Se povestea despre avva Arsenie, că, fiind bolnav odată la Sketis, a venit preotul şi l-a întâlnit la biserică şi l-a pus pe o pătură cu o pernă sub cap. Unul din bătrâni, venind să-l cerceteze, îl văzu pe pătură şi cu perna sub cap, s-a scandalizat zicând:
– Acesta este avva Arsenie? Şi şade pe asemenea lucruri?
Luându-l de o parte preotul îi spuse:
– Ce munceai în satul tău?
– Eram oier.
– Şi cum o duceai?
– Cu mare greu.
– Acuma cum trăieşti în chilie?
– Mai mult mă odihnesc.
– Atunci îl vezi pe avva Arsenie; era în lume ca şi tatăl împăraţilor, şi mii de robi cu brâuri de aur peste haine de mătase îl slujeau; şi călca pe covoare scumpe. Tu fiind oier, nu aveai în lume odihna de acum; el nu are desfătarea pe care o avusese în lume. De aceea tu acum te odihneşti, iar el se trudeşte.
Iar acela auzind se căi şi-şi ceru iertare aşa: iartă-mă avvo, am greşit; aceasta e calea cea adevărată, căci el a venit la smerenie, iar eu la odihnă. Şi dumerindu-se bătrânul s-a dus.
.
A venit unul din părinţi la avva Arsenie, şi, cum a bătut la uşă, i-a deschis bătrânul, crezând că e slujitorul lui. Şi când l-a văzut pe celălalt, a căzut cu faţa în jos. Iar acesta i-a spus: ridică-te, avvo, ca să te îmbrăţişez.
– Nu mă ridic până nu pleci.
Şi rugat îndelung fiind, nu se ridică până nu plecă acela.
.
Povesteau despre un frate că a mers la Sketis să-l vadă pe avva Arsenie, că a mers la biserică, şi i-a rugat pe clerici să-l ajute să se întâlnească cu avva Arsenie. Iar ei i-au spus: să te omenim puţin, frate, şi-l vei vedea. El însă zise: nu voi gusta nimica, dacă nu mă întâlnesc cu el. Şi au trimis un frate cu el, că chilia era departe. Şi bătând la uşă au intrat, au dat bineţe bătrânului şi s-au aşezat în tăcere. Iar fratele de la biserică zise: eu plec, rugaţi-vă pentru mine. Iar fratele oaspete, stingherit de răceala bătrânului, îi spuse fratelui: vin şi eu cu tine. Şi au plecat, iar atunci l-a rugat: du-mă şi la avva Moise care a fost tâlhar. Şi mergând la el, i-a primit cu bucurie, şi i-a petrecut prietenos.
Şi i-a spus fratele care-l călăuzise: te-am dus la străin şi la egiptean; care ţi-a plăcut mai mult?
– Egipteanul, până acum.
Auzind acestea unul dintre părinţi s-a rugat lui Dumnezeu aşa: Doamne, arată-mi lucrul acesta, căci unul se ascunde în numele tău, iar altul în numele tău e primitor. Şi iată că i s-au arătat două corăbii mari pe râu, şi i-a văzut pe avva Arsenie cu Duhul lui Dumnezeu plutind în pace, într-una, iar avva Moise şi îngerii lui Dumnezeu într-alta, care-l hrăneau cu faguri de miere.
.
Spunea avva Daniel:
Trăgând să moară avva Arsenie, ne-a spus: nu vă îngrijiţi să faceţi pomeni pentru mine; că eu, dacă am făcut pomană pentru mine, o voi găsi.
.
Trăgea să moară avva Arsenie, şi ucenicii lui se zbuciumau. El le-a spus: nu a venit încă vremea; când va veni, vă spun. Dar voi fi judecat cu voi la Înfricoşata Judecată, dacă daţi rămăşiţele mele cuiva. Ei i-au spus: ce să facem, că nu ştim să îngropăm? Iar el le-a spus: nu ştiţi să-mi legaţi o funie de picioare şi să mă trageţi la munte?
.
Era vorba bătrânului: Arsenie, de ce ai pribegit? M-am căit adesea că am vorbit, că am tăcut niciodată.
.
Când trăgea să moară, l-au văzut fraţii plângând şi i-au spus: şi tu te temi, părinte? Iar el le spuse: Într-adevăr frica mea din ceasul acesta mă însoţeşte de când m-am făcut monah.
.
Sursa: www.pateric.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu