Sfântul Cuvios Gheorghe de la Cernica

.

Vieţuitor între anii 1730 - 1806, Cuviosul Părinte Gheorghe - ardelean din Săliştea Sibiului - şi-a închinat viaţa încă din tinereţe slujirii lui Dumnezeu şi oamenilor, intrând în monahism la Sfântul Munte Athos, la anul 1752, ca ucenic al renumitului părinte cărturar Paisie Velicicovschi, stareţ pe atunci al Mânăstirii Vatoped. În anul 1763 îl însoţeşte pe marele stareţ în Moldova, la Mânăstirea Dragomirna, iar din anul 1775 - din pricina ocupaţiei austriece instaurată asupra Bucovinei - se mută împreună cu părintele său duhovnicesc şi cu alţi monahi la Mânăstirea Secu. După o altă perioadă de 4 ani petrecută la Sfântul Munte, ieromonahul Gheorghe revine în Moldova, la Secu şi la Neamţ (aici fiind stareţ Paisie Velicicovschi), apoi trece în Ţara Românească, cu gândul de a se întoarce la Athos. Este convins de Mitropolitul Ţării Româneşti Grigorie al II-lea să primească a revigora viaţa în schitul Cernica, aflat în totală părăsire de vreo trei decenii, astfel că orânduieşte aici o mănăstire cu aleasă viaţă de obşte după tipicul Muntelui Athos şi al obştilor paisiene din Moldova.

.

Roadele cârmuirii sale la Cernica au făcut ca, în 1793, Mitropolitul Filaret al II-lea să-i dea în seamă şi mânăstirea Căldăruşani, conducându-le efectiv pe amândouă din aprilie 1794 şi până la moartea sa, în decembrie 1806, locuind, pe rând, în fiecare dintre ele şi aşezând egumeni (stareţi) care să le poarte de grijă, mai ales când el era plecat dintr-o mănăstire într-alta. În ambele mânăstiri a rânduit viaţă monahală după tradiţia athonito-paisiană.

.

Sfârşitul vieţii i-a sosit la 3 decembrie 1806, fiind înmormântat la Mânăstirea Cernica. Stareţul Gheorghe este apreciat pentru viaţa sa aleasă, pentru tactul şi roadele cârmuirii celor două mari obşti călugăreşti din Ţara Românească, ca unul dintre cei mai de seamă cuvioşi români, înnoitor de renume al monahismului românesc, în pragul epocii moderne, în duhul neo-isihast athonito-paisian.

.

In sesiunea sa din 20-21 octombrie 2005, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a hotarat canonizarea cuviosului staret Gheorghe. Proclamarea canonizarii s-a savarsit la Sfanta Manastire Cernica in ziua praznuirii sale, la 3 decembrie 2005, de catre un impresionant sobor arhieresc avandu-l in frunte pe Prea Fericitul Parinte TEOCTIST, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane.

.

In 2006, in pragul împlinirii a două secole de la mutarea sa la cele veşnice, Stareţul Gheorghe de la Cernica şi Căldăruşani a fost chemat să se adauge cetei binecuvântate a sfinţilor ortodoxiei româneşti.

.

Sfantul Cuvios Gheorghe este apreciat, pentru viata sa aleasa, pentru tactul si roadele carmuirii celor doua mari obsti calugaresti muntene, ca unul dintre cei mai de seama cuviosi romani, innoitor de renume al monahismului romanesc, in pragul epocii moderne, in duhul neo-isihast athonito-paisian.

.

Cinstitele sale moaşte s-au păstrat la mănăstirea Cernica şi vor fi aşezate în biserica mănăstirii pentru a fi venerate de credincioşi.

.