MANASTIRI (3) - Muntele Athos

.
MÂNĂSTIREA XIROPOTAMU

.

Ctitor dintru început a fost împărăteasa Pulheria a Bizantului (424) si fratele ei Teodosie cel Mic. Pe la anul 839 a fost jefuită de arabi, iar pe la 870 s-au adunat monahii printre care a fost si fiul împăratului Bizantin Mihail Procopie, care îmbrăcând haina monahală a luat numele de Pavel. El a zidit din temelie toată M-rea. După câtva timp Pavel s-a retras în singurătate unde a pus început altei M-tiri cu numele Sf. Pavel, iar cu timpul s-a ruinat si aceasta, iar cel care a restaurat-o a fost călugărul Chesarie Daponte între 1761-1783, cu ajutoare date de la domnitori si boieri Munteni. In interior are 10 paraclise.

.

Bibliotecă bogată cu cărti si manuscrise grecesti: 19 manuscrise pe pergament cuprinzând diferite materii din sec. X-XIV, 239 manuscrise cuprinzând probleme bisericesti din sec, XVI-XVIII si altele.

Sfinte Moaste are: Bucata cea mare din lemnul crucii Domnului îmbrăcată în argint, ca o palmă si ceva lungime si ca două degete lătime, se vede si gaura cuiului ori cine o va săruta, cu evlavie, sloboade o mireasmă nespusă, o cruce din lemn sf. împodobită cu pietre scumpe rosii, dăruită de Constantin Duca domnul Tării Românesti, un deget al Sf. Vasile cel Mare, capul Sf. Axentie, o bucată din moastele Sf. Salomeia, bucăti din fasa si scutecele Domnului, parte din darurile care le-au adus magii la nasterea Domnului, o bucată mare de sânge de la Sf. 40 mucenici si altele.

.
MÂNĂSTIREA VATOPED
.

Ctitorul ei fondator dintru inceput a fost marele Constantin (ca multumire ca Maica Domnului l-a scapat pe fiul ascadie de la inec) Pe la 361-363 tot Sf. Munte a fost pustiit de păgâni, în (379-395) a fost refacută de împăratul Teodosie cel Mare. Iar pe la anul 860 iară a fost pradată de către Beduinii Siriaci. Ctitorie veche a lui Alexandru Lăpusneanu (D-l Moldovei), care în a doua domnie (1563-1568), dăruieste pe langă o cupă mare de argint si bătută cu solzi de aur, cu care a băut insa si d-na sa dintr'însa, si merticul anual de 300 galbeni rosii. In acea vreme se aflau ca la 300 călugări în M-tire. In această M-tire se gasesc multe icoane făcătoare de minuni, odoare si sf. moaste.

Brâul Maicii Domnului negru se păstrează într-o raclă de argint. Două cruci de la împăratul Constantin făcute dupe modelul care i s-a aratat pe cer, înainte de a începe lupta cu Liciniu, se păstrează pe Sf. Masă. Capul Sf. Andreiu. Paharul (Jaspis) oferit de Manuel Comneanu-Paleologul apoi un deget al Sf Ioan Botezătorul, mâna Sf. Grigore Decapolitul dăruită de d-na Maria-lui Serban Cantacuzino si multe alte sf. moaste. Biblioteca din Vatopedi este cea mai bogată din Sf. Munte. Pe lângă cărti Teologice sunt si multe manuscrise de mare valoare istorică si arheologică. 634 manuscrise grecesti dintre care ca jumătate pe pergament, 150 cu cântări bisericesti si o serie de manuscrise Slavonesti.

Are 10 paraclise in interior si 3 in exterior.

Icoane:
"Pantanassa" - icoana vindecatoare de cancer si boli incurabile

"Izbavitoarea celor deznadajduiti" - Theotokos

"Elaiovritissa" - "Izvoratoarea de mir" - a izvorat ulei pe timpul foametei



"Vimatarissa"



.

"Ctitorita" - aceasta icoana a fost ascunsa de navalirea paganilor de un calugar intr-o groapa sub Sf. Masa cu o lumanare aprinsa in fata ei, iar dupa 72 de ani a fost gasita iconana in cel loc cu lumanarea inca arzand. (calugarul respectiv a fost luat prizonoer de pagani si cand a ajuns la manastire dupa 72 de ani le-a spus calugarilor sa sape in acel loc si au gasit icoana).

.

"Junghiata" - a fost lovita de un diacon (era suparat pe bucatar fiindca nu a vrut sa-i mai dea mancare cand a intarziat la masa - intarzia des) cu un cutit , si imediat a curs sange din icoana. Diaconul si-a venit in fire si si-a dat seama de greseala si s-a rugat Maicii Domnului sa-l ierte neclintit in fata icoanei iar dupa cativa ani Maica Domnului i-a spus ca l-a iertat dar mana care a lovit icoana va da socoteala la judecata lui Dumnezeu. Iar dupa moartea lui mana respectiva i-a ramas uscata ca marturie.

"Izvabitoarea de barbari" - aceasta icoana arata inainte de aceasta minune ca o icoana clasica. Portile manastirii se tineau inchise in timpul noptii de navalirea paganilor (piratii), iar dimineata se deschideau. Un calugar s-a inchinat acestei icoane dimineata, iar Maica Domnului i-a vorbit din icoana si i-a spus sa nu deschida portile manastirii fiindca sunt piratii la porti si vor prada manastirea si o vor incendia; atunci Mantuitorul ridica manuta si ii acopera gura Maicii Domnului si ii spune sa-i lase in pace pe calugarii acestia fiindca nu fac voia lui; atunci Maica Domnului ii apuca mana Mantuitorului si o lasa in jos si spune din nou acelasi lucru. Iar icoana ramane asa. Intr-adevar piratii erau la portile manastirii si astfel s-a izbavit manastirea si calugarii de distrugere.

"Antifomitria"- la anul 382 - fiica lui Teodosie cel Mare vine la ctitoria tatalui sau (sa vada cum decurg lucrarile de reparatie) si se inchina la icoana atunci Maica Domnului striga din icoana "Ce cauti aici? De acum incolo sa nu mai calce picior de femeie pe aici..." si de atunci s-a interzis accesul femeilor in muntele Athos.

Sf. moste : Capul Sf. Ioan Gura de Aur cu urechea stanga intreaga - La urechea stanga i-a talcuit ingerul sfintele evanghelii si a ramas neputreda spre marturie ca a fost adevarata talcuirea ingerului.

De asemenea aici se gaseste si Braul Maicii Domnului (facut chiar de mainile Maicii Domnului).

Pe mosia acestei M-tiri se afla trei schituri Românesti: Schitul Sf Ipatie, Sf. Ioan Botezătorul si Sf. Gheorghe.

.

.
MÂNĂSTIREA IVIRON

.

Ctitorul acestei M-tiri a fost Ioan Iviritul prieten al Sf. Atanasie cel Mare venit din provincia Caucazului, care se numea Ivirica, pe la anul 980. Multe odoare scumpe are această biserică: vase, vesminte, salbe de galbeni de aur, una dăruită de Petru cel Mare, tarul Rusiei, pe care n-o poate ridica o persoană. Pe unul din pereti este zugrăvit chipul lui Mihai Viteazul (1593-1601) ctitor domnitor. Pe timpuri avea 200 călugări.

In paraclisul de la poartă se află Icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni, numită "Portărita" care a venit pe mare de la Bizant.

O femeie credincioasa pe timpul prigoanei icoanelor a ascuns aceasta icoana in casa, dar soldatii au aflat, atunci aceasta le-a dat bani multi sa-i dea un ragaz pana a doua zi. Atunci noaptea pe ascuns femeia a scos icoana din casa si s-a dus cu ea la malul marii si i-a spus "Maica Domnului eu nu mai pot sa te apar.." si a pus-o pe apa. Iar icoana a venit dreapta pe apa pana la muntele Athos. Calugarii de la Iviron au vazut-o si au incercat sa o scoata din apa dar nu au reusit . Cel care a scos-o din mare a fost monahul Gavriil care era de fapt fiul femeii din Constantinopol. Apoi nu puteau introduce icoana in biserica, nu au putut-o urni de la poarta manastirii si le era frica sa nu vina sa o ia cineva , atunci s-a auzit glas din icoana "Nu voi ma aparati pe mine, eu va apar pe voi!" apoi au putut-o muta. S-a prorocit ca la sfarsitul lumii aceasta icoana va pleca pe mare asa cum a venit.

O alta minune la aceasta icoana : un tanar n-a primit paine de la bucatar , atunci Maica Domnului i-a dat un galben sa-l duca bucatarului - bucatarul si-a dat seama de unde era galbenul respectiv si s-a cait. Uleiul de la candela acestei icoane este leac pentru otrava. Pe vremea venirii arabilor în Sf. M-te, un soldat arab a lovit cu cutitul în chipul icoanei acesteia, si îndată a început a curge sânge. Arabul văzând minunea, s-a înfricosat si căzând la pământ s-a pocăit, s-a botezat în legea crestinească si s-a îmbrăcat în haina monahicească, rămânând acolo până la moarte.

.

Pe lângă alte obiecte de valoare are: o evanghelie pe pergament din sec. al XIII-lea, 31 evanghelii pe pergament din sec. XIII-XIX-lea, 45 manuscrise pe pergament cuprinzând chestiuni bisericesti din sec. XIV-XIX-lea, 174 manuscrise cu materii profane din sec. XIX-XX-lea, două evanghelii pe hârtie din sec. XVII-lea, 772 manuscrise de muzică bisericească din sec. XIV-XIX-lea. Se mai află multe Sfinte Moaste: 150 de cutii de argint (au atat de multe particele de moaste incat in fiecare zi la sf. Liturghie scot moastele unui sfant din ziua respectiva), sânge de la Sf. apostol Petru, o părticică din fasa Domnului, o părticică din moastele Sf. Ioan Botezătorul, mâna Sf. Ioan Gură de Aur, capul Sf. Nichita Romanul, al lui Teodor Stratilat si altii.

.

O alta minune : cand manastirea nu a dat masa la hram de frica foametei, fiindca nu aveau destule provizii, atunci milioane de furnici au inceput sa care graul din hambare.

.

Sursa: www.sfaturiortodoxe.ro

Cuvintele Sfintilor Batrani

.

Patericul este o colectie de invataturi si de experiente duhovnicesti.

Etimologic, "Pateric" vine de la "patir", care in limba greaca inseamna "tata"; asadar, putem spune: "Invataturi ale parintilor duhovnicesti", sau: "Invataturi ale batrinilor". "Cartea batrinilor", astfel se mai numeste Patericul.

In limba greaca, cuvintul "calugar" este format din cuvintul "gheron", care se traduce prin "batrin", si cuvintul "calos", care inseamna "bun" sau "frumos". "Calos-gheron" ar insemna "batrin bun", daca e sa dam un inteles aparte cuvantului calugar.

Desi exista un Pateric al Lavrei Pecerska, un Pateric atonit, un Pateric din Sinai si altele, niciunul nu este de valoarea Patericului egiptean. Cind vorbim acum despre "Ce invatam din Pateric", ne gindim la un Pateric anume, la un Pateric care e numit, in general (acuma, dupa ce mai sunt atatea paterice): Patericul egiptean; deci Patericul "clasic", Patericul care a existat inainte de a fi alte Paterice.

Invataturi patrunse de limpezimea pe care doar singuratatea si aparenta lipsa a timpului o dau, fragmente de viata monahala, esente lente ale fiecarei zi traite in prezenta lui Dumnezeu - tot atitea argumente pentru care Patericele se adreseaza si acum cu forta uimitoare a celor care au vazut alte lumi. Actualitatea lor tine de Inactualul prezent in fiecare vorba adresata omului si lui Dumnezeu deopotriva.

***

Sfântul avva Antonie, pe când şedea în pustie, a căzut în mare lehamite (akedia) şi în mare întunecare a gândului (logismos).

Şi i-a spus lui Dumnezeu: Doamne, vreau să mă mântuiesc, şi nu mă slăbesc gândurile. Ce să fac în suferinţa mea? cum să mă mântui?

Şi ridicându-se puţin către cele din afară a văzut Antonie pe altul ca el, aşezat la lucru, ridicându-se de la lucru să se roage, şi aşezându-se apoi la împletit funie, şi iar ridicându-se la rugăciune. Or acesta era îngerul Domnului, trimis spre îndreptarea şi lămurirea lui Antonie. Şi l-a auzit pe înger spunând: aşa să faci şi te vei mântui.

Iar el, auzind acestea, se bucură şi prinse curaj, şi făcând aşa, se mântui.

***

Sursa: www.pateric.ro

Pacatul cel mai mare

.

Odata, un calugar a fost intrebat:
- Parinte, care este cel mai mare pacat ?
- Sinuciderea este, fara indoiala, cel mai groaznic pacat. Nimeni nu are dreptul sa isi ia viata pe care Dumnezeu, din bunatate, i-a dat-o. Chiar daca, in viata, ne incearca mari greutati sau deznadejdi, Dumnezeu ne-a dat si puterea de a trece peste ele, iar prin rugaciune si cainta, toate vor parea mai usoare.

.

Iuda a fost cel care s-a rupt de Iisus si de invatatura Sa. Treptat, inima lui s-a indepartat de Dumnezeu si locul dragostei si al vointei a fost luat de nechibzuinta. Increderea data de credinta a disparut. Mai intai, Iuda nu a fost de acord cu Iisus, apoi L-a tradat, pentru ca, in final, sa isi ia viata, ca semn al ruperii totale de Dumnezeu. Iuda nu s-a omorat din deznadejde, ci din ura. Si, de aceea, sinuciderea este cel mai mare pacat.

.

Inima ta trebuie sa traiasca in speranta indreptarii, a mantuirii, nu sa fie omorata. Chiar si cel mai pacatos om nu trebuie sa cada prada deznadejdii, ci sa aiba incredere in mila si bunatatea lui Dumnezeu. Prin sinucidere, omul nu scapa de necazuri, ci se condamna singur la neputinta, nemeritandu-si astfel mantuirea. A-ti lua viata nu este eroism, ci lasitate.
.

Voi l-ati lauda pe capitanul care, de teama furtunii, ar vrea sa-si scufunde singur corabia, inecand tot ce este pe ea ? Furtuni de pacate ne incearca si pe noi. Sa renuntam la lupta ? Sa renuntam la viata ? Sa inecam singuri tot ce e mai bun in noi: speranta, iubirea, dorinta de viata ? In nici un caz. Cu atat mai mare este meritul celui ce reuseste in viata, trecand peste obstacole si greutati!

"Cine nu crede ca va invia si ca va da socoteala, ci gandeste ca toata fiinta sa se margineste la viata aceasta, aceluia nu-i va pasa prea mult de faptele bune. Credinta in Inviere este adevarata mangaiere in suferinti, in lupta cu ostenelile si cu greutatile vietii. Nici un om nu trebuie sa deznadajduiasca."

.

.

Vietuirea duhovniceasca

.

Lumea este lucrarea lui Dumnezeu. Dar stricãciunea din lume este lucrarea pãcatului. Cãlugãrii fug de stricãciunea din lume pentru cã aceasta desface pe oameni de Dumnezeu. Dar pentru cã stricãciunea este asa de tare tesutã cu lumea, cãlugãrii se leapãdã de lume. Aceasta pe scurt.

Mai pe larg, fuga de lume se petrece asa: la vârsta mintii se trezeste în noi si constiinta de crestini. Constiinta aceasta e un însãsi dar al botezului. De acum doi insi ne cheamã: Dumnezeu si lumea, fiecare în partea sa. Dumnezeu ne cheamã prin constiintã, iar lumea prin trup. Aflându-ne în aceastã cumpãnã sufleteascã avem prin urmare libertatea de a alege modul nostru viitor de viatã.

Dacã am avea sã trãim o viatã crestinã în lume, vedem împrejur sau chiar în casa noastrã, cã obiceiurile si îndeletnicirile din lume ne-ar birui si am sfârsi prin a trãi si noi ca toatã lumea. Dacã însã chemarea constiintei cãtre Dumnezeu e mai tare decât chemarea trupului cãtre lume, atunci ne lepãdãm de lume, vindem tot ce avem si venim într-o mãnãstire sã urmãm lui Hristos.

Lepãdarea de lume este prin urmare un act de libertate a constiintei, o convingere. Nici un alt motiv nu e mai temeinic decât acesta. Iatã primul pas cãtre împãrãtia lui Dumnezeu.

Este o singurã viatã duhovniceascã pentru cã este un singur Duh. Deprinderea si trãirea ei însã este treptatã, pe mãsurã ce ne curãtim de patimi, iar aceasta este numai începutul. Perioada de timp caracterizatã prin lupta cu patimile se numeste ascezã, luptãtorul ascet, iar totalitatea învãtãmintelor se numeste asceticã. Cuvântul ascezã e grecesc si însemna la început exercitiu fizic. Apoi a cãpãtat întelesul de exercitiu moral pe care l-au luat mãnãstirile desãvârsindu-i întelesul, de totalitatea nevointelor prin care se izbãveste firea de patimi.

Aceasta prin urmare este perioada de urcus în care preocuparea de cãpetenie a monahului este curãtirea de patimi. Chiar termenul de curãtire are si el douã vârste si s-a încetãtenit sub numele de purificare. Perioada asceticã cuprinde purificarea activã în care intrã toate nevointele din partea omului si purificarea pasivã, adicã de curãtire a firii de patimi dincolo de puterile omului, pe care o face Dumnezeu Însusi. El Îsi face loc curat în cei ce-L cautã cu dragoste, dar puterile lor nu le mai ajung pentru aceasta si atunci ei trebuie sã sufere curãtiri mai presus de fire ca sã poatã locui în ei cu slavã Cel mai presus de fire.

Faza de culminatie a ascezei si de adâncire a trãirii duhovnicesti se numeste iluminare. În faza aceasta Darurile Duhului Sfânt primite la Botez se dezvoltã în toatã deplinãtatea lor si întãresc sufletul pentru si mai grele încercãri. În faza aceasta pot apare amãgiri si daruri extraordinare si cine le are e sfãtuit sã nu-si lipeascã inima de ele, pentru cã nu numai cã nu înainteazã, dar poate pierde si tot ce a agonisit. Iar calea e din ce în ce mai subtire si tot mai mult trebuie sã te lepezi de toate.

Asceza are si un caracter hristologic. În nevointe nu e numai omul, e si Hristos prezent. În sfortãrile noastre e prezentã forta din firea omeneascã a lui Hristos.

Trupul si Sângele Lui din Sf. Împãrtãsanie se luptã cu trupul si sângele nostru împotriva patimilor, sfintind trupul si arzând patimile. În perioada asceticã murim lumii si nouã însine împreunã cu Hristos, în viata misticã. Sã nu uitãm însã cã înainte de Înviere a fost sãptãmâna patimilor, rãstignirea, pãrãsirea, umilirea, moartea, îngroparea si pogorârea la iad, dragostea ucenicului trecutã prin cele mai grele cumpene sufletesti, uscãciunile, pãrãsirile, întunericul umilirii de moarte. Acestea constituie purificarea pasivã si curãtesc si ultimele rãdãcini ale patimilor, realizând nepãtimirea.

Ca dovadã, din cel mai adânc mormânt si pãrãsire suntem rãpiti afarã fãrã veste de sfântã lumina dumnezeiascã. Din cea mai adâncã beznã fulgerã lumina contemplatiei divine plinã de Har si adevãr. De la acest moment al luminii divine începe viata misticã, adicã unirea fãpturii cu Dumnezeu. Aceasta este asemãnarea nu prin fire ci prin har.

Sursa: Ieromonah Arsenie Boca

Timpul schimbarii

.

La un batran calugar, a venit intr-o zi un tanar pentru a se spovedi si a-i cere sfat. Din vorba in vorba, tanarul ii spuse:
- Parinte, sunt destul de rau. As vrea sa ma schimb, dar nu pot. Imi pierd usor rabdarea. Atunci cand ma enervez, vorbesc urat si multe altele. Am incercat sa ma schimb, dar nu am putut. Totusi, eu sper ca dupa ce voi mai creste, voi putea sa ma schimb, nu-i asa ?
- Nu - i-a raspuns batranul. Vino cu mine!
L-a dus pe tanar in spatele chiliei, unde incepea padurea, si i-a spus:
- Vezi acest vlastar, stii ce este ?
- Da, parinte, un puiet de brad.
- Smulge-l!
Tanarul a scos bradutul imediat. Mergand mai departe, calugarul s-a oprit langa un bradut ceva mai inalt, aproape cat un om.
- Acum, scoate-l pe acesta.
S-a muncit baiatul cu pomisorul acela, dar cu putin efort a reusit pana la urma sa-l scoata. Aratandu-i un brad ceva mai mare, calugarul i-a mai spus:
- Smulge-l acum pe acela.
- Dar e destul de mare, nu pot singur.
- Du-te si mai cheama pe cineva.
Intorcandu-se tanarul cu inca doi flacai, au tras ce-au tras de pom si, cu multa greutate, au reusit, in sfarsit, sa-l scoata.
- Acum scoateti bradul falnic de acolo.
- Parinte, dar acela este un copac mare si batran. Nu am putea niciodata sa-l smulgem din radacini, chiar de-am fi si o suta de oameni.

- Acum vezi, fiule ? Ai inteles ca si relele apucaturi din suflet sunt la fel ? Orice viciu sau orice neputinta pare, la inceput, inofensiva si fara mare importanta, dar , cu timpul, ea prinde radacini, creste si pune stapanire din ce in ce mai mult pe sufletul tau. Cat este inca mica, o poti scoate si singur. Mai tarziu vei avea nevoie de ajutor, dar fereste-te sa lasi raul sa ti se cuibareasca adanc in suflet, caci atunci nimeni nu va mai putea sa ti-l scoata. Nu amana niciodata sa-ti faci curatenie in suflet si in viata, caci mai tarziu, va fi cu mult mai greu.

"Degeaba taiem crengile pacatului in afara noastra, daca in noi raman radacinile care vor creste din nou."

.

Linistea sufleteasca

.
La un dineu, se gasea, printre musafiri, si un ateu - om rau, lipsit de credinta - care l-a intrebat la un moment dat pe crestinul de alaturi:

- De unde stii tu ca Dumnezeu te-a iertat pentru pacatele tale sau ca iti asculta rugaciunile, cand, de fapt, nu vezi nimic din toate acestea ?
- Dar tu, il intreba la randul sau crestinul, de unde stii daca este zahar in ceaiul pe care il bei acum ?
- Cum de unde ? Simt gustul zaharului.
- Deci stii ca este zahar in ceaiul tau, chiar daca nu-l vezi. E, tot asa simt si eu dragostea lui Dumnezeu in inima mea. Sufletul meu ingreunat de pacate se simte izbavit prin puterea Sfantului Duh. Sfanta Liturghie, Sfanta Spovedanie, rugaciunile imi inalta sufletul ce nu-si gaseste linistea decat la Dumnezeu.

Dragostea nu o vezi cu ochii trupului, ci cu ochii sufletului.

"Cand am ajuns la iubire, am ajuns la Dumnezeu."
.

SIMBOLURI CRESTINE

.

Crestinismul s-a nascut intr-o societate politeista, si fiind perceput ca o revolutie, impotriva educatiei religioase primite de intreaga societate, a fost interzis. Pentru a putea supravietui a fost necesara elaborarea unui sistem complex de semne, inaccesibil celor care nu aveau legaturi mai mult sau mai putin directe cu crestinismul. O buna parte dintre simbolurile crestine au fost preluate de la pagani si revalorificate.

.

Unul dintre cele mai vechi simboluri ale crestinismului este pestele. Era reprezentat din profil si a fost cunoscut drept “pestele lui Iisus”. Originea acestul simbol apare in diferite culte pagane. Spre exemplu o reprezentare a pestelui apare impreuna cu Osiris si a fost intrepretat ca fiind simbolul ferititatii lui Isis. In alte culte, pestele simboliza reincarnarea sau forta de viata. In crestinismul timpuriu pestele era un semn ca ai aderat la convingerile crestine. Exista o legenda conform careia un crestin a desenat un peste din profil, iar alti crestini, completand pestele cu un ochi in mijloc si-au demonstrat credinta. Folosirea, ca simbol, a pestelui in paleocretinism este relevat de pilda care apare in biblie (in evangheliile dupa Luca, Matei si Ioan) conform careia Iisus a transformat doi pesti in hrana pentru peste 5000 de persoane. O alta interpretare pleaca de la cuvintele lui Iisus: “Veniti dupa mine si va voi face pescari de oameni” , si atunci s-a facut asocierea intre crestin si peste. Folosirea acestui simbol in paleocrestinism ar putea avea insa si o explicatie foarte simpla: apropierea semantica in ebraica dintre cuvantul “peste” si Iisus.

.

Cel mai cunoscut simbol al crestinismului este crucea. Ea simbolizeaza sacrificiul facut de Iisus pentru omenire. Iconografia crestina timpurie asociaza crucea cu Iisus (repezentat -rastignit- in doua ipostaze: fie in suferinta, fie mort). S-au descoperit si cruci simple, fara Iisus. In paleocrestinism semnul crucii era considerat atotputernic, era venerat si respectat de toti crestinii. Exista o legenda conform careia imparatul Constantin cel Mare, a castigat razboiul impotriva lui Maxentiu dupa ce i s-a aratat o cruce pe cer. Se spune ca de atunci toate scuturile din armata imparatului Constantin erau inscriptionate cu semnul crucii. Probabil acela a fost momentul decisiv in transformarea sprirituala (chiar daca nu s-a botezat) a imparatului Constantin in crestin. Crucea este, de asemenea, considerata simbolul Sfiintei Treimi, fiind folosita in timpul ritului crestin, in savarsirea Sfintelor Taine, si este adesea invocata de crestini.

MANASTIRI (2) - Muntele Athos

.

MÂNĂSTIREA MAREA LAVRA

.

Această Sf. mânăstire Lavra, a fost întemeiată pe la anul 963 prin osârdia pustnicului Atanasie din Trapezunda, si cu ajutoare bănesti date de catre împăratii Bizantini, Nichifor Foca (963-959) si loan Tzimisca (969-973). Ruinându-se cu vremea a fost înfrumusetată de către domnitorii tării Românesti: Alexandru-Basarab si Vladislav-Basarab (1364-1374). Ei au dăruit si o icoană a sf. Athanasie cel Mare de mare artă lucrată în argint si aur. Intr-o parte si alta a icoanei se văd chipurile gravate ale lui Vladislav-Basarab si al sotiei sale d-na Ana Vintilă-Vodă. Voevodul Ungro-Vlahiei (1532-1535) cu fiul lor Drăghici au dăruit o icoană numita. "Egumenita".

Mai târziu Neagoe Basarab a reînoit-o acoperind-o cu plumb si înfrumusetând-o. Matei Basarab a zidit biserica Sf. Mihail (1691) pe ai cărei pereti este zugrăvit ca Ctitor Gavril-Movilă. D-l Moldovei trimetea câte 15 mii talere anual.

Această M-tire avea pe vremuri ca la 200 de călugări greci. In această M-tire se află 1650 manuscrise grecesti dintre care 650 pergamente, multe din ele sunt în strânsă legătură cu tara noastră. In interiorul bisericii se află mormântul Sf. Atanasie-cel Mare, iar lângă el se află bastonul de fier de doi coti, în 4 muchii, al Sf. Atanasie si o cruce de lemn ferecată în fier pe care o purta la piept Sf.. Se mai află o bucată din Sf. lemn, Capul Sf. Vasilecel-Mare, o mână a Sf. Ioan Gură-de-aur, o mână a Sf. Ap. Andrei cel dintâi chemat, capul Sf. Ioan Cucuzel si multe alte Sf. Moaste.Poseda nitra si carja lui Nechifor Focas (963-969).

1713 - Constantin Brancoveanul construieste un paraclis in cinstea icoanei "Cucuzelita"
In curtea manastirii se afla cel mai vechi chiparos din lume plantat de sf. Athanasie cel Mare.

Icoane:

"Cucuzelita" - Cuviosul Ioan Cucuzel a adormit la o privegere iar Maica Domnului i-a spus din icoana:"Canta-mi Ioane si ma lauda, ca si eu nu te voi lasa! "

"Econoama" - Sf. Ahanasie fiind ingrijorat din pricina banilor care nu ajungeau , Maica Domnului i-a grait : "Nu te intrista , Athanasie, de acum eu voi fi economul acestei manastiri " - si de atunci pana in zilele noastre manastirea nu are econom.

"Portarita" - Un turc a tras in icoana cu pistolul si al treilea glonte s-a intors si l-a lovit pe el.

MÂNĂSTIREA SF. PAVEL

.

Intemeietorul ei este Sf. Pavel (fiu de împărat) retras aci cu câtiva călugări în sihăstrie fiind locuri de mare liniste. Pavel a fondat M-rea si a stat ca Egumen 45 de ani, fiind chemat la Constantinopole pentru oarecare pricini împărătesti, a murit pe drum, în corabie. Fiind în vârstă de 110 ani. După ce a ajuns corabia la Constantinopole, crestinii Tarigrădeni, i-au luat sf. trup si l-au îngropat cu mare cinste ca unul ce era fiu de împărat.

Mai târziu arabii au jefuit-o însă a fost zidită din temelie din marmură cioplită, de Ioan Constantin Basarab si Constantin Brâncoveanu (domnul Tării Românesti). Stefan Vodă, fiul lui Bogdan la 1501 i-a zidit aghiasmotarul, de la Brâncoveanu avea anual 4000 piastri, iar de la Banul Barbu si Radu câte 2000 anual piastri. Neagoe Vodă i-a zidit turnul, iar Matei Basarab cu sotia sa d-na Elena au dat sume mari de bani, închinându-i si M-rea Jitianu din judetul Dolj. Iar Dabija Vodă, cu sfatul tării i-a închinat la 1664 Februarie 19, M-rea Todireni.

Mai are si două icoane făcătoare de minuni si o bucată din trestia pe care i-a dat-o în mână Mântuitorului spre batjocură Irod.

Aci se află o cutie de argint cu darurile care le-au adus magii Domnului la Vitleem: aur, smirnă si tămâie, 14 bucăti aur, 62 bucăti smirnă si tămâie însirată pe sârmă.

Părticele din sf. moaste de la Constantin cel Mare, Sf. Silvestru, Sf. Haralambie, Sf. Trifon, capul Sf. Teodor Stratilat, piciorul Sf. Grigore Teologul si altii. Pe mosia acestei M-ri se mai află multe schituri printre care: schitul româresc Lacu cu hramul Sf. Dimitrie în care vietuiesc ca la 70 călugări români.


MÂNĂSTIREA SF. GRIGORIU
.

S-a fondat prin stăruinta si rugăciunile cuviosului părinte Grigorie Sinaitul, care a vietuit în pestera din apropiere care se vede si astăzi. Cu năvălirea Arabilor în Sf. Munte a fost jefuită si arsă. Un alt cuvios, Ioachim Macri Gheni, mergând la Constantinopole unde a dat de fiii de domnitori si boieri români, cărora le-a cerut ajutoare, ca să refacă M-rea. Au dobândit pe lângă ajutoare si 5000 aspri anual pentru întretinere. Stefan cel Mare o reface din nou în 1500.

Odoare scumpe are: Una icoană a Maicii-Domnului făcătoare de minuni a fost dăruită de d-na Maria Asanina Paleoloaga (mama lui Bogdan al Moldovei). In două rânduri a ars M-rea, dar icoana a rămas neatinsă. 0 părticică din Sf. Lemn, părticele din moastele Sf. Pantelimon, ale Sf. Grigore Teologul, ale Sf. Dionisie si ale Sf. mucenite Fotini Samarineanca.

Biblioteca are multe cărti vechi. Sunt si 6 manuscrise pe pergament cuprinzând materii bisericesti din sec. IX-XII-lea, 97 pe hârtie si 37 tot pe hârtie referitoare la muzica bisericească din sec. XV-XVIII.

Sursa: www.sfaturiortodoxe.ro

Sfanta simplitate

.

Un preot de la tara, mergand cu treburi spre satul vecin, a vazut o femeie din parohia sa spalandu-si rufele in rau si, apropiindu-se, a intrebat-o:
- Duminica, la slujba, am vazut ca nu m-au ascultat toti cu atentie. Poate am vorbit lucruri prea savante si ma gandesc, duminica asta, sa vorbesc mai pe intelesul oamenilor. Spune-mi, dumneata ce-ai inteles din ce-am spus eu la predica ?
- Parinte, i-a raspuns cu smerenie femeia, eu n-am multa carte, dar as vrea sa va intreb si eu ceva: vedeti panzele ce le spal eu acuma ? Apa trece prin ele si le curata. Credeti ca au ele habar de cum le-a curatat apa ? Si cu toate astea, devin albe si frumoase. Nu inteleg eu, in biserica, tot cuvantul sfintiei tale, dar simt in suflet caldura Duhului Sfant, Care ma curateste de pacat, asa cum apa aceasta curata panzele mele.
Tare multumit a plecat preotul vazand un om care nu e doar cu gandul la cele sfinte, ci si cu sufletul.

"La Dumnezeu ajungem printr-un anume mod de viata, nu printr-un anume fel de a gandi."

.