joi, 22 octombrie 2009

Despre pastori si despre duhovnici

.
Dupa Inaltarea Domnului, apostolii s-au intors, cum se spune in Evanghelie, "cu bucurie mare" (Luca 24,52). Domnul stia ce fel de bucurie le-a dat, si sufletul lor traia aceasta bucurie.
.
Prima lor bucurie era aceea ca au cunoscut pe adevaratul Domn, Iisus Hristos. A doua bucurie, ca L-au iubit. A treia, ca au cunoscut viata cea vesnica si cereasca. Si a patra bucurie, ca doreau mantuirea lumii ca si a lor insisi.
.
In sfarsit, ei se bucurau ca au cunoscut pe Duhul Sfant si vedeau cum lucra El in ei.
.
Apostolii umblau pe pamant si spuneau noroadelor cuvant despre Domnul si despre Imparatia cerurilor, dar sufletele lor tanjau si insetau sa vada pe Domnul Cel Iubit si de aceea ei nu se temeau de moarte, ci mergeau cu bucurie in intampinarea ei si, daca doreau sa traiasca pe pamant era numai pentru norodul pe care-l iubeau.
.
Apostolii iubeau pe Domnul si de aceea nu se temeau de nici o suferinta. Ei iubeau pe Domnul, dar iubeau si norodul, si aceasta iubire inlatura de la ei orice frica. Nu se temeau nici de chinuri nici de moarte si de aceea Domnul i-a trimis in lume ca sa lumineze pe oameni.
.
Pana in ziua de astazi sunt monahi care au experienta iubirii dumnezeiesti si nazuiesc dupa ea ziua si noaptea. Si ei ajuta lumea prin rugaciune si scrieri. Dar aceasta sarcina apasa mai mult asupra pastorilor Bisericii, care poarta in ei un har atat de mare, ca daca oamenii ar putea vedea slava acestui har, lumea intreaga s-ar minuna de el; dar Domnul a ascuns-o, ca slujitorii Lui sa nu se trufeasca, ci sa se mantuiasca in smerenie.
.
Domnul cheama episcopi sa pastoreasca turma Sa si le da in dar harul Sfantului Duh. Duhul Sfant a asezat in Biserica episcopi (Faptele Apostolilor 20,28), si in Duhul Sfant ei au puterea de a lega si de a dezlega pacatele (Ioan 20,21-22). Iar noi suntem oile Domnului, pe care El le-a iubit pana la capat (Ioan 13,1), si ne-a dat pe sfintii pastori.
.
Ei sunt mostenitorii apostolilor si, dupa harul dat lor, ne duc la Hristos. Ne invata pocainta, ne invata sa pazim poruncile Domnului. Ne vorbesc cuvantul lui Dumnezeu, ca sa cunoastem pe Domnul. Ne povatuiesc pe calea mantuirii si ne ajuta sa ne inaltam la inaltimea duhului smerit al lui Hristos. Ei aduna in staulul Bisericii oile intristate si ratacite ale lui Hristos, ca sufletele lor sa-si gaseasca odihna in Dumnezeu.
.
Se roaga lui Dumnezeu pentru noi, ca toti sa ne mantuim. Pot, ca niste prieteni ai lui Hristos, sa roage pe Domnul si sa ceara: pentru cei vii, smerenia si harul Duhului Sfant; pentru cei morti, iertarea pacatelor; iar pentru Biserica, pacea si libertatea.
.
Poarta in ei pe Duhul Sfant si prin Duhul Sfant ne iarta pacatele. Au cunoscut pe Domnul prin Duhul Sfant si, asemenea unor ingeri, vad cu mintea pe Dumnezeu. Au destula putere sa desfaca si mintea noastra de pe pamant sa o statorniceasca in Domnul.
.
Se intristeaza cand vad ca intristam pe Domnul si nu-L lasam pe Duhul Sfant sa vieze intru noi. Asupra lor apasa necazurile si intristarile intregului pamant, si sufletele lor sunt atrase de iubirea lui Dumnezeu si se roaga neincetat ca sa dobandim mangaiere in intristari si necazuri si pace pentru intreaga lume.
.
Prin rugaciunile lor fierbinti ei ne atrag si pe noi sa slujim lui Dumnezeu cu duh smerit si iubire.
.
Pentru smerenia si iubirea lor de norod ii iubeste pe ei Domnul. Se afla in mare osteneala si lupta duhovniceasca si de aceea sunt bogati in intelegerea sfintilor, pe care-i imita in vietile lor.
.
Domnul ne-a iubit intr-atat incat a suferit pentru noi pe cruce; si suferintele Lui au fost atat de mari, incat nu le putem pricepe, pentru ca iubim putin pe Domnul. Tot asa, si pastorii nostrii duhovnicesti sufera pentru noi, desi adeseori nu vedem suferintele lor. Noi, oile, trebuie sa intelegem aceasta si sa-i iubim si cinstim pe pastorii nostrii.
.
Sursa: Sfantul Cuvios Siluan Athonitul

2 comentarii:

elena marin-alexe spunea...

Din nefericire, pentru cei morti soarta este pecetluita, caci daca nu si-au rezolvat problema sufletului cat au fost in viata, rugaciunea pentru morti este egala cu 'masajul la un picior de lemn', deci nu este eficace.Dumnezeu este al celor vii.
Vezi in Biblie la Evang. Luca cap.16:vers.19 pana la 31.
Relevant este versetul 26, in care Domnul spune despre prapastia dintre cele doua lumi. Este clar ca dupa moarte nu mai exista posibilitate de mantuire.Trebiie sa credem ce spune Sf. Scriptura.
Va doresc o zi senina si binecuvantarea lui Dumnezeu!

Valeriu spunea...

Am sa-l citez pe Parintele Cleopa Ilie, care spunea astfel:
"... Dar dacă rugăciunile noastre folosesc celor vii, care pricină ar fi să nu le folosească şi celor morţi, odată ce ei trăiesc cu sufletele lor şi de vreme ce Acelaşi Dumnezeu le ascultă şi pe unele şi pe altele? La mărturiile de mai sus se pot adăuga şi altele directe, din Vechiul Testament. Astfel, în Cartea a II-a a Macabeilor (12, 42–45) se arată că s-a adus jertfă pentru ostaşii cei morţi şi apoi se zice: Drept aceea, sfânt şi cuvios gând a fost că au făcut curăţire pentru cei morţi, ca să se slobozească de păcat (12, 46). Iar Sfântul Prooroc Baruh spune: Doamne, Atotţiitorule, Dumnezeul lui Israel, auzi rugăciunea celor ce au murit ai lui Israel… Nu-Ţi aduce aminte de nedreptăţile părinţilor noştri… (3, 4–5).
...
Da, se poate mântui cineva şi din iad, dar nu prin suferinţele purgatoriului – cum spun romano-catolicii –, ci prin Jertfa Răscumpărării, care s-a făcut pentru vii şi pentru morţi. Căci Dumnezeu are puterea să scoată sufletele din iad, după cum scrie: Domnul pogoară la iad şi ridică (Cântarea a II–a a lui Moise, v 57). Şi iarăşi: Dumnezeu poate să scoată sufletele din iad, iar nu omul (I Regi 2, 6; Ps. 48, 16; Matei 12, 32; Rom. 14, 9; I Cor. 15, 19; I Tim. 2, 6; Evrei 11, 19; I Ioan 2, 2; Apoc. 1, 18).
"

Citatul este preluat de pe urmatorul blog:
http://cleopasihastria.wordpress.com/2007/09/20/despre-rugaciunile-pentru-morti/

Doamne ajuta!