Era avva Agathon înţelept la cuget şi străduitor la cele trupeşti, şi-şi ajungea sieşi (autarkês ên, era autosuficient) în toate, în lucrul mâinilor, în hrană şi în haine.
.
Mergea odată avva Agathon cu ucenicii lui. Şi găsind unul din ei o păstaie verde, i-a zis bătrânului: părinte, porunceşti s-o iau? iar bătrânul îl privi uimit şi-i spuse: tu ai pus-o acolo? Iar fratele: nu. Atunci răspunse bătrânul: atunci cum vrei să iei ce n-ai pus?
.
A venit un frate la avva Agathon să-i zică: lasă-mă să locuiesc cu tine. Şi venind pe cale a găsit puţină sodă (sodă naturală, care se găseşte din belşug în deşertul egiptean) şi a luat-o. Şi i-a zis bătrânul:
– Unde ai găsit soda?
– Am găsit-o mergând pe cale şi am luat-o.
– Dacă ai venit să locuieşti cu mine, cum ai luat ce n-ai pus? Şi l-a trimis înapoi să o lase de unde o luase.
.
L-a întrebat un frate: am primit o poruncă, dar e luptă acolo unde e porunca. Aş împlini-o, dar mă tem de luptă. El i-a răspuns: dacă era Agathon, împlinea porunca şi biruia lupta.
.
Tot Agathon, făcându-se adunare despre ceva şi luându-se hotărâre, a venit mai târziu să le spună:
– Nu aţi hotărât bine lucrul.
– Dar tu cine eşti de vorbeşti aşa?
– Fiul omului – căci e scris, „de grăiţi într-adevăr dreptate, drept judecaţi, fii ai oamenilor“ (Psalmi 57, 2).
.
Se spunea despre avva Agathon că trei ani de-a rândul a ţinut o piatră în gură până să se deprindă să tacă.
.
Mai spuneau despre el şi despre avva Ammun că dacă vindeau ceva, spuneau o dată preţul şi ce primeau luau în tăcere cu linişte; şi iar dacă voiau să cumpere ceva, ce li se spunea dădeau în tăcere şi luau lucrul, fără vorbă.
.
A spus tot avva Agathon: n-am dat niciodată milostenie, dar a da şi a lua îmi era mie milostenie, gândindu-mă că câştigul fratelui meu e lucrare roditoare.
.
Când vedea ceva şi gândul lui voia să înfiereze, îşi zicea: Agathon, tu să nu faci aşa. Şi aşa i se domolea gândul.
.
Tot el spunea: un om repede la mânie, nici dacă ar învia morţii nu este plăcut înaintea lui Dumnezeu.
.
Avea odată avva Agathon doi ucenici sihaştri, fiecare locuind osebit. Şi într-o zi l-a întrebat pe unul:
– Cum îţi merge în chilia ta?
– Postesc până seara şi mâne doi posmagi.
– Bun trai şi fără osteneală.
Şi celuilalt:
– Dar tu cum trăieşti?
– Câte două zile postesc şi mâne doi posmagi.
– Te trudeşti mult şi te lupţi cu două lucruri: că dacă mâncă cineva zilnic şi nu se satură, se osteneşte; iar altul dorind să postească două zile, care se satură; dar tu postind de două ori mai mult nu te saturi.
.
Un frate l-a întrebat pe avva Agathon despre curvie. Şi i-a spus: haide, aruncă-ţi neputinţa înaintea lui Dumnezeu şi vei avea odihnă.
.
Sursa: www.pateric.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu