marți, 24 noiembrie 2009

Rugul Aprins: aspecte inedite (2)

.
Doua evenimente au concurat la influenta «Rugului Aprins» printre intelectualii din Romania, traducerea Filocaliei si exodul preotilor rusi in urma loviturii de la Stalingrad.
.
La Facultatea de Teologie din Bucuresti, Parintele Profesor Dumitru Staniloae incepuse un curs de Mistica Ortodoxa, care formeaza azi materia volumului III al teologiei de Morala Ortodoxa. Acel curs, impreuna cu Filocalia, ne-a surprins. Era tot ce ne lipsea noua la vremea aceea. Ele formau o gnoza perfecta, un sistem antropologic bazat pe jurnalele de rugaciune, adica pe experienta Sfintilor Parinti din rasarit, despre arta coborarii in noi si intalnirea intima cu Dumnezeu in punctul ontologic al fiintei noastre, care este de fapt si centrul personalitatii omului; disciplina respiratiei in rugaciune, controlul campului emotional, introducerea mintii in inima, pana la vederea luminii necreate, prin practica «Rugaciunii lui Iisus». Sfintii Parinti numeau aceasta disciplina isihasm si este veche de cand crestinismul. Duhovnicii au pastrat un secret asupra acestei arte, pe care au transmis-o cu economie, cu initieri speciale, din parinte in fiu duhovnicesc. Pentru grupul de la Antim, insa, isihasmul era metoda de vindecare a nebuniei omului modern, a carui drama este fuga de sine, fuga de o confruntare cu Dumnezeu si ameteala cu mirajul lucrurilor din afara. Dupa misticii rasariteni, iesirea din ritm este egala cu iesirea din tine insuti.
.
Comentariile Parintelui Staniloae la teologia Sfantului Grigorie Palama, schimba si perspectiva invatamantului dogmatic din Romania, care pana atunci se marginea la schema catolicizanta din Marturisirea lui Petru Movila. Prezentarea atributelor dumnezeiesti si a harului ca energie necreata, precum si indumnezeirea omului "dupa modul harului, " nu dupa substanta, ne duce inapoi la izvoarele Sfintilor Parinti si la Scriptura. Expresii ca: "Fiti dumnezei", "Ramaneti intru mine si eu intru voi”, "Eu sunt vita, voi sunteti mladitele", "Suntem partasii firii dumnezeiesti", nu sunt simple figuri de stil, pentru ca Duhul Sfant descopera niste adevaruri, nu face poezie.
.
In urma retragerii armatelor romane din Rusia, Mitropolitul Nicolae al III-lea al Rostovului, cu un grup de 30 de preoti si cateva maici, s-au refugiat in Bucuresti, cerand ocrotirea Patriarhului Nicodim, pe care il cunostea de pe cand studiasera amandoi la Academia Petru Movila din Kiev. Patriarhul repartizand pe preoti la manastirea Cernica, iar pe maici la manastirea Pasarea. Intre timp, Mitropolitul Nicolae moare si este ingropat langa bisericuta cimitirului manastiresc Sfantul Lazar. In anul 1947 moare si Patriarhul Nicodim. Intre preotii rusi era un calugar imbunatatit, Parintele Ioan Kuligin, care traise inainte de revolutie la Manastirea Valaam de pe Lacul Ladoga. Acesta a venit in Romania cu doua manuscrise rusesti, care nu fusesera tiparite pana atunci. Era tot ce putuse el salva din biblioteca, inainte ca armatele rosii sa inchida Manastirea Valaam si sa omoare pe calugari cu topoarele.
.
Primul volum este intitulat Sbornic, o compilatie din sfintii traitori ai rugaciunii inimii, alcatuit de egumenul Hariton de la Valaam, despre insemnatatea «Rugaciunii lui Iisus» si practica ei. Astazi este tradusa in limba engleza de episcopul Kallistos al Diocleii. Al doilea volum este intitulat „O convorbire intre un calugar si un preot de mir despre practica rugaciunii”. Intr-o seara, Parintele Ioan a venit la «Rugul Aprins» insotit de un caporal basarabean din armata sovietica, ucenicul lui in cele duhovnicesti si translator de limba romana. Parintele Ioan Kuligin a fost un sfant pentru noi. Avea atatea cunostinte in materie de rugaciune, psihologia pacatului si tehnica despatimirii, ca puteai sa stai nopti intregi, ascultandu-l. Manuscrisele au fost imediat traduse si multiplicate la masina de scris, sapilografiate in secret si raspandite in mii de exemplare. Noi vorbim prea mult de «samizdatul rusesc», uitand ca in Romania, in toata perioada comunista, cartile de mistica si asceza, de rugaciuni si de vietile sfintilor, circulau in secret, fiind urmarite de securitate pentru a fi distruse, iar posesorii lor amenintati cu inchisoarea.
.
Soarta preotilor rusi refugiati la Manastirea Cernica a fost tragica. La sfarsitul anului 1947 au fost arestati si deferiti tribunalelor armatei sovietice, care i-au judecat sumar pentru crima de inalta tradare si i-au condamnat la moarte. Pe Parintele Ioan si pe ucenicul sau, caporalul basarabean, i-au deportat in Siberia. Cateva carti postale au mai sosit pe adresa Prof. Alexandru Mironescu, apoi s-a asternut tacerea. Am inteles ca batranul duhovnic Ioan Kuligin a murit, iar despre caporalul basarabean nu am mai aflat nimic.
.
Intre timp a aparut decretul de desfiintare a tuturor asociatiilor religioase, culturale si de tot felul. Sedintele si conferintele grupului de la Antim au incetat. Insa focul, odata aprins, continua. Ceva s-a transformat in viata intelectualilor din Romania. Au devenit mai ortodocsi, mai constienti ca Neamul Romanesc a crescut si s-a dezvoltat in traditia manastirilor, a rugaciunii si a Sfintelor Taine si ca traditia isihasta a existat de la inceput in poporul roman. Niciodata nu s-a citit cu mai mult interes Cartea invataturilor lui Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie, care este un tratat de mistica si asceza. Pictorii, arheologii, bizantinologii si expertii in paleografie, au scos la iveala din trecutul tarii atata material religios, pe care chiar daca nu li s-a permis sa-l interpreteze ca atare, a ramas pentru generatiile tinere ca izvor de inspiratie. Fara acest material, nici Ana Blandiana, fiica de preot, nici Marin Sorescu si nici Ioan Alexandru nu ar fi putut scrie. Poezia majora, poezia autentica, este o rugaciune care vine din adancul spiritualitatii neamului.
.
Sandu Tudor a fost sfintit calugar si preot sub numele de Ieroschimonahul Daniil si i s-a dat in primire un schit parasit din varful Muntelui Rarau. Acolo a adunat doisprezece calugari din toate straturile sociale: bucatari de restaurante, chelneri, fosti militari, dar unii, de-a dreptul vagabonzi. Cu acestia facea Sandu Tudor rugaciunea inimii si teologie inalta.
.
Trecusera 10 ani de cand activitatea formala a «Rugului Aprins» incetase. Aproape ca uitasem si noi. Multi dintre tinerii de atunci isi inchinasera viata lui Dumnezeu, intrand in manastiri. Unul din ei este actualul Mitropolit al Transilvaniei. Dar fiecare, oriunde s-ar gasi, este un centru polarizator. Unii s-au exprimat, in perioada aceasta comunista, prin tacere, prin suferinta si prin atitudinea lor profund umana si onesta. Ma gandesc la oameni ca Alexandru Dutu si Virgil Candea care, in timp ce ocupau functii de inalta responsabilitate culturala in comunism, studiau teologie pe ascuns si publicau la reviste teologice sub pseudonim. Oameni care au facut tot ce le-a fost cu putinta ca sa salveze demnitatea culturii romanesti. Nu strigatul, nu demagogia religioasa intareste credinta. Aceea este, mai degraba o manifestare a orgoliului si a dorintei de afirmare. Biserica nu are eroi, Biserica are sfinti. Iar sfintii nu bat toba pe strada. «Rugul Aprins» nu a fost o miscare de mase, ci o convertire a persoanei, o revolutie interioara.
.
In tot acest timp, relatiile personale si comunicarile intre intelectualii romani si francezi erau rare. Numai comunistii aveau dreptul sa calatoreasca. Dar nu stim cum Profesorul Clement Olivier, de la Facultatea de Teologie Sf. Sergiu din Paris, a scris un articol despre aceasta miscare spirituala, intitulat: L'Eglise Roumaine et le Buisson Ardent. Abia atunci au inceput agentii de securitate sa se intereseze de noi. Refugiul intelectualitatii romane in Biserica, in religie si mai ales in teologia adanca a Sfintilor Parinti, a produs panica in randurile Partidului Comunist. Potrivit mentalitatii lor, toti oamenii destepti trebuie sa fie atei si numai prostii cred in Dumnezeu. In asta si consta esecul partidelor comuniste; nu este numai economic, ci si spiritual. Toata doctrina lor sta pe niste premise false.
.
Patriarhia Romana organizase mari manifestari religioase cu ocazia Canonizarii Sfintilor Romani, la care au participat sute de mii de oameni. Din cauza delegatilor straini, Securitatea nu a putut sa intervina. Se traia atunci in spiritul Conferintei de la Geneva. Lumea incepuse sa-si dea drumul; multi intrau in viata monahala, mai ales fete tinere, incat Patriarhul Iustinian a trebuit sa deschida trei seminare calugaresti: unul pentru calugari, la Manastirea Neamt si doua pentru maici: la Agapia si la Hurezu.
.
Repararea multor manastiri, declarate monumente istorice, cu scopul de a educa tineretul scolar in ideea ca religia va deveni o relicva arheologica asa cum sunt piramidele egiptene, daduse gres pentru ca acum, aceste monumente erau pline de prezente vii si devenisera focare de credinta.
.
Guvernul de la Bucuresti intrase in panica. S-a speriat de «Rugul Aprins» mai mult decat de toate centrele de rezistenta din Carpati. Pentru revolutionari exista pedeapsa cu inchisoarea si moartea. Dar ce te faci cu acel «centru» din om pe care nimeni nu-l poate controla si despre care Lunaciarski ii spunea lui Lenin intr-o scrisoare: "Daca vrei sa-l stapanesti pe om, ucide-i intimitatea!" Toate acestea au dus la marea lovitura data Bisericii Romanesti in anul 1959. Era al doilea val mare de arestari. Primul incepuse la 15 Mai 1948, impotriva ramasitei partidelor istorice si pentru distrugerea asa zisei «mentalitati burgheze», iar acum atacul era indreptat direct impotriva lui Dumnezeu. Tinta erau preotii, calugarii si intelectualii care polarizau, care exercitau imprejurul lor o influenta spirituala. In ianuarie 1959, guvernul publica in ziarul Scanteia, pe prima pagina, un decret pentru inchiderea tuturor manastirilor si schiturilor care nu erau monumente istorice, excluderea din manastiri a tuturor calugarilor mai tineri de 55 de ani si a maicilor sub 50 de ani, care sa fie in mod obligatoriu incadrati in munca pentru socialism.
.
Acum au fost arestati si asa zisii lideri ai «Rugului Aprins». Eu ma consider si acum un ucenic al acelor mari indrumatori spirituali, insa am fost si eu arestat printre ei. Dupa un an de ancheta, am fost adusi intr-o sala a Tribunalului Militar din Bucuresti: Pr. Prof. Dumitru Staniloae, Ieroschimonahul Daniil (Sandu Tudor), Arhimandritul Benedict Ghius, Arhimandritul Sofian Boghiu, Arhimandritul Felix Dubneac, Ieromonah Adrian Fageteanu, Prof. Univ. Alexandru Mironescu si fiul sau Serban, care traieste azi in Elvetia, Dr. Vasile Voiculescu (poetul), Dr. Gh. Dabija si alti cativa de care nu-mi mai amintesc... A fost o parodie de proces cu usile incuiate, deoarece au fost rostite, ca martori, numele unor oameni din guvern, cum era Atanasie Joja, de exemplu, si despre care Securitatea nu ar fi vrut sa se vorbeasca, in acea situatie.
.
Procurorul a inceput prin a ne acuza ca am vrut sa-i ardem pe rug, facand aluzie la denumirea asociatiei «Rugul Aprins». Apoi am fost invinuiti ca ne adunam si comentam texte dusmanoase la adresa regimului, din Sfintii Vasile cel Mare, Ioan Scararul si Grigorie de Nyssa. Nu spun ca era o ignoranta a procurorului, ci mai degraba un cinism diabolic, specific comunistilor. Pedepsele au fost mari: Ieroschimonahul Daniil a fost condamnat la 25 de ani munca silnica pentru practica rugaciunii inimii si a murit in inchisoarea Aiud ca martir. Nu trebuie sa uitam ca multi si-au dat viata in acest regim de teroare, nu pentru politica, ci pentru Dumnezeu.
.
Este o mare responsabilitate sa scrii despre «Rugul Aprins», cand multi dintre membrii acestui grup sunt inca in viata. Nu am vrut insa sa fie trecuta sub tacere lucrarea Duhului Sfant in inimile unui grup de intelectuali romani, intr-un moment de criza, cand poporul nostru isi pierduse orice directiva spirituala. Cand Schitul Rarau, prin forta, a fost desfiintat si calugarii inchisi, Ieroschimonahul Daniil a impartit lucrurile din chilia sa. Cartile le-a dat iubitorilor de studii, iar mie mi-a revenit icoana Maicii Domului a Rugului Aprins, pictata de N. Stoica, la care el tinea asa de mult, precum si un manuscris al unui acatist original cu corecturi personale. Poate ca acestea m-au determinat sa scriu randurile de fata.
.
Oricum, pentru noi este important faptul ca oamenii acestia se straduiau sa gaseasca formula romaneasca a isihasmului. Studiau intens «manuscrisele paisiene» de la Neamt, «diata» Staretului Gheorghe de la Cernica, «Introducerile» pustnicului Vasile de la Poiana Marului, scotand in evidenta caracterul integralist, armonic al isihasmului romanesc. In traditia ascetica din Carpati, nu intra mortificari, centuri cu piroane, sfasierea carnii..., nici macar obligatia celibatului. Foarte multi oameni casatoriti in Romania practica rugaciunea inimii. Exercitiul e pur spiritual.
.
In aceste momente, cand tara noastra paseste pe drumul reformelor democratice, ce ar fi daca ne-am lasa de certuri, de acuzatii, de razbunari, de discursuri demagogice care, la urma urmei, nu sunt decat expresia unor neputinte si sa ne refugiem in «Templul Duhului Sfant din noi»? Numai cu Dumnezeul din noi putem infrange pe Satana. Sa intram pe linia marilor asceti ai neamului nostru, in aceste momente de criza. Numai de acolo vine mantuirea.
.
Sursa: Arhim. Roman Braga, (Lumina Lina, mai 1991)

Niciun comentariu: