Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului - Mănăstiri și schituri (3)

.

Mănăstirea FĂGET

Istoricul: Biserica mănăstirii a fost ctitorită în 1572 de Ivaşcu Golescu pe vatra alteia mai vechi. Viaţa monahală a continuat până la secularizarea averilor mănăstireşti în 1864, după care a devenit biserică de mir. Prea cucernicul preot Pufu Gheorghe în anii 1983-1984 a fost parohul acestei biserici.

Descriere: Biserica este construcţie mare şi înaltă din zid gros de cărămidă. Spaţiul este compartimentat în altar, naos şi pronaos. Altarul foarte spaţios primeşte lumina de la o fereastră la răsărit şi alte două aşezate pe zidul din sud şi cel nordic. Naosul cu absidele largi dar puţin adânci este luminat de o fereastră aşezată la sud şi alta la nord. Pe naos este o turlă deschisă, cilindrică, luminată de 8 ferestre şi acoperită cu tablă în solzi. Turla a fost ridicată în 1983. Vechea turlă a existat până în 1802 când a căzut la cutremur. Pronaosul este luminat de două ferestre aşezate una la sud, alta la nord. Din pridvorul deschis se intră în pronaos prin partea de vest printr-o uşă de stejar masivă, cu grilaj metalic la exterior. Ferestrele bisericii sunt largi, înalte, apărate la exterior de un grilaj din fier forjat. Pardoseala în biserică este din lespezi de piatră. Pridvorul deschis este susţinut în faţă de doi stâlpi de zid. Este acoperit cu tablă ca şi biserica, iar pardoseala este din ciment.

Pictura: Pictura veche a bisericii a fost realizată în ulei de Petre Zugravul şi Grigore. I s-au efectuat două restaurări, una în vremea lui Constantin Brâncoveanu, alta cu prilejul renovării bisericii în 1983-1989.

Altele: Clopotniţa construită dintr-un cadru de lemn cu acoperiş de tablă este ridicată la 20 m vest de pridvor.

Mănăstirea GLAVACIOC

Istoricul: În legătură cu numele satului de origine slavă, Iorgu Iordan pune cuvântul Glavacia între numirile care arată forma sau înfăţişarea locului. Bogdan Petriceicu Hasdeu afirmă că forma mai veche a fost Glavaciov. În secolul XVI apare forma Glavaciog, iar forma Glavacioc apare după sec. XVIII.

Descriere: Biserica este în formă de cruce, cu ziduri groase din cărămidă. Catapeteasma este din lemn nesculptat. Naosul este delimitat de pronaos prin 2 stâlpi (dreapta-stânga) marginali. Altarul este luminat de o singură fereastră pe peretele din răsărit, iar naosul şi pronaosul primesc lumina fiecare de la câte două ferestre. Pardoseala este din lespezi de piatră. Are o singură turlă pe naos.

Pictura: Pridvorul este închis, cu pereţii din interior văruiţi în alb.

Altele: Clopotniţa, refăcută după 1991, se află la 15 m în faţa bisericii.  

Mănăstirea ÎNFRICOŞATEI JUDECĂŢI

Istoricul: Aproape de locul în care s-a construit mănăstirea, în anul 1707, a fost Schitul cu obşte de călugări Butoiul. Devenit mănăstire, ajunge în 1785-1786 într-o stare înfloritoare. Călugărul Ilie, ajuns stareţ al mănăstirii, a trăit o viaţă duhovnicească superioară şi înzestrat cu mult har dumnezeiesc a devenit foarte cunoscut credincioşilor din zonă şi din alte locuri mai îndepărtate. Episcopul Ilarion al Râmnicului venea foarte des la Mănăstirea Butoiul unde avea întâlnire cu Tudor Vladimirescu, care-l avea ca duhovnic pe stareţul Ilie. După secularizarea averilor mănăstireşti, Mănăstirea Butoiul şi-a încetat activitatea şi fiind părăsită de călugări, cu timpul au dispărut atât biserica precum şi clădirile.

Descriere: Biserica este construcţie mare din zid de cărămidă pe fundaţie înaltă de beton, în formă de cruce, având 35 m lungime şi 10 m lăţime. Este compartimentată în altar, naos, pronaos, pridvor închis. Are şi un mare pridvor deschis. Altarul foarte spaţios este luminat de o fereastră la sud şi alta la nord. Are absidă semicirculară. Catapeteasma de beton este înaltă până la boltă. Naosul are absidele largi şi adânci, pe fiecare absidă fiind 3 ferestre. Deasupra naosului se înalţă o turlă mare deschisă, octogonală, cu acoperişul în formă de clopot. Delimitarea naosului de pronaos se face prin stâlpi laterali din beton. Pronaosul foarte spaţios este luminat de două ferestre la apus şi altele pe zidul din nord. Pe pronaos şi pridvorul închis este un mare balcon pentru cor. Pridvorul închis are o cameră pe dreapta, alta pe stânga. Intrarea se face prin vest pe o uşă masivă din stejar, sculptată. Deasupra se înalţă două turle mari oarbe, poligonale, aşezate una pe dreapta, alta pe stânga. Pridvorul deschis este susţinut în faţă de patru coloane, aşezate două în dreapta şi două pe stânga. Din incintă se intră în pridvor pe o scară de beton cu 7 trepte. Acoperişul bisericii este din tablă, pardoseala se preconizează să fie din marmură.

Altele: La 200 m est de altar, în marginea şoselei Ioneşti-Buzoieşti (pe dreapta ei) s-a ridicat o mică construcţie din zid BCA, numai parter, lungă de 13,5 m, lată de 4 m, cu acoperiş din tablă în două ape. În cele 3 chilii ale clădirii vor trăi primele vieţuitoare ale obştei ce se va înfiripa.

Mănăstirea NĂMĂIEŞTI

Istoricul: Se zice că este un monument fără vârstă, biserica rupestră Nămăieşti existând din îndepărtate vremuri. Potrivit tradiţiei, biserica ar fi fost la origine o catacombă creştină în vremea stăpânirii romane. Supoziţia pare să fie confirmată de realităţile existente în perioada romană când creştinismul, deşi n-a fost îngăduit, s-a răspândit totuşi în teritoriile locuite de daco-romani în care era inclusă şi această zonă intens populată. Procesul de romanizare era favorizat de importantă arteră de legătură cu Dacia Superioară prin oraşul Bran.

Descriere: Forma actuală a bisericii rupestre este consecinţa amenajărilor efectuate într-o peşteră naturală prin săpături, constituind regularizarea unui plan dreptunghiular şi a tavanului rotunjit la joncţiunea cu pereţii şi uşor boltit la altar. În partea centrală a naosului a fost săpat un orificiu circular constituind deschiderea turlei care se continuă în exterior prin zid de cărămidă. Pridvorul a fost construit din zid de cărămidă în anul 1843, este închis şi se desparte de naos printr-un perete de cărămidă. Catapeteasma din lemn realizată în stil neogotic separă naosul de altar. În octombrie 1916, artileria germană a distrus turla bisericii, stăreţia şi chiliile. Au fost restaurate integral împreună cu tot ansamblu monastic, între 1916-1921. 

     

Pictura: Pe pereţii bisericii se pot vedea picturi murale neîndemânatic realizate, cu figuri de sfinţi şterse în pridvorul sudic, interiorul este nepictat, cu icoane atârnate pe pereţi.

Altele: La sfârşitul sec. XVIII, în acest centru de iradiere culturală a funcţionat o şcoală în limba română pentru copiii din Nămăieşti şi localităţile învecinate.

Sursa: www.manastiriortodoxe.ro