L-au cercetat odată trei bătrâni pe avva Ahila, şi unul din ei avea nume rău. Unul din bătrâni a spus:
– Avvo, fă-mi o mreajă.
– Nu-ţi fac.
Iar celălalt a spus:
– Fă bunătate, ca să avem amintire de la tine în mănăstire.
– N-am vreme.
I-a spus şi celălalt cu nume rău:
– Fă-mi mie o mreajă, să am ceva din mâinile tale, avvo.
Iar el răspunse repede:– Ţie îţi fac.
Iar cei doi bătrâni îi ziseră luându-l deoparte:
– Cum de noi te-am rugat, şi n-ai vrut să ne faci, iar lui i-ai spus „ţie îţi fac“?
– V-am spus că nu vă fac, şi nu v-aţi mâhnit, fiindcă n-am răgaz. Dacă lui nu-i fac, o să spună „nu-mi face bătrânul, fiindcă a auzit de păcatele mele“ şi numaidecât am retezat funia (shoinion, parâmă sau funie de scos apa din fântână. Aici, în sens figurat „întrerupem dialogul“.). De aceea i-am trezit sufletul, ca nu cumva să-l soarbă jalea.
.
Spunea avva Vitimie: cum coboram la Sketis odată, mi-au dat unii câteva mere ca să le dau bătrânilor. Şi am bătut la chilia avvei Ahila, ca să-i dau. Şi mi-a zis: într-adevăr, frate, n-aş fi vrut să baţi la mine, nici să fi fost mană; nu te du nici la alte chilii. Şi am plecat la chilia mea şi le-am dus la biserică.
.
A venit odată avva Ahila la chilia avvei Isaia în Sketis şi l-a găsit mâncând. Şi pusese apă cu sare într-un blid. Şi văzându-l pe bătrân ascunse blidul. Văzând bătrânul că l-a ascuns după funii îi spuse:
– Ce mâncai?
– Iartă-mă, că tăiam lujeri de curmal şi am suit pe arşiţă şi am îmbucat (pâine) cu sare, şi-mi era gâtlejul uscat de căldură şi nu se pogora îmbucătura; şi de asta am trebuit să pun puţină apă în sare ca aşa să pot înghiţi. Dar iartă-mă.
.
Unul din bătrâni a venit la avva Ahila şi-l văzu scuipând sânge. Şi l-a întrebat: ce este şi asta, părinte? Iar el a răspuns: e cuvântul unui frate care m-a mâhnit, şi m-am silit să nu-l dau în vileag şi m-am rugat de Dumnezeu să mă scape de el, şi s-a făcut cuvântul sânge în gura mea şi l-am scuipat şi m-am liniştit şi am uitat mâhnirea.
.
Zicea avva Ammoes: l-am cercetat eu şi avva Vitimie pe avva Ahila şi l-am auzind rumegând cuvântul acesta „nu te teme, Iacóv, să te pogori în Egipt“. Şi a stat mult aşa. Şi am bătut de ne-a deschis şi ne-a întrebat: de unde sunteţi? şi fiindcă ne era frică să spunem „de la Chilii“, am zis:
– De la muntele Nitriei.
– Ce să fac cu voi, dacă sunteţi aşa de departe…
Ne-a primit, şi l-am văzut lucrând toată noaptea multă funie, şi ne-am rugat de el să ne spună un cuvânt:
– De aseară până acuma am împletit douăzeci de stânjeni, şi zău n-am nevoie de ei. Dar ca să nu se mânie Dumnezeu şi să nu mă învinuiască – de ce n-ai lucrat, că puteai! – de aceea mă ostenesc şi lucru din toată puterea mea.
Şi ne-am dus înţelepţiţi.
.
Altă dată iar l-a cercetat un mare bătrân din Tebaida pe avva Ahila şi i-a spus:
– Avvo, sunt ispitit către tine.
– Haide şi tu, bătrâne, eşti ispitit către mine, acuma?
– Da, avvo.
Era acolo aşezat la uşă un bătrân orb şi ciung. Şi i-a spus bătrânul:
– Voiam să şed doar câteva zile dar din pricina bătrânului acestuia nu pot să şed.
Auzind avva Ahila, s-a mirat de smerenia bătrânului, şi a zis: aceasta nu este curvie, ci ciuda demonilor celor răi.
.
Sursa: www.pateric.ro
Un comentariu:
Andra are 3 ani, i-a împlinit pe 29 august 2009.
Andra mai are, în afara celor 3 ani, o tumoră abdominală. Cancer adică – rabdosarcom, în termeni medicali.
Şi pentru că are cancer, Andra are 4 operaţii, cu una mai mult decât vârsta ei. Şi urmează şi operaţia cu numărul 5, cât de curând. La care se adaugă toate curele alea groaznice de citostatice.
Ce nu are Andra?
Nu are mamă, nu are tată, nu are rude, nu mai are asistent maternal. Nu are de nici unele.
Cred că Andra se numeşte şi Pârvan, dar nu sunt sigură. A fost abandonată la naştere în spital, de acolo a ajuns la Centrul de Plasament din Alexandria.
Andra a fost preluată apoi de un asistent maternal, dar după toate drumurile astea şi statul cu luniile prin spital, cu atâtea operaţii şi tratamente, a abandonat-o şi doamna în grija căreia se afla. A lăsat-o în spital singură, cu câteva zile înainte ca Andra să împlinească 3 ani.
Pe 29 august 2009, Olga şi-a întrerupt concediul şi s-a dus la spital să sărbătorească câţiva copii bolnavi. Apoi Olga mi-a spus de situaţia Andrei, care este un pui de om singur şi suferind.
Normal că am aflat mai multe. Dintre toate lucrurile astea, unul nu îl înţeleg: când asistenta maternală s-a întors la casa ei, a luat şi toate lucrurile Andrei, inclusiv două jucării pe care copilul le primise de la Asociaţia P.A.V.E.L. Asistenta maternală a motivat că „a trebuit să le predea la orfelinat”. Ca la inventar. Cu proces verbal.
Medicul curant al copilului a anunţat-o pe Nadia, asistent medical la oncologie pediatrică, că Andra este dezbrăcată, ştiind că Nadia are o fetiţă un pic mai mare decât ea. Aşa că i-a adus Nadia câteva lucruşoare şi jucării.
Andra are nevoie de un strop de ajutor.
Andra are nevoie de câteva hăinuţe mai groase, că vine frigul: o pijămăluţă, şoseţele, papucei (botoşei), maieu şi chiloţei.
Andra are mărimea 25 la picior. Are cam un metru înălţime (măsurile ar fi 98-100 cm).
Ar mai avea nevoie şi de şerveţele umede.
La mâncare e un pic mai complicat, că e la regim. Mănâncă lapte praf.
Andra are voie banane şi mere, biscuiţi.
Cu laptele praf s-a descurcat Nadia, dintr-o sponsorizare, a spus că mă anunţă dacă rămâne fără. Andra foloseşte şi pamperşi, dar a făcut Nadia rost.
Andra este internată la I.O.B. (Fundeni).
Tot ce va primi Andra de acum încolo va fi în grija doamnelor de la asociaţie. Nu de alta, dar să nu mai apară vreo asistentă maternală cu mai multă grijă pentru inventar, decât pentru copil…
Olga Cridland, directorul Asociaţiei P.A.V.E.L. se întreabă: „Cui ar putea Andra să se plângă? Ce ar avea nevoie Andra? Cu ce să înceapă? Cine îi ia apărarea?”
Păi… Să vedem…
P.S. Eu mă duc la Fundeni joi, 10 septembrie 2009.
Later Edit. Nu mă duc singură la spital joi, mă duc cu Andreea. Iar Andreea nu vine cu mâna goală.
Andreea aduce pentru Andra un pachet mare cu şerveţele umede (80 buc), săpun, periuţă şi pastă de dinţi, beţişoare pentru urechi, prosop mare de baie din bumbac (roz, normal). Urmează să cumpere zilele următoare ceva de îmbrăcat şi botoşei pentru Andra, o păpuşică şi cărticele.
Andreea mai aduce şi jucării pentru alţi copii, hăinuţe pentru cei mai mari.
Şi da, să nu uit: Andreea se înscrie şi voluntar la Asociaţia P.A.V.E.L.
Încă un Later Edit.
Uitaţi, doamna Olga, ce spune doamna L.: „Eu am o fetiţă de vârsta Andrei – mai „mare” cu o lună. Aşa că ce cumpăr pentru copilul meu de acum încolo, cumpăr şi pentru Andra”.
L. mai spune: Joi merg şi eu la spital. Şi după ce o văd pe Andra (să îmi dau seama şi despre măsurile ei exacte) şi voi vorbi cu doamnele de la Asociaţia P.A.V.E.L. despre toate nevoile ei – am să încerc să ajung cât mai des la spital şi să îi aduc – sau să îi trimit – Andrei tot ce are nevoie.
Trimiteți un comentariu