Cununia

.

Cununia este taina prin care mirele şi mireasa, după chipul marii taine a unirii dintre Hristos şi Biserică, se unesc din iubire, pentru veşnicie, spre naştere şi creştere de prunci şi spre mântuire.

.

Spune Sfântul Simeon al Tesalonicului: „Nunta este darul lui Dumnezeu, dat după neputinţa noastră pentru facerea de copii până ce va sta această lume care este însoţită cu stricăciunea. Dumnezeu n-a voit ca starea noastră să fie precum cea dobitocească, din curgere scârbicioasă, dar pentru că ne-am făcut muritori de voia noastră, a lăsat starea neamului nostru tot într-acest chip a se lucra ca şi la dobitoace, ca să cunoaştem la ce am ajuns. Aceasta se va urma până ce va învia şi va face firea noastră nemuritoare Cel fără de stricăciune, Care a şi murit şi a înviat pentru noi. Drept aceea şi binecuvântează El însuşi Nunta, pentru a nu fi fără binecuvântare începutul vieţii noastre".

.

Dintru început Dumnezeu a zidit bărbatul, pe Adam, apoi a zis Domnul Dumnezeu: „Nu este bine să fie omul singur, să-i facem ajutor asemenea lui" (Fac. 2, 18). Şi, luând o coastă din Adam, a creat femeia, pe Eva, şi a binecuvântat însoţirea celor doi zicând: „Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l stăpâniţi" (Fac. 1, 28).

.
Mântuitorul, prin prezenţa Sa la nunta din Cana Galileii (Ioan 2, 1-11), unde a săvârşit prima minune prefăcând apa în vin, a ridicat Cununia la înălţimea de Taină a Bisericii, după chipul unirii Sale negrăite cu Mireasa-Biserica.

.

Cununia nu se poate săvârşi:
• dacă vârsta mirilor este sub 18 ani băiatul sau 16 ani fata;
• dacă oricare din miri este în vârstă de peste 60 de ani;
• dacă diferenţa între cei doi este mai mare de 15 ani;
• dacă unul din miri este schismatic, eretic sau păgân (musulman, evreu, budist etc);
• dacă vreunul din miri a depus voturile monahale sau a fost hirotonit celib;
• în lipsa consimţământului părinţilor sau al tutorilor;
• fără slujba prealabilă a logodnei;
• prin constrângere, răpire, înfricoşare sau înşelăciune;
• dacă vreunul din miri nu este în deplinătatea facultăţilor mintale (alienat mintal, schizofrenic etc);
• între rudenii de sânge (până la gradul 7 inclusiv, de exemplu: veri de gradul doi);
• între rude spirituale - năşia (până la gradul trei inclusiv) sau cei botezaţi împreună în aceeaşi apă;
• în timpul posturilor, în praznicele împărăteşti, între Naşterea Domnului şi Bobotează sau în Săptămâna Luminată;
• în lipsa „strigărilor" (anunţării cununiei în biserică) cu 8 zile înainte de cununie.
.

Este bine ca slujba cununiei să fie săvârşită duminica, îndată după Sfânta Liturghie, iar mirii să participe şi să se împărtăşească, dacă au dezlegare de la duhovnic.

.
Mireasa se îmbracă în alb, simbolizând curăţia ei. Mirilor care nu şi-au păstrat fecioria nu li se pun cununiile pe cap.

.
Nu se cuvine creştinilor să facă petreceri de nuntă cu lăutari sau beţii. Masa de nuntă trebuie binecuvântată de preot, care este dator să-i îndemne pe nuntaşi la bună-cuviinţă.

.

Sursa: Ieromonah Valentin MÎŢU, Lumea Credintei, anul VI, nr. 10 (63) octombrie 2008