Textul conţine o pildă rostită de către Domnul Iisus Hristos, ca răspuns la întrebarea ispititoare „Cine este aproapele meu?” a unui învăţător religios al poporului.
.
Răspunsul-pildă al Domului ne arată că iubirea faţă de aproapele însemnă practicarea milostivirii, ca act de întrajutorare, faţă de toţi oamenii, fără nici un fel de discriminare, ca sinteză a tuturor învăţăturilor religioase despre mântuire.
.
Fundamentul acestei milostiviri este faptul că în fiecare om se regăseşte „chipul lui Dumnezeu”, adică un suflet întreit în puteri: raţiune, simţire şi voinţă, primit de la Dumnezeu, aşa cum am primit şi noi.
.
Prin urmare toţi oamenii suntem fraţi între noi, pentru că purtăm aceiaşi fire umană, zidită de Tatăl cel ceresc, pe care îl şi numim în mod real: "Tatăl Nostru".
.
Pilda este puternic sugestivă prin faptul că pune în evidenţă caracterul divin al iubirii: aşa cum Dumnezeu ne iubeşte pe fiecare dintre noi, înzestrându-ne cu tot ce ne trebuie pentru a fi persoane unice şi irepetabile, şi noi avem astfel datoria de a ne iubi şi ajuta între noi, ca fraţi întru umanitate.
.
În pildă se scot în evidenţă şi două stări sufleteşti în raport cu iubirea aproapelui: indiferenţa semeaţă a celor ce se cred învăţaţi (asemeni celui care a pus întrebarea) şi iubirea dovedită prin faptă a celor ce cunosc pe Dumnezeu (samarineanul milostiv).
.
Concluzia pildei este că iubirea de Dumnezeu trebuie să se demonstreze în iubirea lucrătoare faţă de aproapele, aşa cum va spune Hristos: „Mergi şi fă şi tu asemenea!”, ceea ce înseamnă că binele nu trebuie numai gândit ci şi făcut.
.Sursa: Pr. Eugen Tănăsescu, www.radiodobrogea.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu