Evanghelia prezintă o pildă rostită de către Hristos ca demonstraţie a puterii şi folosului pocăinţei..
Pilda prezintă un tată care are doi fii, familie ce caracterizează, tatăl personalizând pe Dumnezeu, iar fii reprezentând omenirea întreagă.
.
Cel mai tânăr, fiind neascultător, cere tatălui independenţa totală, semn al libertinajului care îl va duce la depravare şi lipsuri.
.
Pocăinţa, umilinţa, conştientizarea păcatelor şi dorinţa de îndreptare îl vor salva însă, iar tatăl îl va primi cu iertare, bucurie şi iubire, oferindu-i ceea ce avea mai bun (viţelul cel gras).
.
Astfel, învăţăm că indiferent de păcatele şi răutăţile săvârşite, în urma pocăinţei, Dumnezeu ne oferă toată iubirea Sa şi tot ce are El mai bun, pe Însuşi Fiul Său, Iisus Hristos. Aceasta însă nu trebuie să ne permită înfăptuirea cu bună ştiinţă a relelor.
.
Fiul mai mare nu înţelege puterea iubirii şi a iertării, de aceea se arată mânios, invidios, lacom, iubitor de plăceri şi de slavă deşartă, neiertător şi îşi osândeşte fratele.
.
De aici învăţăm că în viaţa duhovnicească trebuie să evităm formalismul, festivismul, neiertarea, sau dorinţa de răzbunare.
.
Concluzia tatălui este că pocăinţa este un proces de curăţire a păcatelor, dar şi un nou prilej de a face început bun în viaţă pentru fiecare.
.
Sursa: Pr. Eugen Tănăsescu, articol publicat pe Lăcaşuri Ortodoxe, precum şi pe Replica.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu