marți, 15 iunie 2010

File de pateric (30)

.
A spus : nimic nu-i foloseşte atâta începătorului, ca ocara. Aşa este începătorul ocărât care rabdă, ca pomul udat zi de zi.
.
A mai spus despre cei ce încep bine şi se supun părinţilor celor sfinţi: vopseaua cea dintâi nu iese, precum se întâmplă la porfiră. Aşa cum ramurile tinere se întorc şi se îndoaie cu uşurinţă, aşa şi începătorii care se supun.
.
A mai spus: începătorul care se mută din mănăstire în mănăstire este ca dobitocul care se zmuceşte încoa şi-ncolo sub căpăstru.
.
A mai spus că, făcându-se ospăţ, pe când mâncau fraţii în biserică şi vorbeau unii cu alţii, preotul Pelusiului i-a mustrat, zicându-le: tăceţi, fraţilor. Ştiu un frate care mâncă cu voi şi bea ca voi din pahare, dar rugăciunea lui urcă spre ca focul.
.
Se spunea despre , că a luat odată o vargă şi a mers în arie, zicându-i treierătorului:
– Dă-mi grâu.
– Şi tu ai secerat, avvo?
– Ba nu.
– Cum vrei să iei, dacă n-ai secerat?
– Deci, dacă nu seceră cineva, nu primeşte răsplată?
– Nu.
Şi a plecat. Fraţii, văzând ce făcuse, i-au pus metanie, rugându-l să le spună cu ce rost făcuse aşa. El le răspunse: ca pildă am făcut-o, că cineva dacă nu lucrează, nici nu primeşte răsplată de la .
.
Tot a chemat pe unul dintre fraţi şi i-a spălat picioarele, şi a pus o mână de linte în oală, şi după ce s-a înfierbântat, i-a şi adus-o. Fratele îi spuse:
– Nu s-a fiert, părinte.
– Nu-ţi ajunge că măcar ai văzut focul?
Şi asta e mare mângâiere.
.
A mai spus: dacă vrea să miluiască sufletul, dar el nu semeţeşte şi nu primeşte, ci îşi face voia sa, îl lasă să pătimească cele ce nu vrea, ca aşa să-l caute pe El.
.
A spus iar: dacă vrea cineva să răsplătească răul cu rău, şi cu un semn din cap poate să vateme conştiinţa fratelui.
.
Tot a fost întrebat:
– Ce este iubirea de arginţi?
– A nu te încrede în că are grijă de tine, a te deznădăjdui de făgăduinţele lui , a iubi peste măsură să te întinzi cu avuţiile.
.
A fost întrebat iar:
– Ce este ponegrirea?
– A nu cunoaşte slava lui , şi a-ţi pizmui aproapele.
.
A mai fost întrebat:
– Ce este mânia?
– Vrajbă, minciună şi neştiinţă.
.
A spus : de trei lucruri mă tem: când va ieşi sufletul meu din trup, când mă voi înfăţişa dinaintea lui , şi când se va da sentinţa în privinţa mea.
.
Îi spuneau avvei Ilie în despre :
– Bun avvă este.
– E bun pentru oamenii din vremea lui.
– Dar faţă de cei vechi?
– V-am spus că pentru oamenii din vremea lui e bun; faţă de cei dinainte, am văzut pe cineva la , care putea să oprească soarele pe cer, precum Navi.
Auzind acestea, s-au minunat şi l-au slăvit pe .
.
A spus , al diaconiei: ce izbândeşte păcatul acolo unde este căinţă? La ce foloseşte dragostea, acolo unde este mândrie?
.
A spus : am văzut pe cineva luând o tigvă (tâlv, vas făcut din coaja unui dovleac anume) cu vin la subţioară. Şi ca să-i ruşinez pe draci că era nălucire, i-am spus fratelui: „fii bun şi ridică-mi asta“. Şi ridicându-şi rasa, s-a dovedit că nu avea nimic. Am spus asta, pentru ca, şi dacă aţi vedea cu ochii ceva, sau aţi auzi, să nu primiţi. Cu atât mai mult păziţi-vă gândurile, cugetele şi părerile, ştiind că ei vi le-au strecurat, ca să spurce sufletul, să se gândească la cele nefolositoare, şi ca să tragă cugetul de la îndeletnicirea sa, gândul la păcate şi la .
.
A mai spus: oamenii sunt cu mintea ori la păcate, ori la , ori la oameni.
.
A mai spus: dacă nu cântă cugetul cu trupul împreună, zadarnică este truda. Dacă iubeşte cineva jalea, în urmă i se face spre bucurie şi odihnă.
.
A spus iar că a rămas într-un templu, şi au venit dracii spunându-i:
– Pleacă din locul nostru.
– Voi nu aveţi loc.
Şi au început să-i risipească lujerii de curmal, iar bătrânul el tot aduna. Apoi l-a luat de mână, trăgându-l afară. Dar în poartă s-a prins bătrânul cu cealaltă mână de uşă, strigând: Iisuse, ajută-mă. Şi fugi de îndată. Bătrânul începu să plângă. Domnul îi zise:
– De ce plângi?
– Că îndrăznesc să apuce omul şi să facă aşa.
– Tu te-ai lenevit; căci când m-ai chemat, ai văzut cum m-am arătat ţie.
Spun asta, că e nevoie de osteneală multă, şi fără osteneală, nu poate cineva să-l aibă pe cu sine, că pentru noi s-a răstignit.
.
Un frate s-a dus la sihastrul din chinovia peşterii avvei Sava şi i-a zis:
– Avvo, spune-mi un cuvânt.
– În zilele părinţilor noştri erau iubite aceste trei virtuţi: neaverea, blândeţea şi înfrânarea; acuma stăpânesc între monahi lăcomia de averi şi de mâncare, ca şi obrăznicia. Păzeşte-le pe care vrei.
.

Niciun comentariu: