A patra Duminică după Paşti este închinată minunii vindecării bolnavului de la scăldătoarea Vitezda din Ierusalim, denumire care se tâlcuieşte „casa milosteniei".
.
Textul evanghelic se desfăşoară pe trei direcţii: prezentarea contextului minunii de la scăldătoare, dialogul bolnavului cu Iisus şi discuţia bolnavului cu iudeii.
.
La scăldătoare erau mulţi bolnavi, iar un înger venea din când în când şi tulbura apa, aşa încât primul care intra în scăldătoare se făcea sănătos, indiferent de boala sa.
.
Bolnavul nostru suferea de 38 de ani şi nu se vindecase încă, nefiind ajutat de cineva pentru a fi primul la tulburarea apei.
.
Totuşi, voinţa şi dorinţa lui de vindecare nu slăbiseră, lucru pe care îl mărturiseşte lui Hristos care, fiind Dumnezeu, îl va vindeca şi îi va atrage atenţia că boala este, de fapt, consecinţa păcatului.
.
În discuţia ulterioară a celui vindecat cu iudeii, aceştia demonstrează că sunt bolnavi de orbire spirituală, prin ritualism, deoarece nu acceptă minunea vindecării, pretextând că vindecările sunt interzise în zi de Sabat.
.
În replică, cel vindecat mărturiseşte pe Hristos ca Vindecătorul cel Mare al sufletelor şi trupurilor noastre.
.
De remarcat că parte din acest text evanghelic se citeşte şi la slujba de sfinţire mică a apei.
.
.
Sursa: Pr. Eugen Tănăsescu, articol publicat pe Lăcaşuri Ortodoxe, precum şi în cotidianul Replica; www.radiodobrogea.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu