PILDE (3)

.

Cel ce lauda pe aproapele in chip fatarnic il va osandi dupa o vreme si va fi el insusi rusinat. (Marcu Ascetul)

.

Fata de incercarile care vin, multi s-au impotrivit in multe chipuri. Dar fara rugaciune si pocainta, nimeni n-a scapat de asuprire. (Marcu Ascetul)

.

Cele rele isi primesc puterea una de la alta; de asemenea si cele bune cresc una prin alta si pe cel partas de ele il mana si mai mult inainte. (Marcu Ascetul)

.

De vrei sa te mantuiesti, iubeste cuvantul adevarat si nu lepada niciodata, fara judecata, mustrarea. Un cuvant adevarat a schimbat puii de naparci si le-a aratat sa fuga de mania ce va sa vie. (Marcu Ascetul)

.

Slabanogul pogorat prin acoperis este pacatosul mustrat de credinciosi pentru Dumnezeu, si care primeste iertarea pentru credinta acelora. (Marcu Ascetul)

.

Cel ce le cearca toate si retine binele va fugi pe urma de tot raul. (Marcu Ascetul)

.

Barbatul indelung rabdator are multa cumintenie; asemenea si cel ce-si apropie urechea de cuvintele intelepciunii. (Marcu Ascetul)

.

Sfanta Cruce

.

Se povesteste ca Sfanta Elena, mama Sfantului Imparat Constantin cel Mare, a poruncit sa fie facute sapaturi pe Muntele Golgota, unde s-au descoperit trei cruci. Pentru a afla care este Crucea pe care a fost rastignit Mantuitorul, a fost adusa o femeie bolnava si i s-a spus sa atinga pe rand crucile. Aceasta a atins prima cruce, apoi pe a doua, iar, cand s-a atins si de a treia cruce s-a vindecat pe loc de boala ce o chinuia de multa vreme. In felul acesta, Sfanta Elena a stiut care este Sfanta Cruce si care sunt cele doua cruci pe care au fost rastigniti talharii. Crucea Sfanta se mai pastreaza si astazi intr-o biserica din Ierusalim, savarsind fara incetare minuni in trupurile si in sufletele celor ce vin si se inchina in fata ei cu sinceritate si cu credinta.

"Mantuitorul a ales Crucea, fiindca astfel se moare cu mainile intinse.

El S-a sfarsit imbratisandu-ne."

.

Sf. Nectarie de Eghina

.

Sf. Nectarie s-a nascut in oraselul Silivria din Tracia, de pe actualul teritoriu al Turciei, la 1 octombrie 1846, fiind crescut, impreuna cu cei 6 frati ai sai, in dreapta credinta. La varsta de 14 ani se indreapta catre Constantinopol, unde munceste din greu pentru hrana. Singura lui mangaiere, dupa orele istovitoare de munca, era Sfanta Biserica. Remarcat de catre conducatorii Scolii Metocului Sf. Mormant, este angajat ca pedagog si invatator la aceasta scoala. Tot ca invatator, incepand de la varsta de 20 de ani, il aflam si in insula Hios. La 27 de ani isi urmeaza glasul constiintei si, din dragoste pentru Hristos, devine monah la Manastirea Nea Moni, de pe aceasta insula. Ajutat de Dumnezeu printr-un om bogat, care era cucerit de viata sfanta dusa de catre Parintele Nectarie, el isi implineste visul de a invata si termina liceul in 1881. Cu binecuvantarea Patriarhului Alexandriei, urmeaza Facultatea de Teologie din Athena.

.

Reintors in Alexandria Egiptului, este numit predicator principal al Patriarhiei. Tot atunci, Sf. Nectarie tipareste mai multe carti de raspandire a dreptei credinte. Trece prin toate treptele ierarhice, fiind hirotonit (15 ianuarie 1889) episcop si numit Mitropolit de Pentapolis.

In anul 1890, din pricina unor neintelegeri, este trimis in Grecia. Injosit si trecut cu vederea multa vreme, ajunge in cele din urma director al Seminarului Teologic Ortodox Rizareion. In afara de formarea tinerilor seminaristi, s-a ocupat si de cresterea duhovniceasca si inchegarea unei stranse comuniuni intre cei care ii erau ucenici. Renunta la functia de conducator al Seminarului Teologic dupa ce considera ca si-a indeplinit datoria si intemeiaza impreuna cu un grup de ucenice Manastirea Sfanta Treime din insula Eghina.

Dupa trecerea sa la cele vesnice, in 1920, printr-o intamplare minunata, trupul sau este descoperit neputrezit si izvorand mir. Canonizarea sa a avut loc in 1961, fiind serbat pe 9 noiembrie. Despre minunile savarsite de Sf. Nectarie in zilele noastre - mai ales vindecari de cancer si alte boli grave, ce se savarsesc la moastele sale, ori cu untdelemn de la candela sa - s-au scris nenumarate carti in Grecia, care in parte au fost traduse si in romaneste.
.

Sursa: www.crestinortodox.ro

PILDE (2)

.

Orice planuire a ta sa o incepi cu Cel ce este inceputul a tot binele, ca sa fie dupa voia lui Dumnezeu ceea ce ai de gand sa faci. (Marcu Ascetul)

.

Cel ce, asemenea orbului, si-a lepadat haina si s-a apropiat de Domnul se face ucenicul Lui si propovaduitorul invataturilor celor mai inalte. (Marcu Ascetul)

.

Pe cel ce a incetat de-a mai pacatui si s-a pocait nu-l mai mustra; iar de zici ca pentru Dumnezeu il mustri, mai intai descopera-ti pacatele tale. (Marcu Ascetul)

.

Primeste necazurile, ca intru nimic nu te pagubeste in cele ce le ai de mai inainte; dar leapada lacomia, caci ai sa dai socoteala. (Marcu Ascetul)

.

Nu cugeta si nu face nimic, fara un scop placut lui Dumnezeu. Caci cel ce calatoreste fara scop, va osteni in zadar. (Marcu Ascetul)

.

Cel ce nu poarta grija dupa puterea lui de toate virtutile savarseste un pacat anevoie de iertat; dar rugaciunea si milostenia intorc pe cei ce nu poarta de grija. (Marcu Ascetul)

.

Cand un om foloseste pe altul prin cuvinte sau fapte, sa stie amandoi ca e de fata harul lui Dumnezeu. Iar cel ce nu intelege aceasta va fi stapanit de cel ce intelege. (Marcu Ascetul)

.

Adevar sau minciuna

.

Un tanar l-a intrebat pe duhovnicul sau:
- As vrea sa cunosc cat mai multe despre credinta si religie. Am citit multe carti, dar nu stiu care sunt adevarate si care nu. Unele spun intr-un fel, celelalte altfel, eu ce sa mai cred ?
- Fiule, cea mai mare ispita este cea care iti incearca credinta cu tot felul de idei frumos spuse, dar golite de duh. Ti-ar placea ca cineva sa-ti daruiasca un mar tare frumos, dar cand vrei sa-l mananci sa vezi ca inauntru-i tot viermanos si stricat ? Ar mai fi marul acela bun de ceva ? Asa sunt si unele carti: tin mintea ocupata cu tot felul de idei, dar nu hranesc si sufletul.

Citeste cat mai mult, dar cauta sa fii asemenea albinelor, ce trec din floare in floare si culeg doar nectarul, nu si alte lucruri inutile. Culege si tu, la randul tau, nectarul cartilor, cauta ce-i folositor in ele si, de vei sti sa gasesti adevarul in carti, vei sti sa-l gasesti si in viata.

Paganii spun ca religia, credinta nu este logica. Dar, de fapt, credinta este mai presus de logica. Mintea noastra judeca dupa cele lumesti si nici pe acestea nu-i in stare sa le cuprinda. Cele ceresti nu pot fi gasite astfel. Nu cauta cu mintea ceea ce trebuie sa cauti cu sufletul, fiindca cele ale sufletului numai cu sufletul le poti afla. Si tine minte: degeaba citesti despre credinta, daca nu traiesti in credinta!

"Fara Dumnezeu nu este posibil a-L cunoaste pe Dumnezeu."

.

PILDE (1)

.

Cei ce cunosc pe Dumnezeu sunt plini de toata bunavointa si, dorind cele ceresti, dispretuiesc cele pamantesti. Unii ca acestia nu plac la multi, dar nici lor nu le plac multe de aceea sunt nu numai urati, ci si luati in ras de multi smintiti. Ei insa rabda toate in saracie, stiind ca cele ce par multora rele pentru ei sunt bune. Caci cel ce intelege cele ceresti crede lui Dumnezeu, stiind ca toate sunt fapturile voi Lui. Cel ce insa nu le intelege, nu crede niciodata ca lumea este zidirea lui Dumnezeu si ca a fost facuta pentru mantuirea omului. (Antonie cel Mare)

.

Numai omul este in stare sa primeasca pe Dumnezeu, caci numai acestui animal ii vorbeste Dumnezeu noaptea prin visuri, iar ziua prin minte. Si prin toate prevesteste oamenilor vrednici de el bunatatile viitoare. (Antonie cel Mare)

.

Fa bine celui ce te nedreptateste si-ti vei face prieten pe Dumnezeu. Nu grai de rau pe vrajmasul tau catre nimeni. Deprinde-te cu dragostea, cu neprihanirea, cu rabdarea, cu infranarea si cu cele asemenea. Caci aceasta este cunostinta de Dumnezeu: sa-i urmezi Lui cu smerita cugetare si printr-unele ca acestea. Iar lucrarea aceasta nu este a celor de rand, ci a sufletului care are minte. (Antonie cel Mare)

.

Cand te intorci cu multumire spre asternutul tau, aducandu-ti aminte de binefacerile si de marea purtare de grija a lui Dumnezeu si umplandu-te de intelegerea cea buna, te vei veseli si mai mult, iar somnul trupului tau se va face trezvie a sufletului si inchiderea ochilor tai, vedere adevarata a lui Dumnezeu. Atunci tacerea ta, umplandu-se de bunurile primite, va da, din tot sufletul si puterea, o adanc simtita slava Dumnezeului a toate. Caci de va lipsi pacatul din om, o singura multumire cumpaneste mai mult decat toata jertfa cea de mare pret inaintea lui Dumnezeu. (Antonie cel Mare)

.

Este de trebuinta sa aratam si caile monahilor care au calatorit mai inainte de noi si pe acelea sa umblam si noi. Caci multe sunt cele facute si zise de ei bine. Intre ele si aceasta o zice careva dintre dansii: ”Mancarea mai uscata si vietuirea aspra, impreunata cu dragostea, duce pe monah mai repede la limanul nepatimirii”. (Evagrie Ponticul)

.

Ce este binele, daca nu Dumnezeu? Asadar, sa-l lasam Lui toate cele ce ne privesc si ne va fi bine. Caci Cel ce e bun desigur ca e si datatorul darurilor bune. (Evagrie Ponticul)

.

Nimic nu duce pe cineva asa de neindoielnic la munci, ca a face pe multi sa ravneasca la propriile lui rele. Pierzania celor ce-l imita e adaos la pedeapsa celui ce l-a invatat. Dar nu mica este osanda si a celor ce nu au lepadat imitarea ca rusinoasa, fiindca s-au facut invatatori ale celor rele, de a caror lectie blestemata fug, cu buna judecata, cei ce se folosesc de cuget intelept. (Nil Ascetul)

.

Taina Sfantului Botez

.

Intr-o zi, un sectant, om ratacit de la dreapta credinta, a vrut sa-l contrazica pe un preot, spunandu-i:
- Chiar daca in Biblie Mantuitorul spune sa ne botezam, eu nu cred ca e bine sa-i botezam pe copii, ci doar pe oamenii mari. Trebuie sa astepti ca cei mici sa creasca si de-abia atunci sa ii intrebi daca vor sau nu sa fie botezati. Doar asa, ca oameni in toata firea, pot hotari cu adevarat. Cum puteti voi, ortodocsii, sa-i botezati pe copii ?
- Spune-mi, ii zise preotul, dupa ce il asculta cu rabdare, stiu ca dumneata ai copii; cand erau mici, i-ai dus la doctor sa ii vaccineze ?
- Da, ii raspunse omul.
- De ce nu ai asteptat sa creasca si sa-i intrebi mai intai daca vor sau nu sa fie vaccinati ? - il mai intreba preotul pe om.
- Fiindca nu vroiam sa se imbolnaveasca si stiam ca e bine pentru ei.
- E, vezi, tot asa si noi stim ca Sfantul Botez este bun pentru copii si nu avem de ce astepta. Asa cum vaccinezi un copil micut, ca sa nu se imbolnaveasca trupul lui fragil, tot asa il si botezi, pentru a nu se "imbolnavi" sufletul lui tanar. Prin puterea Duhului Sfant, prin harul Sau, coborat astfel peste prunc, acesta e un om nou, pregatit pentru o viata noua si luminoasa: viata crestineasca.
Sectantul pleca ochii rusinat si se indeparta, gandindu-se la cele spuse de preot.
Desi sunt unii care nu cunosc dreapta credinta, sau stiu prea putine, preotul ii poate invata, ii poate calauzi prin desisul acestei vieti incarcate de greutati si pacate, scotandu-i la limanul mantuirii. Omul trebuie sa isi asculte preotul, duhovnicul si sa se gandeasca la cele spuse de acesta.

"Turma lui Hristos se pastoreste cu fluierasul, nu cu batul, adica cu blandete, nu cu asprime.
Se pastoreste mai mult cu exemplul vietii preotului, nu numai cu predica de la amvon."

.

Manastirea Pestera Sfantului Apostol Andrei

.

Pestera Sfantului Apostol Andrei, situata la 4 km de soseaua Constanta-Ostrov, la marginea padurii de langa localitatea Ioan Corvin, este considerata "Betleemul romanesc", locul unde s-a nascut crestinismul la romani.

Dupa traditia crestina, in aceste provincii a predicat Evanghelia Sfantul Apostol Andrei, cel dintai chemat la apostolie, fratele Sfantului Apostol Petru. Sfantul Apostol Andrei a propovaduit credinta lui Hristos in cetatile dobrogene Tomis (Constanta), Callatis (Mangalia), Histria, Dianosopolis etc. Dupa o veche traditie pastrata in analele bisericesti, dar si de catre locuitorii Dobrogei, Sfantul Apostol Andrei, sosind in Scytia Minor (Dobrogea de azi), s-a oprit in satul Cuzgun, numit in prezent Ioan Corvin. La marginea comunei este o padure batrana, care adaposteste doua pesteri ce au servit Sfantului Andrei si celor dimpreuna cu el drept loc de inchinare si odihna. Aceste pesteri au fost folosite ca lacase de cult pentru primii crestini ai Dobrogei convertiti la credinta crestina in Iisus Hristos de catre Apostolul Andrei. Dupa calatoria misionara prin Scythia Minor, a ajuns in orasul Patra, unde avea sa moara ca martir, fiind rastignit cu capul in jos, pe o cruce in forma literei X, care si astazi se numeste crucea Sfantului Apostol Andrei.

In urma unei descoperiri dumnezeiesti, avuta de un avocat din localitatea Adamclisi, pe nume Jan Dinu, ce avea si studii teologice, in anul 1920 impreuna cu preotul locului au descoperit pestera pe care Sfantul Apostol Andreia folosit-o ca lacas de cult pentru cei ce treceau la credinta crestina. Din acel an incepe reamenajarea pesterii. Greutatile celui de-al doilea razboi mondial au dus, incetul cu incetul, la uitarea pesterii Sfantului Apostol Andrei. Abia in vara anului 1944, Pestera se reamenajeaza si se sfiinteste de catre episcopul Cherasie Paunescu. A urmat apoi epoca neagra a comunismului, cand Pestera a fost data iar uitarii.

In 1990 se infiinteaza aici un schit de calugari, egumen fiind cuviosul monah Nicodim Dinca, si incep lucrarile de amenajare, se ridica turla de deasupra pesterii si se construieste un corp de chilii. In 2001 se definitiveaza lucrarile bisericii mari, iar pictura interioara se termina in 2006, fiind sfintita la 30 noiembrie 2006 de I.P.S. Arhiepiscop dr. Teodosie al Tomisului.

Facand parte din tezaurul spiritual al neamului nostru, manastirea Pestera Sfantului Apostol Andrei reprezinta poarta crestinismului in Romania, fiind o autentica vatra de traire in Hristos, creand prin prezenta sa un adevarat paradis pentru toti cei care vin aici cu credinta, cu nadejde si cu dragoste pentru a-si ostoi setea vesnic nepotolita dupa Dumnezeu.

Sursa: Staret Arhimandrit Cosma

CREZUL - SIMBOL AL CREDINTEI

.

Cred intru unul Dumnezeu, Tatal Atotiitorul, Facatorul cerului si al pamantului, al tuturor celor vazute si nevazute.

Si intru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Nascut, Carele din Tatal S'a nascut mai inainte de toti vecii. Lumina din lumina, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut nu facut; Cel de o fiinta cu Tatal, prin Carele toate s'au facut.

Carele pentru noi oamenii si pentru a noastra mantuire S'a pogorat din ceruri si S'a intrupat de la Duhul Sfant si din Maria Fecioara, si S'a facut om.

Si s'a rastignit pentru noi in zilele lui Pontiu Pilat si a patimit si S'a ingropat.

Si a inviat a treia zi, dupa Scripturi.

Si s'a suit la ceruri si sade de-a dreapta Tatalui.

Si iarasi va sa vina cu slava, sa judece vii si mortii, a Carui Imparatie nu va avea sfarsit.

Si intru Duhul Sfant, Domnul de viata facatorul, Carele de la Tatal purcede, Cela ce impreuna cu Tatal si cu fiul este inchinat si slavit, Carele a grait prin prooroci.

Intru una, sfanta, soborniceasca si apostoleasca Biserica.

Marturisesc un Botez, intru iertarea pacatelor.

Astept invierea mortilor.

Si viata veacului ce va sa fie. Amin

.

Greseala

.

In timp ce mergea pe drum, un calator a vazut intr-o gradina un pom frumos, de crengile caruia atarnau niste mere mari si rosii de-ti lasa gura apa. Vazand omul ca nu-i nimeni prin preajma, ce s-a gandit ? Bine ar fi daca ar gusta si el cateva, asa, de pofta!

Dar cum sa faca ? Pana la pom trebuia sa treaca de un gard inalt si de o mare baltoaca. A stat el ce-a stat, s-a sucit, s-a invarit, dar, nemaiavand rabdare, si-a zis: "Fie ce-o fi!" si a-nceput sa se catare pe gard. Cu greu, a reusit sa ajunga in curte, dar suparat nevoie mare, fiindca intr-un ghimpe din gard isi agatase haina si o rupsese. Acu, ce sa mai faca!

Nu mai putea schimba nimic. Ba, mai mult, grabindu-se, a uitat de baltoaca plina cu noroi si s-a afundat in mal.

Cand, in sfarsit, a ajuns sub pomul cu pricina, a luat cateva mere, dar, uitandu-se la ele cum arata, si-a spus:
- E drept ca am obtinut eu ce-am vrut, dar a meritat oare ? Haina mea cea buna e rupta, incaltarile si pantalonii murdari ...

Cum statea el asa si isi plangea singur de mila, apare in curte stapanul casei. Cand l-a vazut pe calator cum arata, i-a spus:
- Bine, omule, trebuia sa te muncesti atata pentru cateva mere ? Uite ce-ai patit! Ca sa nu mai spun ca nu inteleg de ce-ai incercat sa le iei pe furis ? Daca bateai la mine in poarta si mi-ai fi cerut cateva mere, eu ti-as fi dat cu drag. Acum, haide in casa sa te speli si sa te odihnesti si apoi iti vei vedea de drum!

Tare bucuros si multumit a fost calatorul, vazand bunatatea gazdei sale, dar, in acelasi timp, si-a promis siesi ca altadata nu va mai fi atat de nesabuit.

In viata, nu este important doar sa obtii, ci si cum obtii! Sunt oameni care vor sa aiba mai mult si, atunci muncesc fara tihna. Altii, insa, fura, gandindu-se mereu cum sa fuga de munca si sa insele. Acestia, pacatosii, singuri se insala, fiindca nu este totul sa ai un lucru; conteaza si cum l-ai obtinut!

"In cele trecatoare, nu poti deveni bogat decat saracind pe altul.

In cele duhovnicesti, nu poti deveni bogat decat imbogatind pe altul."

.

Sfantul Vasile cel Mare

.

Sfantul Vasile cel Mare (+ 379) s-a nascut pe la 330 la Cezareea Capadociei dintr-o familie evlavioasa. Mama sa, Emilia, si bunica sa, Macrina, o ucenica a Sfantului Grigorie Taumaturgul (+ 270), i-au dat de mic o crestere crestina aleasa. Si-a facut mai intai educatia in familie cu tatal sau, retorul Vasile. A studiat apoi la retorii si filosofii timpului, la Cezareea Capadociei, apoi la Constantinopol si in cele din urma, la Atena, unde a avut coleg si prieten pe Sfantul Grigorie de Nazianz si pe viitorul imparat Iulian Apostatul (361-363), asupra caruia ne-a lasat un portret putin magulitor. Cei doi prieteni, Sfintii Vasile si Grigorie, cunosteau la Atena doar doua drumuri: drumul bisericii, pentru a asculta pe talcuitorii legii lui Dumnezeu, si drumul scolii, pentru a asculta lectiile profesorilor lor.

Pe la 355 s-a intors la Cezareea Capadociei, unde a profesat un timp retorica. A primit apoi botezul, a renuntat la lume si a intrat in monahism, impartind averea la saraci. Pentru a se instrui in viata ascetica a calatorit in Siria, Palestina, Egipt si Mesopotamia.

La intoarcere, se retrase in Pont, pe malul raului Iris, unde fonda o manastire, in care organiza viata monahala cu regim chinovial, sau de obste. Aci se retrase pentru un timp si prietenul sau, Sfantul Grigorie de Nazianz. In acest timp scrise Sfantul Vasile Regulile vietii monahale, mari si mici, care se pastreaza pana azi in manastirile ortodoxe.

In singuratatea manastirii, el si cu prietenul sau, Grigorie de Nazianz, alcatuira o culegere de texte despre frumusetea vietii spirituale, cu titlul Filocalia = iubire de frumos.

In 364, a fost hirotonit preot, iar in 370, episcop la Cezareea Capadociei, unde pastori cu mare autoritate noua ani, pana la moartea sa, la 1 ianuarie 379.

Sfantul Vasile e una dintre cele mai mari figuri ale crestinatatii. A fost nu numai un mare invatat si un aspru ascet, ci si un vrednic episcop si un mare filantrop. in Cezareea Capadociei, a infiintat institutii de asistenta sociala ca: azil, ospatarie, casa pentru reeducarea fetelor decazute, scoli tehnice si spital, chiar si pentru leprosi. Toate aceste asezaminte sunt cunoscute sub numele generic de Vasiliada. Dupa moarte a primit numele de Vasile cel Mare si e sarbatorit la 1 ianuarie in fiecare an.

Operele pe care ni le-a lasat dovedesc vasta sa cultura teologica si spiritul sau atotcuprinzator. A lasat opere dogmatice, ascetice, exegetice, omilii si cuvantari, panegirice, Regidele monahale mari si mici, canoane si o Liturghie care-i poarta numele.

Dintre acestea amintim: Contra lui Eunomiu, eretic arian extremist, conducatorul anomeilor, in 3 carti, in care explica in chip admirabil dogma Sfintei Treimi. Lui Dumnezeu Tatal, ca fiinta suprema perfecta, necreata, ii apartine din veci nenasterea, Fiului, consubstantial si egal in dumnezeire cu Tatal, ii apartine nasterea din veci din Tatal, iar Duhului Sfant, egal in dumnezeire si cinstire cu Tatal si cu Fiul, purcederea din veci din Tatal.

Despre Sfantul Duh, in care arata dumnezeirea, consubstantialitatea si egalitatea Sfantului Duh cu Tatal si cu Fiul si rolul Sfantului Duh in viata Bisericii, revarsand prin Sfintele Taine, permanent, harul Sau sfintitor si innoitor.

Exaimeron-ul, 9 omilii, in care explica, punand la contributie stiinta antichitatii si a timpului sau, crearea lumii pana in ziua a cincea si toate fenomenele legate de actul creatiei.

Fratele sau, Sfantul Grigorie de Nyssa (+394), a completat-o scriind, in 379, lucrare Despre facerea omului in ziua a sasea.

Sfantul Vasile cel Mare a scris o lucrare speciala pentru educatia tinerilor, intitulata Catre tineri.

Seninatatea si farmecul culturii elene, iubirea ei de frumusete, infloritoarea si clocotitoarea ei bucurie de viata, increderea ei in fortele creatoare ale omului au influentat pe marii Parinti ai gandirii crestine. in tratatul sau Catre tineri Sfantul Vasile nu interzice acestora cultura autorilor profani, ci le da sfaturi utile despre modul cum trebuie culese, apreciate si studiate frumusetile literare si filosofice din opera autorilor profani. Sfaturile sale au valoare pentru toate timpurile.

Sursa: www.crestinortodox.ro (Pr. Prof. Dr. Ioan Ramureanu)

Puterea rugaciunii

.
Intr-o zi, s-au intalnit intr-o biblioteca trei crestini. Patrunsi de frumusetea cartilor pe care le citeau, nici nu au observat cand s-a facut seara. Cand doar ei mai ramasesera in biblioteca, au inceput sa discute aprins despre ceea ce citisera peste zi. Deodata, lumina s-a stins si au ramas cufundati in intuneric. Unul dintre ei zise:
- Hai sa ne rugam. Sa spunem fiecare "Tatal nostru" si poate Dumnezeu se va indura de cel care se roaga mai frumos si lumina se va aprinde.

Ceilalti doi au fost imediat de acord. Primul a inceput sa se roage. Ruga sa a fost atat de frumos spusa, dar camera a ramas in continuare in intuneric. Atunci, s-a rugat si al doilea. Rugaciunea lui nu putea sa nu te impresioneze. Cuvintele veneau din suflet, spuse cu multa evlavie, dar lumina a ramas tot stinsa. In sfarsit, a inceput si cel de-al treilea sa-si spuna rugaciunea. Doar ca, in timp ce rostea cuvintele cu smerenie, linistit si cu grija, s-a ridicat de la masa unde se aflau cu totii, a plecat incet, pe bajbaite spre intrare, a gasit tabloul electric, a schimbat siguranta si s-a intors. In timp ce el isi incheia rugaciunea, spunand "Amin!", intreaga incapere fu inundata de lumina. Apropiindu-se de prietenii sai, nedumeriti, le spuse, aratandu-le Biblia de pe masa:
- Mai devreme, citeam din Sfanta Scriptura. Cand s-a stins lumina, eram tocmai la versetul care spune: "Mantuirea si rugaciunea nu stau in vorbe."
.