Se povestea despre vlădica Oxyrinhului, pre numele său avva Apfy, că era călugăr, care ducea un trai aspru. Când a ajuns episcop, a vrut să facă aceleaşi nevoinţe şi în lume, dar n-a izbândit. Şi s-a aruncat înaintea lui Dumnezeu, zicând: nu cumva din pricina vlădiciei m-a părăsit harul? Şi i s-a descoperit lui: nu; ci atunci era pustie, şi nefiind om, te ajuta Dumnezeu; acum e lume, şi te ajută oamenii.
.
Era un bătrân la Chilii, Apolló. Şi dacă venea cineva să-l roage pentru orişice muncă, mergea bucuros, zicând: voi lucra azi cu Hristos pentru sufletul meu, aceasta este răsplata sa.
.
Se zicea despre un anume avva Apolló de la Sketis, că era un cioban din topor. Şi văzând o femeie însărcinată pe câmp, îndemnat de Diavol, şi-a spus: „vreau să văd cum şade pruncul în pântecele ei“. Şi a despicat-o, văzând pruncul. Atunci îndată i-a zvâcnit inima, şi a venit cu sufletul zdrobit (katanygeis.) la Sketis şi le-a povestit părinţilor ce făcuse.
Şi i-a auzit cântând „zilele vieţii noastre sunt şaptezeci de ani, iar de vor fi în putere, optzeci de ani; iar ce este mai mult, osteneală şi durere“ (Psalm 89, 10–11.). Şi le spuse: am patruzeci de ani, şi n-am făcut nici o rugăciune; acum, dacă mai trăiesc patruzeci de ani, nu voi conteni să mă rog lui Dumnezeu ca să-mi ierte păcatele. Nu lucra nimic cu mâinile, ci se ruga mereu, zicând: ca un om am greşit, ca un Dumnezeu iartă-mă. Şi rugăciunea i s-a făcut îndeletnicire ziua şi noaptea. Era un frate care sălăşluia cu el şi l-a auzit zicând: te-am mâniat, Doamne, lasă-mă ca să mă odihnesc puţin. Şi i-a venit lui adeverire că i-a iertat Dumnezeu toate păcatele, şi pe cel cu femeia. Dar pentru prunc nu avea încredinţare. Şi i-a spus unul dintre bătrâni: te-a iertat Dumnezeu şi pentru prunc; dar te lasă în durere, că e spre binele sufletului tău.
.
A spus tot el despre primirea fraţilor: trebuie să ne închinăm fraţilor care vin, căci nu lor ne închinăm, ci lui Dumnezeu. Dacă-l vezi pe fratele tău, îl vezi pe Domnul Dumnezeul tău, şi asta am moştenit-o de la Avraam. Când primiţi pe cineva, siliţi-i să se întremeze; şi asta am învăţat de la Lot, care i-a silit pe îngeri.
.
A spus avva Andrei: acestea trei i se potrivesc călugărului: înstrăinarea, neaverea, tăcerea întru răbdare.
.
Se povestea despre un bătrân de la Thebaida, avva Antianos, că înfăptuise multe în tinereţile sale, şi la bătrâneţe a ajuns neputincios şi a orbit. Iar fraţii îi aduceau mare mângâiere pentru neputinţa lui şi îi dădeau în gură. Şi l-au întrebat pe avva Aiò despre asta:
– Ce se va întâmpla din pricina acestei mari mângâieri?
– Vă spun că dacă inima lui va pofti, şi se va îndupleca plăcerii, chiar să mânce doar o curmală, Dumnezeu o va scădea din ostenelile sale; şi dacă nu va îngădui, ci va primi fără voie, Dumnezeu îi va păstra osteneala lui întreagă, fiind el silit fără voie. Iar aceia vor fi răsplătiţi.
.
A venit un dregător la Pelusiu şi vroia să ia bir pe capul fiecăruia de la monahi, aşa cum se ia de la mireni. Şi s-au adunat toţi fraţii la avva Ammonathá pentru asta, şi au rânduit pe unii dintre fraţi să meargă la împăratul. Avva Ammonathá le spuse:
– Nu este nevoie de supărarea aceasta, ci ogoiţi-vă în chiliile voastre şi postiţi două săptămâni, şi cu harul lui Hristos eu singur voi face lucrul.
Şi s-au întors fraţii la chiliile lor şi bătrânul sta liniştit în chilia lui. Iar dacă s-au împlinit paisprezece zile, s-au supărat fraţii pe el, că nu-l văzuseră să mişte ceva, şi şi-au zis: ne-a stricat bătrânul treaba. Iar în a cincisprezecea zi, s-au strâns fraţii după învoire, şi le-a ieşit bătrânul înainte având hrisov pecetluit cu pecetea împăratului. Şi fraţii s-au crucit zicând:
– Când l-ai adus, avvo?
– Credeţi-mă, fraţilor, că în noaptea asta am fost la împăratul, şi mi-a scris hrisovul acesta. Şi venind la Alexandria am pus de-au iscălit-o şi dregătorii, şi aşa am venit la voi.
Auzind ei s-au înfricoşat şi i-au făcut metanie; aşa s-a isprăvit treaba lor şi nu i-a mai supărat dregătorul.
.
Sursa: www.pateric.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu