File de pateric (28)

.

A spus avva Euprepie: aibi în tine că Dumnezeu este de încredere şi puternic, şi ,crezând în el, te vei împărtăşi de cele ale lui. Dacă te descurajezi, nici nu crezi în el. Şi fiindcă toţi credem că el este puternic, credem şi că toate îi sunt cu putinţă.

.
Tot el, fiind prădat, a dat o mână de ajutor hoţilor. După ce ei au încărcat cele dinăuntru, cum îi lăsaseră toiagul, când l-a văzut avva Euprepie, s-a mâhnit. Fiindcă ei nu vroiau să-l primească, de teamă să nu li se întâmple ceva, întâlnind pe unii care mergeau pe aceeaşi cale, i-a rugat pe ei să le dea toiagul hoţilor.

.
A spus avva Euprepie: cele trupeşti sunt materie. Cel care iubeşte lumea iubeşte poticnirile. Dacă s-ar întâmpla să pierzi ceva, trebuie să primeşti asta cu bucurie şi mulţumind, ca pe o scăpare de griji.

.
Un frate l-a întrebat pe avva Euprepie despre viaţă. Bătrânul i-a spus: mâncă iarbă, poartă fân şi dormi în paie, (adică dispreţuieşte-le pe toate) dar dobândeşte inimă de fier.

.
L-a întrebat un frate:

– Cum vine frica de Dumnezeu în suflet?

– Dacă are omul smerenie şi neagonisire, şi dacă nu-şi judecă aproapele, vine şi frica de Dumnezeu întru sufletul lui.

.
Tot el spunea: frica şi smerirea şi puţinătatea hranei şi jalea să fie mereu cu tine.

.
Când era începător a mers avva Euprepie la un bătrân şi i-a spus:

– Avvo, spune-mi un cuvânt cu care să mă mântui.

– Dacă vrei să te mântuieşti, când vii la cineva, nu vorbi neîntrebat.

El, atins de remuşcare, se căi zicând: am citit multe cărţi, dar învăţătura asta n-am cunoscut-o. Şi plecă mult mai lămurit.

.

Spuneau despre avva Elladie că a petrecut douăzeci de ani la Chilii şi nu şi-a ridicat vreodată ochii în sus să vadă acoperemântul bisericii.

.
Spuneau despre acelaşi avva Elladie, că mânca pâine cu sare. Când urmau să vină Pastile, spuse: fraţii mâncă pâine cu sare; eu trebuie să fac puţină osteneală din pricina Paştilor. Devreme ce în celelalte zile mânc aşezat, acum fiindcă vin Paştile, o să mă ostenesc, mâncând în picioare.

.

A spus avva Evagrie: şezi în chilie şi adună-ţi gândurile. Gândeşte-te la ziua morţii: priveşte putrezirea trupului; închipuie-ţi necazul şi truda; gândeşte-te la deşertăciunea lumei; cum vei putea să-ţi vezi mereu de liniştire fără să slăbeşti. Gândeşte-te şi cum e în Iad; gândeşte-te cum stau sufletele acolo, în ce tăcere cumplită, în ce gemete amare, şi în ce groază şi zbucium şi aşteptare, gândeşte-te la chinul neîncetat, la lăcrimarea sufletului cea fără de sfârşit! Dar cugetă şi la ziua învierii, şi la şederea dinaintea lui Dumnezeu; închipuie-ţi judecata lui cea înfricoşată. Gândeşte-te şi la cele păstrate păcătoşilor, ruşinea dinaintea lui Dumnezeu, a îngerilor şi arhanghelilor şi a tuturor oamenilor, adică chinurile, focul veşnic, viermele cel neadormit, tartarul, bezna, scrâşnirea dinţilor, spaima şi caznele. Cugetă şi bunurile păstrate pentru cei drepţi, apropierea (parrhesia, familiaritatea) de Dumnezeu Tatăl şi de Hristosul lui, de îngeri şi arhangheli, şi de tot norodul sfinţilor, împărăţia cerurilor şi darurile ei. Aminteşte-ţi de amândouă acestea. Plângi şi jeleşte judecata păcătoşilor, temându-te ca să nu ajungi şi tu acolo; bucură-te şi te veseleşte pentru cele păstrate drepţilor. Sârguieşte-te să le dobândeşti pe acestea, de celelalte să fii departe. Vezi să nu uiţi, în chilie sau afară, pomenirea acestora, ca măcar prin ea să scapi de gândurile spurcate şi vătămătoare.

.
A mai spus: înlătură legăturile cu cei mulţi, ca nu cumva mintea să ţi se risipească şi să-ţi tulbure liniştirea.

.
A mai spus: mare lucru e să te rogi fără ca să-ţi zboare gândurile, dar e şi mai mare lucru să cânţi fără ca să-ţi zboare gândurile.

.
A mai zis: aminteşte-ţi mereu de ieşirea ta şi nu uita de judecata veşnică, şi nu va fi greşeală(plêmmeleia - distonanţă, neglijenţă, greşeală) în sufletul tău.

.
A mai zis: înlătură ispitele, şi nu se va mai mântui nimeni.

.
A mai spus că a zis unul din părinţi: hrănirea uscată şi neschimbată, împreună cu dragostea(agape, iubirea de semeni), îndreaptă curând monahul spre limanul împăcării (apathia, lipsa de patimi).

.
S-a făcut odată sobor la Chilii despre ceva, şi a vorbit avva Evagrie. Preotul îi spuse: ştim, avvo, că dacă erai în ţara ta, puteai fi şi episcop şi cap multora; dar acum şezi aici ca un străin. El umilindu-se, nu s-a tulburat, ci dând din cap îi spuse: într-adevăr, părinte. Totuşi am vorbit o singură dată, şi a doua oară nu mai adaug.

.

Sursa: www.pateric.ro