File de pateric (19)

.
Spuneau despre un bătrân că vreme de cinzeci de ani nu a mâncat nici pâine, nici vin nu a băut degrabă. Şi spunea:
– Am nimicit curvia şi iubirea de argint şi slava deşartă.
Şi venind la el avva Avraam, a auzit că spunea aşa, şi i-a zis:
– Tu ai zis aşa?
– Da.
– Intri în chilie şi găseşti pe rogojina ta o femeie; poţi să te gândeşti că nu e femeie?
– Nu; dar mă lupt cu gândul să n-o ating.
– Vezi, nu ai nimicit patima, ci trăieşte, dar legată. Apoi, dacă te preumbli, vezi pietre şi cioburi şi aur printre ele; poate gândul tău să le privească pe unele ca pe celelalte?
– Ba nu; dar mă lupt cu gândul să nu-l iau.
– Trăieşte patima, dar legată. Şi a zis iar avva Avraam:
– Iată că auzi despre doi fraţi că unul te iubeşte şi altul te urăşte; dacă vin la tine, îi primeşti la fel?
– Ba nu; dar mă lupt cu gândul să mă port bine şi cu cel care mă urăşte ca şi cu cel care mă iubeşte.
– Vezi deci – spuse avva Avraam – că trăiesc patimile, doar că sunt înlănţuite de către cei sfinţi.

.

L-a întrebat un frate pe avva Avraam:

– Dacă mi se întâmplă să mânc adesea, ce este?

– Ce vorbeşti, frate? Atât de mult mânci? Te crezi la treieriş?

.

Zicea avva Avraam despre unul din cei de la Sketis că era copist şi nu mânca pâine, la care a venit un frate rugându-l să-i copieze o carte. Dar bătrânul având mintea la cele cereşti, scrise sărind rânduri întregi şi nedespărţind cuvintele. Iar fratele, luând cartea şi dorind să despartă cuvintele, găsi unele sărite. Şi îi spuse bătrânului:

– Avvo, sunt rânduri lipsă.

– Hai, fă-le întâi pe cele scrise, şi vino apoi să le scriu şi pe celelalte.

.

S-a dus avva Avraam la avva Ares. Când s-au aşezat, a venit un frate la bătrân şi i-a spus:

– Spune-mi ce să fac să mă mântuiesc.

– Haide, anul acesta mâncă pâine cu sare, numai seara, şi vino iar, şi mai vorbim.

Şi a plecat făcând astfel. Iar dacă s-a împlinit anul, a venit iar fratele la avva Ares. Şi se întâmpla să fie acolo şi avva Avraam. Şi i-a zis iar bătrânul fratelui:

– Haide, posteşte şi anul acesta tot la două zile.

Când s-a dus fratele, i-a spus avva Avraam avvei Ares:

– De ce le pui tuturor fraţilor jug uşor, iar pe acesta îl încarci cu poveri grele?

– Fraţii, cum vin să întrebe, aşa şi pleacă; acesta însă pentru Dumnezeu vine să audă cuvânt. Căci e truditor şi dacă-i spun ceva, face cu sârg. De aceea şi eu îi spun cuvântul lui Dumnezeu.

.

A spus avva Alonie: de nu-şi va spune întru inima sa omul „eu singur şi Dumnezeu suntem pe lume“ nu va avea odihnă.

.

A mai spus: de nu m-aş fi năruit cu totul n-aş fi putut să mă zidesc.

.

De vrea omul, de dimineaţa până seara ajunge la măsura dumnezeiască.

.

L-a întrebat odată avva Agathon pe avva Alonie:

– Cum să-mi stăpânesc gura să nu spună minciuni?

– Dacă nu minţi o să faci multe păcate.

– Cum aşa?

– Iată că doi oameni au săvârşit ucidere înaintea ta, şi unul s-a ascuns în chilia ta. Şi vine dregătorul şi te întreabă: „în faţa ta s-a petrecut uciderea?“ Dacă nu minţi îl dai pe om morţii. Mai bine lasă-l dinaintea lui Dumnezeu fără lanţuri; căci El le vede pe toate.

.

Sursa: www.pateric.ro