezare, prima stema a localitatii, adoptata in 1932, avea sa cuprinda si imaginea turnului clopotnita, ca reprezentand fostul asezamant monahal.

.

Din anul 1994, dupa ce Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romana a hotarat infiintarea Episcopiei Sloboziei si calarasilor, biserica Sfiinti Voievozi a devenit Catedrala Episcopala. La 6 februarie 1994, intai statatorul de atunci, Patriarhul de fericita aminitire Teoctist, impreuna cu un sobor de arhierei, l-a instalat acolo pe cel dintai episcop ialomitean, P.S. Nifon Mihaita. Din anul 1988, a fost reinfiintata Manastiea Sfintii Vievozi, cu destinatie pentru maici, avant 14 vietuitoare, comunitatea fiind condusa de Maica stareta Varvara Arnautu.

.

Dupa anul 1989, au avut loc mai multe lucrari de restaurare a asezamantului, in prezent lucrandu-se la refacerea completa a zidurilor de incinta, cu intentia de a le reda aspectul din vremea voievodului ctitor.

.

Declarata monument istoric in urma cu un secol, manastirea era mentionata ca atare in anul 1903, in Inventarul Monumentelor Publice si Istorice din Romania. Veche ctitorie domneasca a Sloboziei pastreaza si astazi acest statut binemeritat.

.

Sursa: Monografia Mânăstirea "Sfinţii Voievozi" Slobozia - autor dr. Ştefan Grigorescu

MANASTIRI (6) - Muntele Athos

.
MÂNĂSTIREA DOCHIARU
.

Fondatorul acestei mânăstirii a fost cuviosul Eftimie prietenul Sf. Atanasie cel Mare (1070). Arhanghelul Mihail a descoperit unui tânăr o comoară pe metocul acestei mânăstiri. Tânărul acela a spus Egumenului ce i se arătase, iar Egumenul, a trimis împreună cu tânărul încă alti doi ucenici, ca să descopere comoara si s-o aducă la mânăstire. Cei doi însă au socotit că ar fi bine să le rămână lor comoara si asa au legat o piatră mare de grumazul tânărului aceluia si l-au azvârlit în mare. Apoi au luat comoara si, ascunzând-o, au spus către Egumenul mânăstirii că n-au găsit nimic, iar pe tânărul acela nu stie ce s-a făcut, că au fugit fără să-l fi văzut.

.

Pe când însă tânărul era în fundul mării si îsi pierduse simtirea, i s-a arătat aievea doi tineri strălucitori la fată: erau Arhanghelul Mihail, si Ingerul păzitor al tânărului, iar cel din urmă a zis către Arhanghel: Dacă tu binevoiesti, Arhanghele, scapă pe acest tânăr nevinovat. Tânărul ud cum era, si cu piatra de gât s-a pomenit deodată în mijlocul Bisericii Dochiarului unde a povestit Egumenului ce i s-a întâmplat. Astfel ucigasii au fost descoperiti, si siliti au adus comoara, cu care s-a zidit mânăstirea dându-i numele de Sf. Voievozi. Iar piatra care a fost legată de gâtul tânărului se păstrează si astăzi zidită în M-tire.

.

Mânăstirea mai are si o icoană făcătoare de minuni, care se numeste "Grabnică Ajutătoare", în fata căreia ard 4 candele mari de aur trimise din Rusia. In interior mai sunt 10 paraclise. Moaste sfinte are: părticele din trupul Sf. Haralambie, ale Sf, Mercurie, capul Sf. Teodor si altii.

.

Printre ctitorii acestei mânăstiri este si Alexandru Lăpusneanul, domnul Moldovei cu sotia sa.

.

.

MÂNĂSTIREA CARACALU

.

Ctitorul acestei M-tiri a fost Antoniu Caracal, împărat Roman (211 după Hr.), de la care îsi trage si numele. Prădată în sec. XIII, Andronie al II Paleologul a înzestrat-o asigurându-i existenta. Mai târziu (1530) a fost reînoită, de către Petru-Vodă-Rares (Domnul Moldovei), iar sotia sa D-na Ruxandra i-a răscumpărat metoacele în 1670. Iubitor pentru acest Sf. lăcas, Petru-Rares a trimes pe Proto Spătarul Petru cu multi bani, poruncindu-i ca să zidească o Mănăstire frumoasă la malul mării. Acesta însă fiind lacom de bani ca si Iuda a zidit o bisericută mică si s-a întors în tară spunând domnitorului că a făcut cum i-a poruncit. Domnitorul însă aflând adevărul, s-a supărat foarte si vroia să-i taie capul. Proto spătarul Petru — ca să-si scape viata, a promis că va ridica M-tirea, cu cheltuiala sa. Asa a si făcut (1534). Si întorcându-se în tară, cu bună ispravă, domnitorul l-a iertat, si l-a primit, cu mare cinste. Mai târziu, însusi domnitorul si cu Proto-spătarul său, s-au dus la Sf. M-te, unde s-au călugărit, luând el, domnitorul, numele de Pahomie. Aci s-au săvârsit amândoi, în viată sfânta si fapte de milostenie crestinească. Biserica este măreată, zugrăvită artistic, în stil bizantin, — Chmovie, cu peste 109 călugări; azi 64, de neam greci. In interior are si 19 paraclise. Sf. Moaste; O părticică din sfantul lemn. Capul Sf. Apostol Bartolomeu. Degetul cel mic de la mâna dreaptă a sf. Ioan Botezătorul, Capul Sf. Policarp, episcopul Smirnei. Mâna stângă a sf. mucenite Marina, — Apoi părticele mici: De la sf. mucenici arsi în Nicomidia; de la sf. Mercurie; de la sf. Ioan cel Milostiv; sf. Haralambie; sf. Averchie; sf. Orest si sf. mucenic Ghedeon.

.

Arhitectura bisericii are elemente in stil moldovenesc.

.

Aici se afla o icoana facatoare de minuni pictata de un necunoscut la 1540. In 1700 un incendiu a distrus toata manastirea cu exceptia icoanei (la care a ars spatele iar fata a ramas intacta).

.

.

MÂNĂSTIREA FILOTEU

.

Este ctitorie veche din vremea crestinării Elinilor, Arabii năvăliră în Sf. M-te o jefuiră si fu multă vreme pustie. A fost zidită din nou prin osteneala călugărului Arsenie, si a staretului Filoteiu de unde si are numele. Pe la 1070-81 a fost reînoită de împăratul Bizantin, Nichifor-Botaniatul. care a împodobit-o cu daruri împărătesti. In 1492 a fost restaurată de către Leontius, regele Serbiei si fiul său Alexandru. Staretul ei cuviosul Dionisie, din Olimp, amenintat cu moartea de către călugări, toti bulgarii a trebuit să se retragă. Pe la 1775 a ars o parte din chilii, care au fost zidite de d-na Maria-Procopoaia, din Bucuresti.

.
Obiecte de valoare are: 0 bucată dintr-un cui de la crucea Domnului, dăruit de împăratul Nichifor-Botaniatul si mana dreaptă a Sf. Ioan Gură-de-Aur.

.

Icoane:
O icoană facătoare de minuni, numită Glicofilusa (zugrăvită de Sf. Ap. Luca) care pe vreme împăratul iconoclast Teofil, a fost aruncată in mare, unde a stat multă vreme. Apoi a fost aruncată la mal tocmai în locul unde pe vremuri a fost o capiste a idolilor păgânesti. Din locul unde a fost găsită icoana a izvorât aiasmă si este si astazi.

.

Altă icoană făcătoare de minuni care se numeste Gherontissa venită de la Nigrita, prin minune.

.

Moaste Sfinte are: Piciorul Sf. Pantelimon dăruit de împâratul Constantin Paleologul, o părticică din lemnul Sfintei Cruci si o părticică din mâna Sf. Ioan-Gură-de-Aur si multe altele.

.

Are 6 paraclise in interior si 3 in exterior.

.

Vlad Tepes , Neagoe Basarab , Radu Paisie , Matei Basarab cu sotia (parti pictate in trapeza) au facut donatii importante manastirii.

.

Sursa: www.sfaturiortodoxe.ro

MANASTIRI (5) - Muntele Athos

.
CAREIA
.

Careia, M-re grecească numită Protatul, cu hramul Adormirea Maicii Domnului. Ctitorul ei dintru început, a fost împăratul Constantin cel Mare (324-337). In 361 , pe vremea patriarhului ariean Eudoxiu a fost arsa. A fost zidită însă de către împărati Bizantini. La început a fost un schit, mai târziu avându-se în vedere locul unde se afla, cu sfatul întregului Sf. Munte s-a hotărât a se socoti catedrala orasului Careia. Chiliile sunt locuintele ieromonahilor slujitori ai administratiei centrale a Sf. Munte. In tinda bisericii se văd mormintele călugărilor martiri, care au mărturisit credinta dreaptă, contra unirii cu Roma. Deasupra mormântului ard necontenit 4 candele mari. Biserica a fost pictată de maestrul Emanuel Panselin si se întretine de către celelalte M-tiri mari ale Athosului, ca, catedrală centrală. In vechime i-a fost închinată M-rea Cotroceni din Bucuresti si Sfintii 3 Ierarhi din Iasi. Biblioteca Careei este veche si foarte bogată. Aici se află arhiva antichitătii si actele secrete ale M-rei pe care călugării le păstrează cu mare grije nearătându-le la nimeni. In timpul războiului mondial (1914-1918), englezii au silit pe călugări să le arate aceste acte, pe care le-au fotografiat si apoi le-au înapoiat. Aici se găseste si primul tipic al Sf. Munte (targos). Are si 42 manuscrise grecesti pe pergament din sec. XII-XIV-lea si multe altele. Aici se afla mormintele sfintilor martiri ucisi de Ioan Vecos in 1204, caci s-au opus latinizarii Sfantului Munte.

.

Icoana "Axion Estin" - este legata de minunea - icoana se afla la Chilia Adormirii Maicii Domnului langa schitul Sf. Andrei, in anul 980. Un ucenic se ruga in fata icoanei cu rugaciunea "Ceea ce esti mai cinstita decat heruvimii si mai marita fara de asemanare decat serafimii care fara stricaciune pe Dumnezeu Cuvantul ai nascut, pe tine cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu te marim." Atunci apare Arhanghelul Gavriil in chipul unui calugar si ii spune sa se roage asa "Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine Nascatoare de Dumnezeu , cea pururea fericita si preanevinovata si maica Dumnezeului nostru", la care sa adauge "Ceea ce esti mai cinstita...", dar ucenicul nu a retinut exact cantarea , atunci ingerul a scris cu degetul pe o lespede de piatra aceasta cantare . Aceasta piatra se pastreaza si in zilele noastre.

In Lunea luminata se face litanie in Careia cu aceasta icoana, iar pe 24 oct. la Tesalonic.

.

.

Schitul Sfantului Andrei

.

In 1830 doi sihastri rusi Visarion si Varsanufie au construit o chilie; in 1874 s-a ridicat o biserica mare cu 3 altare, 19 paraclise si 30 de clopote.

Sfinte moaste: aici se gaseste capul Sfantului Apostol Andrei , particele de la sf. Alex Nevski, Sf. Maria Magdalena.

MÂNĂSTIREA PANTOCRATOR
.

Primul ctitor al ei a fost împăratul Alexie Comneanul, în a doua jumătate a sec. XIV. Mai târziu din cauza cutremurului a stat multă vreme pustie. Evlavia românească a reînoit-o. Banul Gavril din România si cu alti boeri crestini au refăcut-o au zugrăvit-o si au împodobit-o frumos. Aici a vietuit călugărul malorus Paisie Velicicowski (+ 1794), reorganizatorul vietei monahale din Moldova. Tot ei trimeteau bani pentru întretinerea monahilor. Avea închinată M-rea Căscioarele (jud. Vlasca).

.

Odoare: Icoana Maicii Domnului zisă "Gherondissa" (bătrâna) frumos îmbrăcată în argint de către Filaret mitropolitul Moscovei. In bibliotecă se găsesc cărti de valoare: O evanghelie scrisă pe pergament foarte mărunt cu litere aurite, de către, Ioan Colibasu (sec. XIII), o psalitre cu 12 miniaturi, care se păstrează în Sf. Altar. Tot pe pergament foarte vechi se găsesc 66 manuscrise cuprinzând materii din sec. XI-XIV-lea. Sf. moaste are; un deget de la piciorul Sf. Ioan-Botezătorul, piciorul cu pulpa Sf. Ap. Andrei (cel dintâi chemat) si scutul Sf. Mercurie, Capul Sf. Ioan cel Milostiv, capul Sf. Teodor Stratilat, părticele din moastele Sf. Arhidiacon Stefan, a Sf. Ignatie, a Sf. Ap. Tit si Constantin cel Mare.
Are 8 paraclise in interior si 7 in exterior.
Aici se afla o icoana a Maicii Domnului - "Gherontisa" - cu aceasta icoana s-a intamplat urmatoarea minune : staretul care era bolnav la pat a trimis vorba preotului care facea liturghia sa termine slujba mai repede si sa vina sa-l impartaseasca . Preotul insa nu a ascultat gandindu-se ca va mai trai pana cand va termina slujba si nu s-a grabit; atunci Maica Domnului a strigat din aceasta icoana spunandu-i sa asculte cuvantul staretului. Atunci acesta infricosat a terminat slujba cat a putut de repede si s-a dus si l-a impartasit pe staret, dupa care staretul s-a savarsit.

.
MÂNĂSTIREA ZOGRAFU
.

Ctitorii ei fondatori sunt trei frati; Moise, Aron si Ioan, din neamul împăratului Iustinian, originar din Ohrida (Macedonia). Acesti trei frati au sihăstrit aici într-o desime mare de copaci, căutând si găsind locul au zidit M-rea de o frumusete nespusă pe la începutul sec. X, sub împăratul Leon cel Intelept 886-912. Nestiind ei ce nume să-i dea, au făcut rugi fierbinti si cu post mare, cu lacrimi s-au rugat, să le descopere Dumnezeu ce nume să-i dea. Deci au luat o icoană nezugrăvită si punând-o în fata bisericii s-au rugat să le arate lor D-zeu în aceea icoană chipul care să fie. Iar după câtăva vreme uitându-se ei la icoană au văzut strălucind ca un soare luminos chipul marelui mucenic Gheorghe. Bucurie cerească au cuprins sufletele lor, luând-o au pus-o în biserică unde se face minuni. Auzind la Constantinopole, a venit un arhiereu care s-a îndoit si punând degetul sub ochiul drept al chipului Sf. Gheorghe a zis: Aceasta este zugrăveală făcută cu minune? Dar vrând să ia mâna, n-a mai putut căci degetul a rămas lipit asa că a fost nevoie să i-l taie, care se vede si astăzi la icoană.

.

Pe vremuri când au stăpânit Latinii, din ordinul Papei de la Roma s-a făcut prăpăd. Apoi a fost zidită din temelie in 1502 de Stefan cel Mare, domnul Moldovei. Apoi Alexandru Voievod si Vasile Lupu. Cantemir, i-a dăruit în 1698, M-rea Căpriana (Basarabia) si M-rea Dobrăvătul (Vaslui). Mai are două icoane făcătoare de minuni. Una din ele a fost dăruită de Stefan cel Mare. A mai dăruit un steag care pe o parte are icoana Sf. Gheorghe, iar pe cealaltă, stema Moldovei. Sfinte moaste: Talpa Sf. Stefan cel Nou, o parte din moastele Sf. Nichita Romanul, Sf. Ignatie si multi altii.
.

Sursa: www.sfaturiortodoxe.ro

MANASTIRI (4) - Muntele Athos

.
MÂNĂSTIREA HILANDAR
.
Această sf. M-re a fost zidită de Vlădica sârbesc, Stefan Nemanici la 1151-1195, care în călugărie luă numele de Simeon, împreună cu fiul său Sava. La această M-re se află două icoane făcătoare de minuni. Una numită "Trirucita" (cu trei mâini), fiindcă sub mâinele Maicii Domnului este zugrăvită si mâna Sf. Ioan Damaschin. Se stie că acesta a fost secretarul Voievodului Damascului si, scriind el o scrisoare împăratului Bizantin, Leon Iconoclastul, a fost socotit de voievod ca trădător al intereselor Damascului si deci a poruncit să i se taie mâna. A stat mâna spânzurată în ulita Damascului, de dimineată si până seara. Către seară Sf. Ioan a cerut mâna de la voievod si i s-a permis s-o ia. Ioan o aseză la locul de unde fusese tăiată si prin rugăciune fierbinte, cu lacrimi făcute în fata acestei sfinte icoane s-a prins la loc lecuindu-se.

.

Se mai găsesc sfinte moaste ale diferitilor sfinti, o părticică din Sf. lemn, Capul Sf. Eftimie cel mare si piciorul Sf. Simeon ctitorul M-rei. In interior are 16 paraclise cu odoare scumpe, o evanghelie scrisă pe pergament de mare valoare, cârti si manuscrise Slavone, 6 din pergament din sec. XII-XVII-lea cuprinzând chestiuni bisericesti, 68 manuscrise cuprinzând materii Eclesiastice din sec. XVII-XVIII-lea.
.

.
MÂNĂSTIREA DIONISIU
.

Această M-re a fost zidită de către Sf. Dionisie de Corita prin 1389, de la care s-a si numit M-rea lui Dionisie. Locul unde s-a zidit a fost arătat într-un chip minunat lui Dionisie care se sihăstrea într-o pesteră din apropiere, anume: in toate noptile se pogora din cer o lumină ca o stea în acel loc si sta până în zori de zi. Văzând această arătare minunată, cuviosul Dionisie în mai multe rânduri, s-a dus si a vestit aceasta părintilor din Sf. Munte. Acestia au cunoscut că este voia lui D-zeu să zidească pe locul acela o sf. M-re. Dionisie apoi a strâns bani de la domnii crestini si a zidit această sf. M-re. Printre ctitori se afla si împăratul Alexie de la Trapezunda (1615), iar mai târziu monahul Antonie Moldoveanul, a zidit spitalul cu biserica Sf. doctori fără de arginti, Cosma si Damian. In anii 1512-1521, Neagoe-Basarab domnul Tării Românesti a făcut-o din nou, i-a dat avere si schitul din jud. Romanati. Aici se află mormântul Sf. Nifon mitropolitul Tării Românesti (Târgoviste 1504). Neagoe-Vodă i-a făcut un sicriu de sidef în care s-au pus sfintele moaste, afară de cap, care a fost adus în tară si asezat la M-rea Curtea de Arges. Fiul lui Neagoe, Petru Neagoe a făcut daruri de mare valoare. Domnitorul Tării Românesti Alexandru si sotia sa d-na Ruxandra, i-a făcut daruri scumpe. Se mai află mâna dreaptă a Sf. Ioan Botezătorul, un dinte al Sf. Hristofor si mici părticele de la Sf. evanghelist Luca si arhidiacon Stefan, o bucată din lantul Sf. Petru etc. Cărti alese: o evanghelie pe pergament din sec, VII si 17 manuscrise rulate cu sfinte liturghii pe pergament, 20 evanghelii pe hârtie din sec. XIV-XVII-lea si multe altele.

.

.

MÂNĂSTIREA CUTLUMUS

.

Ctitorul ei fondator a fost Alexe Comneanu, împăratul Bizantului si călugărul Calist Cotlomuseanu (sec. IX), un arab evlavios de la care îsi trage si numele. Mama acestuia, era crestină si el însusi devine crestin, schimbându-si numele său arab în Constantin, iar din călugărie, Calist. Mai târziu, această M-re a fost jefuită, iar Vodă Neagoe Basarab, Mircea cel Bătrân si Vintilă Vodă, domnii Tării Românesti au refăcut-o si au împodobit-o din nou. Aici a fost Protas, fostul mitropolit al Ungro-Vlahiei Hariton (1372-1380+), din care pricină se mai numeste si M-rea Sf. Hariton. In 1766, a vietuit aici ca simplu călugăr Matei patriarhul Alexandriei, care a înzestrat-o cu avere.

Aici se află icoana Mântuitorului si a Maicii Domnului numită "Mijlocitoarea", făcătoare de minuni. Are părticele de la diferiti sfinti: capul Sf. Haralambie, piciorul Sf. Ana, capul Sf. Alipie Stâlpnicul, precum si mâna stângă a lui Grigore Teologul, Sf. Paraschevi, Sf. Anastasia (izb. de otrava). Pe lângă cărti vechi de ritual si teologie, are si manuscrise, 94 pe pergament, cuprinzând chestiuni bisericesti din sec. X-XIV-lea, 300 manuscrise cu materii si muzică bisericească din sec. XIV-XIX-lea.

In paraclis se afla icoana Maicii Domnului "Tare Aparatoare" (sec.XIII) - aparatoare de foc si de frica.

Sursa: www.munteleathos.ro

Manastirea Pestera Sfantului Apostol Andrei

.

Pestera Sfantului Apostol Andrei, situata la 4 km de soseaua Constanta-Ostrov, la marginea padurii de langa localitatea Ioan Corvin, este considerata "Betleemul romanesc", locul unde s-a nascut crestinismul la romani.

Dupa traditia crestina, in aceste provincii a predicat Evanghelia Sfantul Apostol Andrei, cel dintai chemat la apostolie, fratele Sfantului Apostol Petru. Sfantul Apostol Andrei a propovaduit credinta lui Hristos in cetatile dobrogene Tomis (Constanta), Callatis (Mangalia), Histria, Dianosopolis etc. Dupa o veche traditie pastrata in analele bisericesti, dar si de catre locuitorii Dobrogei, Sfantul Apostol Andrei, sosind in Scytia Minor (Dobrogea de azi), s-a oprit in satul Cuzgun, numit in prezent Ioan Corvin. La marginea comunei este o padure batrana, care adaposteste doua pesteri ce au servit Sfantului Andrei si celor dimpreuna cu el drept loc de inchinare si odihna. Aceste pesteri au fost folosite ca lacase de cult pentru primii crestini ai Dobrogei convertiti la credinta crestina in Iisus Hristos de catre Apostolul Andrei. Dupa calatoria misionara prin Scythia Minor, a ajuns in orasul Patra, unde avea sa moara ca martir, fiind rastignit cu capul in jos, pe o cruce in forma literei X, care si astazi se numeste crucea Sfantului Apostol Andrei.

In urma unei descoperiri dumnezeiesti, avuta de un avocat din localitatea Adamclisi, pe nume Jan Dinu, ce avea si studii teologice, in anul 1920 impreuna cu preotul locului au descoperit pestera pe care Sfantul Apostol Andreia folosit-o ca lacas de cult pentru cei ce treceau la credinta crestina. Din acel an incepe reamenajarea pesterii. Greutatile celui de-al doilea razboi mondial au dus, incetul cu incetul, la uitarea pesterii Sfantului Apostol Andrei. Abia in vara anului 1944, Pestera se reamenajeaza si se sfiinteste de catre episcopul Cherasie Paunescu. A urmat apoi epoca neagra a comunismului, cand Pestera a fost data iar uitarii.

In 1990 se infiinteaza aici un schit de calugari, egumen fiind cuviosul monah Nicodim Dinca, si incep lucrarile de amenajare, se ridica turla de deasupra pesterii si se construieste un corp de chilii. In 2001 se definitiveaza lucrarile bisericii mari, iar pictura interioara se termina in 2006, fiind sfintita la 30 noiembrie 2006 de I.P.S. Arhiepiscop dr. Teodosie al Tomisului.

Facand parte din tezaurul spiritual al neamului nostru, manastirea Pestera Sfantului Apostol Andrei reprezinta poarta crestinismului in Romania, fiind o autentica vatra de traire in Hristos, creand prin prezenta sa un adevarat paradis pentru toti cei care vin aici cu credinta, cu nadejde si cu dragoste pentru a-si ostoi setea vesnic nepotolita dupa Dumnezeu.

Sursa: Staret Arhimandrit Cosma

MANASTIRI (3) - Muntele Athos

.
MÂNĂSTIREA XIROPOTAMU

.

Ctitor dintru început a fost împărăteasa Pulheria a Bizantului (424) si fratele ei Teodosie cel Mic. Pe la anul 839 a fost jefuită de arabi, iar pe la 870 s-au adunat monahii printre care a fost si fiul împăratului Bizantin Mihail Procopie, care îmbrăcând haina monahală a luat numele de Pavel. El a zidit din temelie toată M-rea. După câtva timp Pavel s-a retras în singurătate unde a pus început altei M-tiri cu numele Sf. Pavel, iar cu timpul s-a ruinat si aceasta, iar cel care a restaurat-o a fost călugărul Chesarie Daponte între 1761-1783, cu ajutoare date de la domnitori si boieri Munteni. In interior are 10 paraclise.

.

Bibliotecă bogată cu cărti si manuscrise grecesti: 19 manuscrise pe pergament cuprinzând diferite materii din sec. X-XIV, 239 manuscrise cuprinzând probleme bisericesti din sec, XVI-XVIII si altele.

Sfinte Moaste are: Bucata cea mare din lemnul crucii Domnului îmbrăcată în argint, ca o palmă si ceva lungime si ca două degete lătime, se vede si gaura cuiului ori cine o va săruta, cu evlavie, sloboade o mireasmă nespusă, o cruce din lemn sf. împodobită cu pietre scumpe rosii, dăruită de Constantin Duca domnul Tării Românesti, un deget al Sf. Vasile cel Mare, capul Sf. Axentie, o bucată din moastele Sf. Salomeia, bucăti din fasa si scutecele Domnului, parte din darurile care le-au adus magii la nasterea Domnului, o bucată mare de sânge de la Sf. 40 mucenici si altele.

.
MÂNĂSTIREA VATOPED
.

Ctitorul ei fondator dintru inceput a fost marele Constantin (ca multumire ca Maica Domnului l-a scapat pe fiul ascadie de la inec) Pe la 361-363 tot Sf. Munte a fost pustiit de păgâni, în (379-395) a fost refacută de împăratul Teodosie cel Mare. Iar pe la anul 860 iară a fost pradată de către Beduinii Siriaci. Ctitorie veche a lui Alexandru Lăpusneanu (D-l Moldovei), care în a doua domnie (1563-1568), dăruieste pe langă o cupă mare de argint si bătută cu solzi de aur, cu care a băut insa si d-na sa dintr'însa, si merticul anual de 300 galbeni rosii. In acea vreme se aflau ca la 300 călugări în M-tire. In această M-tire se gasesc multe icoane făcătoare de minuni, odoare si sf. moaste.

Brâul Maicii Domnului negru se păstrează într-o raclă de argint. Două cruci de la împăratul Constantin făcute dupe modelul care i s-a aratat pe cer, înainte de a începe lupta cu Liciniu, se păstrează pe Sf. Masă. Capul Sf. Andreiu. Paharul (Jaspis) oferit de Manuel Comneanu-Paleologul apoi un deget al Sf Ioan Botezătorul, mâna Sf. Grigore Decapolitul dăruită de d-na Maria-lui Serban Cantacuzino si multe alte sf. moaste. Biblioteca din Vatopedi este cea mai bogată din Sf. Munte. Pe lângă cărti Teologice sunt si multe manuscrise de mare valoare istorică si arheologică. 634 manuscrise grecesti dintre care ca jumătate pe pergament, 150 cu cântări bisericesti si o serie de manuscrise Slavonesti.

Are 10 paraclise in interior si 3 in exterior.

Icoane:
"Pantanassa" - icoana vindecatoare de cancer si boli incurabile

"Izbavitoarea celor deznadajduiti" - Theotokos

"Elaiovritissa" - "Izvoratoarea de mir" - a izvorat ulei pe timpul foametei



"Vimatarissa"



.

"Ctitorita" - aceasta icoana a fost ascunsa de navalirea paganilor de un calugar intr-o groapa sub Sf. Masa cu o lumanare aprinsa in fata ei, iar dupa 72 de ani a fost gasita iconana in cel loc cu lumanarea inca arzand. (calugarul respectiv a fost luat prizonoer de pagani si cand a ajuns la manastire dupa 72 de ani le-a spus calugarilor sa sape in acel loc si au gasit icoana).

.

"Junghiata" - a fost lovita de un diacon (era suparat pe bucatar fiindca nu a vrut sa-i mai dea mancare cand a intarziat la masa - intarzia des) cu un cutit , si imediat a curs sange din icoana. Diaconul si-a venit in fire si si-a dat seama de greseala si s-a rugat Maicii Domnului sa-l ierte neclintit in fata icoanei iar dupa cativa ani Maica Domnului i-a spus ca l-a iertat dar mana care a lovit icoana va da socoteala la judecata lui Dumnezeu. Iar dupa moartea lui mana respectiva i-a ramas uscata ca marturie.

"Izvabitoarea de barbari" - aceasta icoana arata inainte de aceasta minune ca o icoana clasica. Portile manastirii se tineau inchise in timpul noptii de navalirea paganilor (piratii), iar dimineata se deschideau. Un calugar s-a inchinat acestei icoane dimineata, iar Maica Domnului i-a vorbit din icoana si i-a spus sa nu deschida portile manastirii fiindca sunt piratii la porti si vor prada manastirea si o vor incendia; atunci Mantuitorul ridica manuta si ii acopera gura Maicii Domnului si ii spune sa-i lase in pace pe calugarii acestia fiindca nu fac voia lui; atunci Maica Domnului ii apuca mana Mantuitorului si o lasa in jos si spune din nou acelasi lucru. Iar icoana ramane asa. Intr-adevar piratii erau la portile manastirii si astfel s-a izbavit manastirea si calugarii de distrugere.

"Antifomitria"- la anul 382 - fiica lui Teodosie cel Mare vine la ctitoria tatalui sau (sa vada cum decurg lucrarile de reparatie) si se inchina la icoana atunci Maica Domnului striga din icoana "Ce cauti aici? De acum incolo sa nu mai calce picior de femeie pe aici..." si de atunci s-a interzis accesul femeilor in muntele Athos.

Sf. moste : Capul Sf. Ioan Gura de Aur cu urechea stanga intreaga - La urechea stanga i-a talcuit ingerul sfintele evanghelii si a ramas neputreda spre marturie ca a fost adevarata talcuirea ingerului.

De asemenea aici se gaseste si Braul Maicii Domnului (facut chiar de mainile Maicii Domnului).

Pe mosia acestei M-tiri se afla trei schituri Românesti: Schitul Sf Ipatie, Sf. Ioan Botezătorul si Sf. Gheorghe.

.

.
MÂNĂSTIREA IVIRON

.

Ctitorul acestei M-tiri a fost Ioan Iviritul prieten al Sf. Atanasie cel Mare venit din provincia Caucazului, care se numea Ivirica, pe la anul 980. Multe odoare scumpe are această biserică: vase, vesminte, salbe de galbeni de aur, una dăruită de Petru cel Mare, tarul Rusiei, pe care n-o poate ridica o persoană. Pe unul din pereti este zugrăvit chipul lui Mihai Viteazul (1593-1601) ctitor domnitor. Pe timpuri avea 200 călugări.

In paraclisul de la poartă se află Icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni, numită "Portărita" care a venit pe mare de la Bizant.

O femeie credincioasa pe timpul prigoanei icoanelor a ascuns aceasta icoana in casa, dar soldatii au aflat, atunci aceasta le-a dat bani multi sa-i dea un ragaz pana a doua zi. Atunci noaptea pe ascuns femeia a scos icoana din casa si s-a dus cu ea la malul marii si i-a spus "Maica Domnului eu nu mai pot sa te apar.." si a pus-o pe apa. Iar icoana a venit dreapta pe apa pana la muntele Athos. Calugarii de la Iviron au vazut-o si au incercat sa o scoata din apa dar nu au reusit . Cel care a scos-o din mare a fost monahul Gavriil care era de fapt fiul femeii din Constantinopol. Apoi nu puteau introduce icoana in biserica, nu au putut-o urni de la poarta manastirii si le era frica sa nu vina sa o ia cineva , atunci s-a auzit glas din icoana "Nu voi ma aparati pe mine, eu va apar pe voi!" apoi au putut-o muta. S-a prorocit ca la sfarsitul lumii aceasta icoana va pleca pe mare asa cum a venit.

O alta minune la aceasta icoana : un tanar n-a primit paine de la bucatar , atunci Maica Domnului i-a dat un galben sa-l duca bucatarului - bucatarul si-a dat seama de unde era galbenul respectiv si s-a cait. Uleiul de la candela acestei icoane este leac pentru otrava. Pe vremea venirii arabilor în Sf. M-te, un soldat arab a lovit cu cutitul în chipul icoanei acesteia, si îndată a început a curge sânge. Arabul văzând minunea, s-a înfricosat si căzând la pământ s-a pocăit, s-a botezat în legea crestinească si s-a îmbrăcat în haina monahicească, rămânând acolo până la moarte.

.

Pe lângă alte obiecte de valoare are: o evanghelie pe pergament din sec. al XIII-lea, 31 evanghelii pe pergament din sec. XIII-XIX-lea, 45 manuscrise pe pergament cuprinzând chestiuni bisericesti din sec. XIV-XIX-lea, 174 manuscrise cu materii profane din sec. XIX-XX-lea, două evanghelii pe hârtie din sec. XVII-lea, 772 manuscrise de muzică bisericească din sec. XIV-XIX-lea. Se mai află multe Sfinte Moaste: 150 de cutii de argint (au atat de multe particele de moaste incat in fiecare zi la sf. Liturghie scot moastele unui sfant din ziua respectiva), sânge de la Sf. apostol Petru, o părticică din fasa Domnului, o părticică din moastele Sf. Ioan Botezătorul, mâna Sf. Ioan Gură de Aur, capul Sf. Nichita Romanul, al lui Teodor Stratilat si altii.

.

O alta minune : cand manastirea nu a dat masa la hram de frica foametei, fiindca nu aveau destule provizii, atunci milioane de furnici au inceput sa care graul din hambare.

.

Sursa: www.sfaturiortodoxe.ro

MANASTIRI (2) - Muntele Athos

.

MÂNĂSTIREA MAREA LAVRA

.

Această Sf. mânăstire Lavra, a fost întemeiată pe la anul 963 prin osârdia pustnicului Atanasie din Trapezunda, si cu ajutoare bănesti date de catre împăratii Bizantini, Nichifor Foca (963-959) si loan Tzimisca (969-973). Ruinându-se cu vremea a fost înfrumusetată de către domnitorii tării Românesti: Alexandru-Basarab si Vladislav-Basarab (1364-1374). Ei au dăruit si o icoană a sf. Athanasie cel Mare de mare artă lucrată în argint si aur. Intr-o parte si alta a icoanei se văd chipurile gravate ale lui Vladislav-Basarab si al sotiei sale d-na Ana Vintilă-Vodă. Voevodul Ungro-Vlahiei (1532-1535) cu fiul lor Drăghici au dăruit o icoană numita. "Egumenita".

Mai târziu Neagoe Basarab a reînoit-o acoperind-o cu plumb si înfrumusetând-o. Matei Basarab a zidit biserica Sf. Mihail (1691) pe ai cărei pereti este zugrăvit ca Ctitor Gavril-Movilă. D-l Moldovei trimetea câte 15 mii talere anual.

Această M-tire avea pe vremuri ca la 200 de călugări greci. In această M-tire se află 1650 manuscrise grecesti dintre care 650 pergamente, multe din ele sunt în strânsă legătură cu tara noastră. In interiorul bisericii se află mormântul Sf. Atanasie-cel Mare, iar lângă el se află bastonul de fier de doi coti, în 4 muchii, al Sf. Atanasie si o cruce de lemn ferecată în fier pe care o purta la piept Sf.. Se mai află o bucată din Sf. lemn, Capul Sf. Vasilecel-Mare, o mână a Sf. Ioan Gură-de-aur, o mână a Sf. Ap. Andrei cel dintâi chemat, capul Sf. Ioan Cucuzel si multe alte Sf. Moaste.Poseda nitra si carja lui Nechifor Focas (963-969).

1713 - Constantin Brancoveanul construieste un paraclis in cinstea icoanei "Cucuzelita"
In curtea manastirii se afla cel mai vechi chiparos din lume plantat de sf. Athanasie cel Mare.

Icoane:

"Cucuzelita" - Cuviosul Ioan Cucuzel a adormit la o privegere iar Maica Domnului i-a spus din icoana:"Canta-mi Ioane si ma lauda, ca si eu nu te voi lasa! "

"Econoama" - Sf. Ahanasie fiind ingrijorat din pricina banilor care nu ajungeau , Maica Domnului i-a grait : "Nu te intrista , Athanasie, de acum eu voi fi economul acestei manastiri " - si de atunci pana in zilele noastre manastirea nu are econom.

"Portarita" - Un turc a tras in icoana cu pistolul si al treilea glonte s-a intors si l-a lovit pe el.

MÂNĂSTIREA SF. PAVEL

.

Intemeietorul ei este Sf. Pavel (fiu de împărat) retras aci cu câtiva călugări în sihăstrie fiind locuri de mare liniste. Pavel a fondat M-rea si a stat ca Egumen 45 de ani, fiind chemat la Constantinopole pentru oarecare pricini împărătesti, a murit pe drum, în corabie. Fiind în vârstă de 110 ani. După ce a ajuns corabia la Constantinopole, crestinii Tarigrădeni, i-au luat sf. trup si l-au îngropat cu mare cinste ca unul ce era fiu de împărat.

Mai târziu arabii au jefuit-o însă a fost zidită din temelie din marmură cioplită, de Ioan Constantin Basarab si Constantin Brâncoveanu (domnul Tării Românesti). Stefan Vodă, fiul lui Bogdan la 1501 i-a zidit aghiasmotarul, de la Brâncoveanu avea anual 4000 piastri, iar de la Banul Barbu si Radu câte 2000 anual piastri. Neagoe Vodă i-a zidit turnul, iar Matei Basarab cu sotia sa d-na Elena au dat sume mari de bani, închinându-i si M-rea Jitianu din judetul Dolj. Iar Dabija Vodă, cu sfatul tării i-a închinat la 1664 Februarie 19, M-rea Todireni.

Mai are si două icoane făcătoare de minuni si o bucată din trestia pe care i-a dat-o în mână Mântuitorului spre batjocură Irod.

Aci se află o cutie de argint cu darurile care le-au adus magii Domnului la Vitleem: aur, smirnă si tămâie, 14 bucăti aur, 62 bucăti smirnă si tămâie însirată pe sârmă.

Părticele din sf. moaste de la Constantin cel Mare, Sf. Silvestru, Sf. Haralambie, Sf. Trifon, capul Sf. Teodor Stratilat, piciorul Sf. Grigore Teologul si altii. Pe mosia acestei M-ri se mai află multe schituri printre care: schitul româresc Lacu cu hramul Sf. Dimitrie în care vietuiesc ca la 70 călugări români.


MÂNĂSTIREA SF. GRIGORIU
.

S-a fondat prin stăruinta si rugăciunile cuviosului părinte Grigorie Sinaitul, care a vietuit în pestera din apropiere care se vede si astăzi. Cu năvălirea Arabilor în Sf. Munte a fost jefuită si arsă. Un alt cuvios, Ioachim Macri Gheni, mergând la Constantinopole unde a dat de fiii de domnitori si boieri români, cărora le-a cerut ajutoare, ca să refacă M-rea. Au dobândit pe lângă ajutoare si 5000 aspri anual pentru întretinere. Stefan cel Mare o reface din nou în 1500.

Odoare scumpe are: Una icoană a Maicii-Domnului făcătoare de minuni a fost dăruită de d-na Maria Asanina Paleoloaga (mama lui Bogdan al Moldovei). In două rânduri a ars M-rea, dar icoana a rămas neatinsă. 0 părticică din Sf. Lemn, părticele din moastele Sf. Pantelimon, ale Sf. Grigore Teologul, ale Sf. Dionisie si ale Sf. mucenite Fotini Samarineanca.

Biblioteca are multe cărti vechi. Sunt si 6 manuscrise pe pergament cuprinzând materii bisericesti din sec. IX-XII-lea, 97 pe hârtie si 37 tot pe hârtie referitoare la muzica bisericească din sec. XV-XVIII.

Sursa: www.sfaturiortodoxe.ro

MANASTIRI (1)

.

MANASTIRILE NORD DOBROGENE

Situate pe o raza de 25 km. departare de TULCEA, ofera vizitatorilor pe langa frumusetea arhitecturala incarcata de istoria locurilor si obiecte de arta religioasa care imbina traditia ortodoxa a culturii romanesti cu cea slava.

.

MANASTIREA CELIC-DERE ("Paraul de otel", in limba turca) a fost infiintata ca asezamant monahal in anul 1841 de catre calugari romani si rusi.Muzeul manastirii expune numeroase obiecte de cult, o bogata colectie de carte veche, covoare tesute manual si cea mai veche icoana din tara adusa de la muntele Athos.

MANASTIREA COCOS dateaza din anul 1833 si pe langa colectia de arta plastica, arta decorativa, arheologie si numismatica, manastirea mai adaposteste si osemintele celor mai vechi martiri crestini, descoperiti in Europa.

BASILICA NICULITEL este un monument paleo-crestin situat in satul Niculitel, care a fost construit in anul 370 d.c., in timpul imparatului Valenus. In anul 1971, dupa o ploaie violenta, malul de pamanat care acoperea biserica s-a surpat, dezvelind lumii un monument unic in Europa, o cripta in care au fost gasite osemintele a PATRU MARTIRI ai lui Hristos(Zotikos, Attalos, Kamasis si Phillipos), ale caror sicrie se odihnesc si sunt cinstite in manastirea COCOS.


BUCOVINA - MANASTIRILE PICTATE

BUCOVINA, este situata in zona de nord est a Romaniei foarte bogata in zone de munte si dealuri, acoperite de paduri si pasuni de vis si comprima pe o suprafata relativ restransa o salba de manastiri cele mai multe construite in timpul domniei lui Stefan cel Mare. Legenda spune ca, dupa fiecare victorie in lupta, Stefan cel Mare construia o noua manastire.

Importanta lor nationala si internationala este data nu atat de vechimea lor cat de picturile interioare si exterioare executate in culori vegetale ,secretul "albastrului de VORONET", de exemplu nefiind deslusit nici astazi.

.

Cele mai importante manastiri din Bucovina sunt:
MANASTIREA VORONET, construita in anul 1488 in numai trei luni si jumatate,fiind denumita de specialisti Capela Sixtina a Orientului. Misteriosul"Albastru de Voronet"' ca si celebrul"'rosu"' al lui Tizian sau "''verdele"'' lui Veronese continua sa ramana enigme nedescifrate peste secole.

MANASTIREA GURA HUMORULUI, construita in anul 1530 in timpul voievodului Petru Rares, este monument istoric facand parte , ca si celelalte manastiri din patrimoniul UNESCO si este una dintre cele mai frumoase manastiri pictate la exterior.

MANASTIREA PUTNA , cea mai nordica din traseu propusa spre vizitare , este locul unde-si are mormantul Stefan cel Mare, oferind vizitatorilor unul dintre cele mai bogate muzee monahale din zona.

MANASTIREA SUCEVITA construita in anul 1581 in timpul domniei lui Petru Schiopul este una dintre bijuteriile Bucovinei, picturile sale interioare, dar mai ales cele exterioare oferind un adevarat regal al culorilor vegetale. Legenda spune ca un colt al manastirii a ramas nepictat pentru ca schela de pe care picta zugravul s-a prabusit, acesta murind sub greutatea acesteia.

MANASTIREA MOLDOVITA, situata intr-o zona montana, a fost ctitorita de domnitorul Petru Rares in anul 1532 si este manastire de maici. Si aceasta ofera extraordinare picturi exterioare si interioare fiind alaturi de celelalte manastiri o adevarata nestemata a traditiei crestin ortodoxe de veacuri a poporului roman.

MARAMURES

Daca cineva ar dori o intoarcere in timp, cu sute de ani urma , nu este de ajuns sa inchida ochii si sa viseze, ar putea atat de simplu sa viziteze Maramuresul.

.

Timpul, incremenit acum cateva secole poate reda cu fidelitate detalii si imagini pierdute pentru restul lumii moderne dominate de otel, beton si sticla.

O biserica din lemn contruita dintr-un singur arbore, construita acum 700 de ani, este un lucru comun in Maramures, dar care este pastrat si redat cu sfintenie urmatoarelor generatii.

Un tur pe Valea Marei, Izei sau a COSAULUI , ramane cu siguranta in amintirea vizitatorilor ca un lucru unic, franturi de istorie redate de celebrele porti sculptate in lemn, de casele vechi de sute de ani acoperite cu sindrila, de muzee la tot pasul, de bisericile de lemn care strapung cerul, de batranii satului care se incapataneaza sa nu imbrace hainele moderne.

Printre cele mai importante obiective se numara manastirile din Ieud, Bogdan Voda, Botiza, Poiana Izei, Barsana, Valea Marei, Cimitirul vesel de la Sapanta, etc..