marți, 31 martie 2009
File de pateric (3)
joi, 26 martie 2009
PILDE (5)
miercuri, 25 martie 2009
PREOT LA TARA ... (1)
Nici nu ne dam seama ce statura de uriasi au in sfiala si buna lor cuviinta. Daca Rebreanu aducea candva elogiul plugarului roman, acelasi lucru ar merita sa-l facem acum, cu toti preotii de tara. Randuiala, bunul simt, omenia si dragostea de aproapele se mai sprijina inca pe umerii lor obositi si batrani. Fara ei, temelia credintei s-ar clatina. Fara ei, satul romanesc s-ar stinge intr-o clipa, ramanand o adunatura oarecare de case, de livezi si acareturi; un simplu nume, trecut cu litere mici si meschine, pe harta unei Romanii anonime si fara contur. Biserica din Matau e suita pe varful unui deal, despre care se spune ca ar fi cel mai mare din tara: 1100 de metri. Un deal cat un munte de pe care se vede, ca dintr-un cerdac taranesc, intreaga Tara Muscelului. De jur imprejur, casele taranilor deseneaza cercuri largi, concentrice, cautand in zadar refugiul unei vaioage aparate de vantul care nu inceteaza nici o clipa sa bata, anuntand celor ce stiu a citi semnele timpului - fie seceta (Baltaretul), fie o iarna cumplit de lunga (Crivatul). Matau e un sat inchis si singuratic. Sat de ciobani care iubesc inaltimile si libertatea muntelui. Om de-al locului, parintele Tudor Boambes isi cunoaste enoriasii bine si nu se mira ca nimeni nu vrea sa-si vanda pamantul si sa se mute in vale, la Campulung. Din curtea bisericii, parintele priveste frumusetea valurita a depresiunii Muscelului si piscurile indepartate ale Bucegilor: "Noi, matauanii, avem destinul scris in frunte. Viata noastra e o truda fara sfarsit - ca sa mergem la munca, trebuie sa coboram; ca sa aducem ce am muncit, trebuie sa urcam". Parintele e un om dintr-o bucata, sincer si surazator. Nu-i place sa vorbeasca despre sine, despre greutatile de zi cu zi, dar mainile il dau de gol. Maini batucite si grele. Maini de taran obisnuit cu vitele si munca campului.
Cu ani in urma, cand a venit ca preot in sat, parintele s-a ingrozit. Povarnita din pricina pamantului lutos, biserica statea sa cada. Peretii incepusera sa se crape, iar de sub dusumea, crescusera dealuri si vai de pamant, incat, pe moment, parintele se intreba, usor in gluma, daca nu cumva ajunsese pe locurile Mantuitorului, cu Golgota in stanga si Muntele Maslinilor in dreapta. Trei ani a muncit fara intrerupere pe santier, carand singur, cu roaba, tone de nisip si pietre. El, cu bratele lui, a inlocuit si a ridicat din ruina usile din altar, pridvorul si turla clopotnitei. El a intarit fundatia. Nu se lauda si nici nu se plange de nimic. Nu l-a obligat nimeni sa fie preot de tara si, peste toate, cand a venit in Matau, stia ce-l asteapta - si lipsurile materiale, si singuratatea. "Asa sunt matauanii - oameni minunati si sufletisti, oameni care isi iubesc preotul, dar cu o conditie: sa nu le ceri bani sau sa-i constrangi cu ceva. Te sprijina si-ti sar in ajutor, doar daca te vad iesind primul la munca. La Matau, nu poti fi preot decat intr-un singur fel: cu sapa intr-o mana si crucea in alta. Daca in popor se zice sa faci ce spune popa, nu ce face el, celor tineri nu le doresc decat un singur lucru - sa nu respecte zicala si sa faca ceea ce fac eu."
luni, 16 martie 2009
Sfanta Biserica
Dorind sa-l contrazica, un necredincios ii spuse unui crestin:
- Voi, crestinii, spuneti ca Dumnezeu este oriunde. Daca este asa, de ce te mai duci la Biserica, sa asculti predica, cand oricum Il vedem peste tot.
- Asa este, pe Dumnezeu, cei cu credinta Il vad peste tot si prin toate. Insa, priveste! Chiar daca aerul este incarcat pretutindeni cu vapori de apa, acestia nu-ti astampara setea si, de aceea, mergi la fantana. La fel si noi, crestinii, mergem la Biserica asa cum tu mergi la fantana. Tu iti astamperi setea trupului cu apa proaspata si rece a fantanii, noi ne astamparam setea sufletului cu apa datatoare de viata vesnica: Cuvantul lui Dumnezeu.
.
"Biserica este o corabie, iar crestinii care merg la Sfanta Biserica, si intra in ea, sunt izbaviti din furtuna pacatelor."
.
sâmbătă, 14 martie 2009
File de pateric (2)
vineri, 13 martie 2009
PILDE (4)
joi, 5 martie 2009
MANASTIRI (4) - Muntele Athos
MÂNĂSTIREA HILANDAR
.
Această sf. M-re a fost zidită de Vlădica sârbesc, Stefan Nemanici la 1151-1195, care în călugărie luă numele de Simeon, împreună cu fiul său Sava. La această M-re se află două icoane făcătoare de minuni. Una numită "Trirucita" (cu trei mâini), fiindcă sub mâinele Maicii Domnului este zugrăvită si mâna Sf. Ioan Damaschin. Se stie că acesta a fost secretarul Voievodului Damascului si, scriind el o scrisoare împăratului Bizantin, Leon Iconoclastul, a fost socotit de voievod ca trădător al intereselor Damascului si deci a poruncit să i se taie mâna. A stat mâna spânzurată în ulita Damascului, de dimineată si până seara. Către seară Sf. Ioan a cerut mâna de la voievod si i s-a permis s-o ia. Ioan o aseză la locul de unde fusese tăiată si prin rugăciune fierbinte, cu lacrimi făcute în fata acestei sfinte icoane s-a prins la loc lecuindu-se.
.
MÂNĂSTIREA DIONISIU
.
Ctitorul ei fondator a fost Alexe Comneanu, împăratul Bizantului si călugărul Calist Cotlomuseanu (sec. IX), un arab evlavios de la care îsi trage si numele. Mama acestuia, era crestină si el însusi devine crestin, schimbându-si numele său arab în Constantin, iar din călugărie, Calist. Mai târziu, această M-re a fost jefuită, iar Vodă Neagoe Basarab, Mircea cel Bătrân si Vintilă Vodă, domnii Tării Românesti au refăcut-o si au împodobit-o din nou. Aici a fost Protas, fostul mitropolit al Ungro-Vlahiei Hariton (1372-1380+), din care pricină se mai numeste si M-rea Sf. Hariton. In 1766, a vietuit aici ca simplu călugăr Matei patriarhul Alexandriei, care a înzestrat-o cu avere.
Aici se află icoana Mântuitorului si a Maicii Domnului numită "Mijlocitoarea", făcătoare de minuni. Are părticele de la diferiti sfinti: capul Sf. Haralambie, piciorul Sf. Ana, capul Sf. Alipie Stâlpnicul, precum si mâna stângă a lui Grigore Teologul, Sf. Paraschevi, Sf. Anastasia (izb. de otrava). Pe lângă cărti vechi de ritual si teologie, are si manuscrise, 94 pe pergament, cuprinzând chestiuni bisericesti din sec. X-XIV-lea, 300 manuscrise cu materii si muzică bisericească din sec. XIV-XIX-lea.
In paraclis se afla icoana Maicii Domnului "Tare Aparatoare" (sec.XIII) - aparatoare de foc si de frica.
Sursa: www.munteleathos.ro