Evanghelia poartă acest nume deoarece Hristos descrie momentul unic şi decisiv al existenţei noastre eterne – judecata definitivă a lui Dumnezeu asupra noastră.
.
Autorul Judecăţii este Fiul lui Dumnezeu, Hristos, singurul care are autoritatea necesară, în calitatea Sa de Om şi Dumnezeu, ce s-a jertfit pentru răscumpărarea şi îndreptarea noastră din păcat.
.
Caracterul înfricoşător al judecăţii vine, mai întâi, din faptul că nimeni nu poate spune cu exactitate că va primi sentinţa cea bună, iar apoi, sentinţa este eternă şi va fi întru totul dreaptă, pentru că este făcută de Dumnezeu-Omul, cel care ne cunoaşte foarte bine şi ne-a şi învăţat calea mântuirii.
.
Sentinţa are ca unic criteriu demonstrarea iubirii de aproapele prin fapte reale: milostenia trupească şi sufletească, adică a hrăni pe cel flămând, a da de băut celui însetat, a fi ospitalier, a cerceta şi ajuta pe cei în suferinţe şi necazuri.
.
Toate aceste fapte nu sunt decât lucruri fireşti pe care conştiinţa le afirmă ca fiindu-ne şi nouă necesare, în aceleaşi condiţii date, deoarece toţi suntem fraţi, în fiecare om regăsindu-se Hristos cel Jertfit.
.
Mântuitorul aseamănă pe cei vrednici de a primi binecuvântarea lui Dumnezeu-Tatăl cu oile care închipuie smerenia, dragostea şi ascultarea, caracteristici ale sfinţeniei, iar pe cei nevrednici cu caprele, animale ce sugerează neastâmpărul, egoismul şi dezordinea, caracteristici ale păcatului.
.
Chiar şi locul unde suntem aşezaţi de Judecător are o înţelegere aparte: dreapta reprezintă partea celor ce sunt împreună cu Hristos, şi El stând de-a dreapta Tatălui, iar stânga reprezintă latura celor înstrăinaţi de Dumnezeu.
.
Sursa: Pr. Eugen Tănăsescu, articol publicat pe Lăcaşuri Ortodoxe, precum şi pe Replica; www.radiodobrogea.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu