Sfânta împărtăşanie

.

Sfânta împărtăşanie, numită şi Euharistie sau Cuminecare, este Trupul şi Sângele Domnului nostru Iisus Hristos date nouă spre unire cu Dumnezeu şi spre moştenirea vieţii veşnice. Pâinea şi vinul Sfintei Euharistii nu „închipuie" Trupul şi Sângele Domnului, ci sunt chiar Trupul şi Sângele Domnului, după cuvântul Mântuitorului la Cina cea de Taină: „Acesta este Trupul Meu (...). Acesta este Sângele Meu". Prin mâncare am primit moartea, despărţindu-ne de Rai şi de Dumnezeu, prin cuminecare luăm iarăşi viaţă veşnică.

.

Etape şi condiţii pentru ca să poată cineva primi Sfânta împărtăşanie:
- să fie botezat ortodox;
- să se fi spovedit şi să fi primit dezlegare de la duhovnic (fac excepţie copiii sub şapte ani);
- să nu fie certat cu nimeni şi să îşi ceară iertare de la rudele şi cunoştinţele cărora se poate să le fi greşit cu ceva;
- să fi postit tot postul, dacă se împărtăşeşte în post;
- creştinii mai râvnitori, care doresc să se împărtăşească mai des, şi în afara posturilor, să fi postit între trei şi şapte zile, după cuvântul duhovnicului;
- să se fi înfrânat de la relaţii trupeşti cel puţin trei zile înainte;
- să se înfrâneze de la mâncare şi băutură în seara precedentă, iar cei evlavioşi să ajuneze sau să ţină post negru înainte de împărtăşire, cu binecuvântarea duhovnicului;
- să fie spălat şi îmbrăcat cuviincios;
- să fii participat la slujba vecerniei şi a utreniei zilei respective;
- să-şi fi citit pravila de rugăciune rânduită;
- pentru cei râvnitori, să fi privegheat noaptea precedentă, după putere, citind din Noul Testament, din Psaltire sau alte rugăciuni şi să fi făcut metanii sau închinăciuni, după putere;
- să îşi fi citit canonul şi rugăciunile dinainte de împărtăşire, fără silă sau grabă;
- să fi evitat televizorul şi alte spectacole, discuţiile în contradictoriu sau deşarte.

.

Nu se pot împărtăşi cei căzuţi în păcate grele: cei necununaţi religios, cei ce fac desfrânări, ucideri, avorturi, beţii, cei ce urmează învăţături şi credinţe rătăcite (mai ales dacă s-au împărtăşit la aceia), vrăjitorii, ghicitorii, cât şi cei care apelează la vrăjitori şi ghicitori. De asemenea, nu se împărtăşesc cei căzuţi în inconştienţă sau în comă, cei nebuni, cei posedaţi de duhuri necurate şi cei violenţi.

.

In mod obişnuit (fac excepţie bolnavii imobilizaţi la pat şi muribunzii), împărtăşirea se face în cadrul Sfintei Liturghii, în faţa Sfântului Altar, după împărtăşirea clericilor, când preotul sau diaconul rosteşte chemarea: „Cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste să vă apropiaţi!", împărtăşirea în timpul utreniei sau la începutul Sfintei Liturghii se îngăduie ca pogorământ numai copiilor mici sau celor în situaţii foarte grave.

.
Primii la împărtăşire, după clerici, sunt ipodiaconii, citeţii sau cântăreţii care au hirotesie, apoi călugării sau maicile, bărbaţii şi femeile începând cu cei mai în vârstă şi terminând cu cei mai tineri.

.
După învăţătura din Liturghier, cei ce se împărtăşesc se apropie cu evlavie, cu mâinile încrucişate pe piept, liniştiţi. Cel puţin din motive practice, nu se recomandă ca fiecare credincios să ţină în mână lumânare aprinsă. După ce se împărtăşesc îşi şterg buzele cu acoperământul din mâna preotului (procovăţul), iau anafura şi puţin vin.

.
După terminarea slujbei trebuie să citească rugăciunile de mulţumire după Dumnezeiasca împărtăşanie, să mănânce cu înfrânare şi evitând pe cât posibil carnea şi băutura multă. De asemenea, se cere înfrânare de la relaţiile trupeşti o zi după împărtăşire. Bun şi folositor este ca după împărtăşire credinciosul să petreacă restul zilei în rugăciuni, citiri sfinte şi fapte bune.

.

Sursa: Ieromonah Valentin MÎŢU, Lumea Credintei, anul VI, nr. 8 (61) august 2008