marți, 6 august 2013

Arhiepiscopia Aradului - Mănăstiri şi schituri


Mănăstirea FEREDĂU

Istoricul: Cu peste 200 de ani în urmă, aici, lângă fostul izvor Feredău, făcător de minuni (vindecă bolile de ochi), a existat un mic schit în care trăia un pustnic. Între timp, s-a dezvoltat, având o obşte mai mare. Unul dintre stareţii schitului, pe numele său Filimon, a fost decapitat de turci cu prilejul unor lupte în zona cetăţii Şiria. Nu se cunoaşte cum şi când a încetat existenţa schitului. În anul 1931, preotul Nicolae Bâru şi credinciosul Nicolae Baciu din Covasânt au construit un mic paraclis şi o clădire pentru chilii, trapeza şi bucătărie. A fost sfinţit de Episcopul Dr. Grigore Comşa al Aradului, de ziua Înălţării Domnului, la 9 aprilie 1932, stareţ fiind Arhimandritul Policarp Morusca, de la Mănăstirea Hodoş Bodrog. A fost sfinţit cu hramul Sf. Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă. Din documente rezultă că la 11 aprilie 1937, după 226 de ani, a fost instalat primul stareţ, cu numele de Pahomie, al schitului reînfiinţat. Această însemnare duce la concluzia că viaţa monahală a existat aici încă de la începutul secolului al XVII-lea (1711). până în 1958, au fost câte doi-trei călugări şi Ieromonahul Iosef Mazenco. Acesta a dat averea schitului parohiei Galsa, din apropierea comunei Şiria, inclusiv paraclisul de la Galsa, care există ca metoc al schitului, având şi acesta 7 ha de vie. Din 1958 până în 1986, la Schitul de la Feredău se mai oficiau slujbe o dată pe an (de Ziua Crucii) de către preoţii din împrejurimi. În anul 1986, PS Episcop Timotei Serviciu al Aradului a avut iniţiativa reînfiinţării schitului şi, în acelaşi an, la 7 august a deschis şantierul pentru construcţii, încredinţându-i conducerea lucrărilor şi a schitului PC Ieromonah Ilarion Taucean, actualul stareţ al mănăstirii. Prin grija şi strădania domniei sale au fost refăcute biserica şi paraclisul, după care s-au construit clădirea stăreţiei, cu patru camere, o clădire etajată cu 15 chilii, o altă clădire cu trapeză mare, trapeză mică şi bucătărie şi o a treia clădire, mai mică, cu 2 chilii şi bucătărie. În anul 1990 a fost pictată biserica. Pentru întreţinerea obştii, mai jos de mănăstire, cam pe la jumătatea distanţei dintre aceasta şi comuna Şiria, Ieromonahul Ilarion a dezvoltat gospodăria-anexă, unde, la început, pe lângă clădirile gospodăreşti - grajduri, coteţe pentru porci şi păsări, magazie - a construit şi o clădire din zid pentru chilii, trapeza, bucătărie şi, într-un spaţiu mai mare, a amenajat un paraclis în care călugării care deservesc gospodăria să ţină slujbe. Clădirea este acoperită cu ţiglă.
Mănăstirea FEREDĂU
Descriere: Biserica din deal este o construcţie din zid de cărămidă, în formă de cruce, compartimentată în altar, naos, pronaos şi pridvor închis. Catapeteasma este din lemn de stejar sculptat. Intrarea în biserică se face pe o uşă masivă de stejar, nesculptată. Are pardoseala din duşumea de scândură, iar acoperişul din tablă zincată. Faţadele exterioare sunt simple, tencuite şi văruite în alb.
Pictura: Pictura interioară a bisericii din deal este operă a pictorilor Radu şi Alexandra Jitaru, a fost executată în tehnica frescă, în anul 1990.
Altele: În partea stângă (nord) a paraclisului s-a construit clădirea stăreţiei, din zid, acoperită cu ţiglă.  


Mănăstirea GAI - ARAD

Istoricul: Biserica mare a mănăstirii a fost ridicată în 1760-1762 de Episcopul sârb Sinisie Jivanovici, un vajnic luptător pentru apărarea ortodoxiei din părţile Aradului, Bihorului şi Halmagiului, care, în 1759, a reuşit să viziteze 275 de localităţi ale Bihorului dintre cele 332 existente. Avea relaţii de frăţie şi colaborare cu Episcopia Râmnicului. Bunăoară, pe data de 2 decembrie 1752, Episcopul Climent al Râmnicului îl înştiinţează printr-un mesaj că Oprea legătorul este însărcinat să aducă 200 de cărţi în districtul Aradului. Cu sprijinul Episcopului Grigore Socoteanu, a editat în 1761 Pravila de rugăciuni a sfânţilor sârbi.
Mănăstirea GAI - ARAD
Descriere: Biserica din zid, face corp comun cu conacul, care, după construcţie, a devenit reşedinţa de vară a Episcopiei, iar azi adăposteşte muzeul mănăstirii. Din dorinţa Episcopului Sinisie, biserica şi conacul au fost construite în stil baroc. Ele descriu împreună un plan în forma literei U. În colţul de vest se află turnul, care, în structura verticală, prezintă două registre despărţite la mijloc de o cornişe bine profilată. În axul turnului este situată uşă de intrare în biserică. Uşa are un ancadrament dreptunghiular cioplit în piatră de gresie. Biserica este compartimentată în altar, naos (cu o suprafaţă foarte mare şi flancat spre altar) şi pronaos, cu pilaştri care au un profil simplu. Pronaosul, de o formă distinctă, are în partea nordică o absidă cu o curbură largă. Catapeteasma din lemn de tei este construită în stil neoclasic. Uşile Împărăteşti, de inspiraţie rococo, sunt ornamentate cu scoici, vrejuri, flori de trandafir şi executate în traforaj. Pe iconostas sunt fixate 22 de icoane pictate, în 1767, de Ştefan Tenetchi, în manieră italienească. Turlă piramidală este acoperită cu tablă de zinc.
Mănăstirea GAI - ARAD
Pictura: A fost executată în anii 1993-1994, de pictorii Radu şi Alexandra Jitaru. 
Altele: Muzeul PS Episcop Teoctist (vrednicul de pomenire PF Patriarh) a amenajat în spaţiul din conac pentru colecţia de obiecte vechi bisericeşti cu valoare de patrimoniu aflate în Episcopia Aradului. Lucrările de amenajare s-au terminat în 1967. Opera de organizare a muzeului a fost continuată de Episcopul Visarion şi apoi de PS Episcop Timotei.  


Mănăstirea HODOŞ-BODROG

Istoricul: După tradiţia veche locală, Mănăstirea ar fi o ctitorie a credincioşilor din împrejurimi. Actuala mănăstire, tot după tradiţie, ar fi o continuare a alteia mai vechi din Cenad (pe Mureş) de pe la anul 1000. Tradiţia mai spune că un taur din turma unui păstor, dând cu cornul într-o movilă de pământ, a scos la iveală Icoana Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului cu Pruncul Iisus şi că pe locul respectiv s-a construit mănăstirea. Pentru a confirma datele tradiţiei, se păstrează şi azi în biserica mănăstirii coarnele acelui taur.
Mănăstirea HODOŞ-BODROG
Descriere: Biserica veche este construită din piatră şi cărămidă romană în stil bizantin, în formă de cruce, cu ziduri foarte groase. Seamănă cu bisericile mănăstirilor Tismana, Cozia, Cotmeana şi cu Biserica Domnească din Curtea de Argeş. Are altar, naos şi pronaos. Din 1790 până în 1976 a avut şi un pridvor închis. Acum în locul respectiv este o pardoseală de marmură, împrejmuită cu un zid de 90 cm înălţime. Naosul este delimitat de pronaos prin doi stâlpi puternici, alipiţi zidurilor laterale. Pronaosul este foarte spaţios. Catapeteasma din lemn are o sculptură frumoasă, executată de stareţul Ieronim Balinton, în 1940. Are o turlă înfundată pe pronaos. Lumina este primită în altar prin trei ferestre, în naos prin două, iar în pronaos printr-o singură fereastră pe latura nordică. Este acoperită cu tablă vopsită.
Mănăstirea HODOŞ-BODROG

Pictura: Este realizată în frescă şi datează din secolele XVI-XVII. În decursul timpului, s-au mai făcut unele restaurări, dintre care cea mai recentă a fost executată între 1938-1940, de pictorii Al. Demian şi C. Cenan.Mănăstirea HODOŞ-BODROG
Altele: Faţadele exterioare sunt tencuite pe trei laturi, latura nordică fiind netencuită. La sfârşitul secolului trecut mai era vizibilă pe peretele de nord o inscripţie: Hodoş egumen Mihail 1523.  


Schitul ROŞIA

Istoricul: Cetăţenii satului şi ai aşezărilor dimprejur au dorit şi au cerut să se înfiinţeze o mănăstire în Roşia, întrucât în valea Crişului Alb nu exista nici un aşezământ monahal. În trecutul mai îndepărtat, a existat în zonă o mănăstire, care a fost desfiinţată de Maria Tereza, prin generalul Bukow.
Descriere: Biserica a fost construită în anul 1896, din zid, în formă de cruce, lungă de 24 m şi cu lăţimea în zona absidelor de 12 m, compartimentată în altar, naos, pronaos şi pridvor închis. Altarul este luminat de trei ferestre, naosul de câte una pe fiecare absidă, iar pronaosul de câte trei ferestre pe fiecare parte (sud şi nord). Ferestrele sunt largi, înalte, terminate în arc, cu geamuri ornamentale. În pronaos se află şi balconul pentru cor. Catapeteasma este din lemn nesculptat. Are o turlă oarbă pe pridvor, de formă pătrată, şi patru ferestre cu obloane. Plafonul semicilindric este zugrăvit în culoarea cerului cu stele. Intrarea în pridvor se face prin vest, pe uşa din lemn simplă, la fel ca intrarea din pridvor în pronaos. Există şi o a doua intrare în pronaos, prin partea sudică. Pardoseala este din ciment. Biserica este acoperită cu tablă vopsită cu maro şi are un acoperiş în două ape.
Pictura: Biserica a fost pictată în tempera de un pictor amator, fără o valoare artistică. A fost spălată de ploi şi, în prezent, nu se mai cunosc urmele picturii.
Altele: În biserică nu sunt obiecte de artă, în afară de un chivot de lemn ornamentat, din 1823.