Bolea odată avva Arsenie la Sketis şi-i lipsea şi îmbrăcăminte. Şi neavând de unde cumpăra, a luat milostenie de la cineva şi a spus: mulţumescu-ţi, Doamne, că m-ai învrednicit să primesc milostenie în numele tău.
.
Spuneau despre el că chilia lui era la două mile depărtare. Nu ieşea cu uşurinţă din ea, că alţii îl slujeau. Dar când a fost pustiită Sketis, a ieşit plângând şi zicând: a pierdut lumea Roma şi călugării Sketis (Din 407 încep în acest loc foarte izolat, extrem de aspru şi foarte celebru, raidurile barbare care vor sfârşi în secolul VI cu cucerirea arabă a Egiptului. Sketis s-a pustiit puţin după 410, când a fost şi Roma devastată de vandali.).
.
L-a întrebat avva Marcu pe avva Arsenie: e bine ca să n-ai o mică mângâiere în chilie? Că am văzut un frate care avusese câteva verdeţuri şi le-a smuls. Iar avva Arsenie: e bine, dar după firea omului; căci de nu are tărie pentru un asemenea trai, le va sădi iar.
.
Istorisea avva Daniel, ucenicul avvei Arsenie: eram odată la avva Alexandru, pe care îl ţintuia o durere, din pricina căreia era întins, cu ochii în sus. S-a întâmplat să vină fericitul Arsenie să vorbească, şi l-a văzut întins. Şi cum vorbea, i-a zis:
– Cine era mireanul pe care l-am văzut acolo?
– Unde l-ai văzut? a răspuns avva Alexandru.
– Cum mă pogoram de pe munte, m-am uitat spre peşteră şi am văzut pe cineva întins, uitându-se în sus.
Iar el făcu metanie (Sau: îşi ceru iertăciune.), spunând:
– Iartă-mă, eu eram, că mă cuprinsese durerea.
– Deci tu erai. Bine. Eu am crezut că e un mirean, de asta am întrebat.
Altă dată i-a spus avva Arsenie avvei Alexandru: când îţi vei fi tăiat lujerii, vino să guşti cu mine; dacă îţi vin oaspeţi, mâncă cu ei.
Avva Alexandru lucra însă cu rând şi luare aminte. Şi când veni ceasul, mai avea lujeri. Şi dorind să împlinească vorba bătrânului, a rămas să isprăvească lujerii. Iar avva Arsenie, dacă a văzut că întârzie, a gustat, gândind că o fi având oaspeţi. Iar avva Alexandru, când sfârşi, plecă. Şi îi zise bătrânul:
– Ai avut oaspeţi?
– Ba nu.
– De ce n-ai venit?
– Că mi-ai spus, când îţi vei fi tăiat lujerii, să vii. Şi împlinindu-ţi cuvântul, n-am venit, că abia acum am sfârşit.
Şi s-a uimit bătrânul de conştiinciozitatea lui, şi i-a zis:
– Deshamă odată, să-ţi faci rugăciunea şi să-ţi bei apa, că de nu, o să ţi se îmbolnăvească trupul fără întârziere.
.
A mers odată avva Arsenie undeva unde erau trestii şi le clătina vântul. Şi i-a întrebat avva Arsenie pe fraţi:
– Ce-i foşnetul acesta?
– Trestii sunt.
– Cu adevărat, dacă s-a aşezat cineva în linişte şi aude ciripit, inima lui nu mai are aceeaşi împăcare. Cu atât mai mult voi care aveţi foşnetul acestor trestii.
.
Spunea avva Daniel că nişte fraţi, mergând la Thebaida pentru in, şi-au spus, hai să-l vedem şi pe avva Arsenie cu prilejul acesta. Şi a ieşit avva Alexandru şi i-a spus bătrânului: fraţi veniţi de la Alexandria vor să te vadă. Iar bătrânul: află de la ei pentru ce au venit. Şi aflând că se duc la Thebaida pentru in, i-a spus bătrânului. Iar el a zis: cu adevărat nu vor vedea chipul lui Arsenie, fiindcă nu au venit pentru mine, ci pentru lucrul lor. Omeneşte-i şi petrece-i cu pace, şi le zi că bătrânul nu poate să-i primească.
.
Sursa: http://www.pateric.ro/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu