Pastorală la Învierea Domnului

.
† TEODOSIE,
DIN MILA LUI DUMNEZEU
ARHIEPISCOP AL TOMISULUI,
.
Iubitului nostru cler, cinului monahal
şi dreptcredincioşilor creştini,
har şi pace de la Hristos cel înviat,
slăvit împreună cu Tatăl şi Duhul Sfânt,
iar de la noi, părintească binecuvântare.
.
„Paştele cele mari şi sfinte,
astăzi nouă ne-au răsărit,
că Hristos a Înviat din mormânt.”
.
Hristos a înviat!
.
Iubiţii mei fii duhovniceşti,
.
Astăzi toată lumea creştină întâmpină cu bucurie sărbătoarea sărbătorilor.

Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Cel omorât de cei fărădelege şi pus în mormânt, Se ridică biruitor cu puterea Sa dumnezeiască. El devine viaţa noastră şi pune temelie nouă neamului omenesc prin învierea Sa încununând toate minunile făcute de El pe pământ.

A trecut osteneala postului, dar a început marea grijă pentru suflet. Am slăbit trupul ca să întărim sufletul. A trecut osteneala nevoinţelor, dar să nu treacă râvna faptelor bune. A trecut postul cel trupesc, dar nu a trecut şi cel duhovnicesc care este mai bun şi pentru aceasta nu trebuie să se sfârşească nicidecum.

După jertfa şi nevoinţa aspră primim răsplata cea mare a învierii.

Cu trup fiind înveşmântaţi, ne asemănăm, prin înviere, celor fără de trup.

Căci astăzi satana s-a prăbuşit, iar Hristos Domnul s-a preaslăvit prin puterea proprie a învierii Sale. Duşmănia s-a spulberat, pacea şi dragostea s-au reaşezat. Că Hristos Cel înviat dăruieşte tuturor celor ce merg către El şi în urma Lui viaţa veşnică şi nemurirea. El hrăneşte pe cei credincioşi, cu Trupul şi Sângele Său cel înviat, turnând astfel în ei şuvoiul vieţii. Înveşmântat cu bucuria biruinţei, Cel înviat ne conduce spre viaţa plină de bucurie, spre Raiul cel nou, plin de slavă.

.

Iubiţi fraţi întru Hristos,

.
Prin înviere, lucrarea mântuitoare a lui Hristos se îndreaptă spre firea Sa omenească pe care o umple de dumnezeirea Lui şi o eliberează de slăbiciuni şi de moarte, răni ale păcatului strămoşesc.

Dar în jertfa Crucii, Hristos ne cuprinde şi pe noi „toţi” ca Om central, ca un „Nou Adam” ca să ne deschidă calea către Tatăl prin înviere.

Sfântul Atanasie cel Mare ne lămureşte că: „Fiul lui Dumnezeu s-a făcut trup, ca omorât fiind cu trupul să facă vii pe toţi prin puterea Lui”. El pune din nou în lumină valoarea omului înaintea Tatălui Ceresc. Dumnezeu Însuşi îşi arată măreţia Sa prin ridicarea omului din prăpastia păcatului şi din robia morţii. Hristos, care se jertfeşte pe Cruce, dobândeşte toată bogăţia darurilor dumnezeieşti spre a le revărsa neîncetat asupra oamenilor, căci El a primit, ca om, ceea ce avea din veci ca Dumnezeu.

Sfântul Maxim Mărturisitorul spune că, prin pătimirea Sa, Hristos a desfiinţat stricăciunea firii omeneşti şi a adus, prin moarte, viaţa nestricăcioasă.

Puterea pe care Hristos o exercită asupra oamenilor nu este numai o manifestare a slavei Sale dumnezeieşti, ci şi o putere a iubirii care cunoaşte momentul maxim în jertfa Crucii.

Trupul înviat al lui Hristos stă într-o legătură directă cu trupul nostru, al tuturor oamenilor. El este ca un ferment ce dospeşte aluatul firii omeneşti din toate timpurile şi din toate locurile. Hristos înviat iradiază, înnoieşte, înduhovniceşte şi înalţă pe orice om care se apropie de El prin credinţă, rugăciune şi viaţă curată.

.

Iubiţi fraţi creştini,

.
Cu Hristos Cel înviat şi veşnic, ne îndreptăm toţi oamenii spre înviere şi spre viaţa de veci. Mai bine zis, timpul întreg a devenit un ajun al Duminicii veşnice, al petrecerii în lumina cea neînserată a învierii.

Învierea lui Hristos aduce zorii vieţii celei veşnice (I Cor. XV, 21-22), îndreptându-ne spre o nouă existenţă, care însemnează începutul desăvârşirii noastre prin trecerea „din moarte la viaţă” şi „de pe pământ la cer”.

Hristos, care iese din mormânt biruitor asupra morţii şi a diavolului, ne prilejuieşte, celor care mărturisim şi trăim această sărbătoare, un urcuş continuu, mergând din bucurie spre alte bucurii.

Bucuria Învierii nu este una obişnuită sau trecătoare, ci eternă şi deplină prin excelenţă. De aceea, nimeni nu trebuie să fie trist în noaptea Învierii. Nimeni nu trebuie să plângă. Toate motivele de întristare sunt acum slabe faţă de biruirea morţii. Să nu ne întristăm că suntem încă muritori, căci fiind răscumpăraţi de Hristos, trecem „din moarte la viaţă”. Moartea celor ce cred şi trăiesc în Hristos nu mai este înfricoşătoare, ci uşă spre veşnicia vieţii. De aceea, cântă Biserica în noaptea Învierii: „Cu bucurie unul pe altul să ne îmbrăţişăm şi nimeni să nu se teamă de moarte, că ne-a eliberat pe noi moartea Mântuitorului”.

.
În Hristos Cel înviat rămâne înscrisă jertfa prin care se biruiesc nu doar slăbiciunile trupeşti ale oamenilor, fiind biruită moartea, ci şi timpul este biruit de veşnicie. Aşadar, El rămâne Paştele permanent sau punte continuă prin care noi, în orice timp, putem dobândi viaţa de veci. Toată existenţa noastră unită cu Hristos este un Paşte continuu. Cu rănile Lui noi toţi ne-am vindecat şi, cu învierea Sa, Hristos ne-a înălţat pe toţi la cea mai aleasă demnitate, îndumnezeirea noastră.

.

Dreptmăritori creştini,

.
Învierea lui Hristos a scos din iad pe strămoşi, împreună cu tot neamul celor drepţi. De aceea, şi astăzi se veselesc cei plecaţi din viaţa aceasta în Împărăţia lui Hristos din ceruri. Părinţii şi fraţii noştri, văzând lumina Învierii şi pregustându-şi propria înviere, se îndestulează copleşitor de slava dumnezeiască.

Aşadar, dacă ei, plecaţi din această viaţă vremelnică, se bucură de Învierea lui Hristos, cu cât mai mult se cuvine ca noi, pământenii, să prăznuim cu mare bucurie. Veseliţi-vă dar toţi, bătrâni şi tineri, bogaţi şi săraci, puternici şi neputincioşi, cei ce munciţi şi cei ce nu găsiţi nimic de lucru, locuitori în oraşe, în sate şi în pustie, călători sau întemniţaţi.

.
Noi, cei ce trăim pe pământul apostolic al Dobrogei să ne sârguim cu dragoste fierbinte şi cu credinţă tare, aducându-ne aminte că întâiul chemat, Sfântul Apostol Andrei, L-a adus pe Hristos Cel înviat pe această glie străbună în vremea de început a bisericii creştine.

Să ne deschidem urechile, să ne curăţim simţirile şi să dăm la o parte negura veacurilor, încât cu mintea şi cu inima să auzim ecoul propovăduirii părintelui nostru duhovnicesc, spunându-ne: „Am aflat pe Mesia, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii, Care, din cer pogorând pe pământ, trăind şi pătimind pentru noi ca Om, a fost răstignit şi îngropat, dar a înviat din morţi. Pentru că L-am văzut plin de lumină şi de slavă dumnezeiască şi m-a trimis la voi să vă vestesc bucuria şi dragostea Tatălui ceresc, eu vi-L dăruiesc drept hrană şi arvună a vieţii celei veşnice”.

Cu părintească dragoste Vă îmbrăţişez pe toţi, dorind ca Hristos Cel Înviat, cu harul, cu iertarea şi cu iubirea Sa, să vă cuprindă şi să vă lumineze sufletele şi viaţa, împărtăşindu-vă cel mai sfânt şi bogat îndemn ce adevereşte existenţa noastră în lumina lui Dumnezeu: HRISTOS A ÎNVIAT!

.

Al vostru Arhipăstor,

de tot binele doritor

şi către Hristos Cel înviat rugător,

.
† TEODOSIE,

ARHIEPISCOPUL TOMISULUI

.

.

Sursa: www.radiodobrogea.ro