Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului - Mănăstiri și schituri (1)

.

Mănăstirea ANINOASA

Istoricul: Mănăstirea a fost ctitorită în 1678, de marele clucer Tudoran Blădescu, călugărit cu numele Teodosie. El a înzestrat-o cu pământ din moşiile Aninoasa, Slănicul de Jos şi din mai multe sate din Teleorman, precum şi vii în dealul Piteştilor. În testamentul făcut pe 29 mai 1682 hotărăşte ca şi zestrea fiicei lui, în cazul că nu va avea copii, să fie dată tot mănăstirii. Totodată lasă groaznice blesteme pentru cei din neamul lui, pentru alţi boieri sau domni, care vor încerca să strice această legătură şi că mănăstirea să nu fie închinată altor mănăstiri străine după moartea lui, o închină mănăstirii din Câmpulung Muscel. Până la moartea lui în 1695 mai cumpără şi alte moşii, lăsate tot mănăstirii pe care o înzestrează cu odoare sfinte, vase şi clopote. Pentru toate aceste fapte îndatorează pe călugări şi pe cei ce vor conduce locaşul să-l pună la pomelnic şi să-l pomenească veşnic. În 1684, deci la 2 ani după întocmirea lui, testamentul a fost întărit de voievodul Şerban Cantacuzino.

Descriere: Biserica este construcţie masivă din piatră şi cărămidă, cu ziduri foarte groase în formă de cruce. Este compartimentată în altar, naos şi pronaos şi un pridvor deschis, susţinut de 6 stâlpi. Zidul despărţitor dintre naos şi pronaos este foarte gros, cu o deschidere largă pe centru. Are două turle: una mare pe naos, alta mai mică pe pronaos.

Pictura: Pictura executată până în 1730 aparţine zugravilor Ioan Gârnita şi Ioan Pop. În proscomidie se poate citi numele zugravilor din 1730: Dima, Mihai, Badea. Pictura executată în frescă este destul de proaspătă în pronaos şi pridvor. Chipul mitropolitului Daniil al II-lea se vede în pronaos, ţinând în mâna dreaptă biserica şi în stânga cârja arhierească. Alături de el se vede chipul călugărului Hrisantie şi lângă ei ctitorii Aga Tudoran şi soţia sa Alexandra. Pe zidul de nord al pronaosului este pictat Constantin Mavrocordat cu barbă neagră şi mică, alături de el voievodul Nicolae Mavrocordat cu barbă albă. În stânga lor este domnul Grigore al II-lea Ghica.

Altele: Clopotniţa, la nord de biserică, este înaltă de 20 m. Zidurile din piatră şi cărămidă ce înconjoară incinta sunt înalte de 8-10 m şi de peste un metru grosime.

Mănăstirea CETĂŢUIA - NEGRU VODĂ

Istoricul: În tradiţia locului se spune că pe culmea abruptă de piatră ce se înalţă între râul Dâmboviţa şi pârâul Cetăţuia a existat o cetate de rezistenţă de pe vremea ocupaţiei romane. Cetatea ar fi fost loc de refugiu şi pentru legendarul domn al Ţării Româneşti Negru Vodă, care îşi avea aici şi o peşteră de taină numită până astăzi „Peştera lui Negru Vodă” De la această cetate şi-au luat numele atât muntele, cât şi satele dimprejur. Valea stâncoasă a pârâului Cetăţuia este bogată în peşteri, unele naturale, altele scobite cu dalta de mâna sihaştrilor. Aici s-au nevoit numeroşi călugări chilisti, mai ales în sec. XIV-XVIII, care au avut aceeaşi faimă şi înălţime duhovnicească ca şi cei din munţii Buzăului. Unul dintre aceşti sihaştri a fost descoperit în ultimele decenii, într-o peşteră suspendată pe panta muntelui. În fundul peşterii s-au găsit osemintele cuviosului, galbene, mirositoare, nemişcate de mâna omului, aşezate într-o scobitură de piatră în formă de sicriu, iar deasupra pe perete scria în piatră Ioanichie Schimonah 1638. Sunt singurele moaşte întregi ale unui cuvios român din secolul al XVII-lea păstrate până în zilele noastre.

    

Descriere: Biserica din stâncă este aşezată într-o peşteră naturală, unde este şi un mic izvor miraculos, are 12 m lungime, 4 m lăţime şi înălţimea până la boltă 3,20 m. Este compartimentată în altar, naos şi pronaos, iar în afară, la intrare, are un pridvor de lemn. Pe peretele de miazănoapte al pronaosului se află o placă de marmură cu următoarea inscripţie: Acest sfânt locaş cu numele Cetăţuia care de la Negru Vodă îşi are începutul, a fost şi în trecut schit de călugări şi pe vremuri grele loc de scăpare pentru voievozii ţării, însă cu trecerea timpului a căzut în ruine ajungând chiar adăpost vitelor. A fost restaurat şi înfrumuseţat cu cheltuiala şi osârdia robului lui Dumnezeu preotul econom Gheorghe Moisescu, paroh al bisericii Domnească din Câmpulung, ajutat de ieromonahul Agatanghel Andriţoiu de la peştera Stănişoara Argeş şi fratele monah Nicolae Băcioiu de la peştera Ialomicioara în anul 1915-1916. S-a sfinţit în 22 iulie 1923 spre veşnica pomenire. Tot în pronaos se află scobit în peretele dinspre nord altarul catolic pentru doamna Clara, soţia voievodului Nicolae Alexandru Basarab (1352-1364), care era catolică. Tradiţia locală îl numeşte altarul papistăşesc al soţiei lui Negru Vodă.

    

Pictura: Există 3 straturi suprapuse de pictură, constatate de pictorul Teodorescu în 1922. După ce acesta a înlăturat stratul de pictură făcut în 1859, se distinge pe peretele din apus, deasupra uşii, pe stânga, la intrarea în naos, chipul ctitorilor Alexandru Voievod, Radu Negru Voievod şi al jupânului Gheroghe Vineţeanu. Stratul din 1859 nu arată decât chipul voievozilor şi nu şi pe cel al lui Gheorghe Vineţeanu şi al lui Iosif stareţul care a zugrăvit biserica în a două jumătate a sec. XVIII. Al treilea strat de pictură se presupune că este din preajma anilor 1760, autorul nefiind cunoscut. Pe tavanul de piatră al naosului se vede distinct chipul Mântuitorului Hristos.

Altele: La sud de biserică este o clădire etajată pentru chilii şi alte încăperi trebuincioase vieţii monahale, construite în sec. XIX.  

Mănăstirea CIOCANUL

Istoricul: Schitul a fost ctitorit în 1547 de credincioşii satului Malu. La început a fost populat de călugări, apoi, după renovarea din 1600, devine schit de călugăriţe, ca mai apoi, după puţini ani (1610), să fie iarăşi schit pentru călugări. A fost reparat şi reclădit în mai multe rânduri. În 1825 de monahul Neofit şi Mihai Radovici, după stricăciunile suferite la cutremurul din 1802. În 1932, când păstorea patriarhul Miron Cristea, s-au făcut reparaţii din temelie, tot atunci renovându-se şi pictura. Arhimandritul N. Manu şi fostul superior Nichifor, cu ajutorul mai multor credincioşi, au cumpărat un clopot.

    

Pictura: Pictură neobizantină la exterior şi autentic românească la interior, cu hramul Intrarea Maicii Domnului în Biserică, şi cea nouă, mai mare, unde s-a pictat momentan numai altarul, cu hramul Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel.  

Mănăstirea CIOCLOVINA DE SUS

Istoricul: Construită ceva mai la deal de Cioclovina de Jos, în 1714, de către egumenul mănăstirii Tismana şi Petru Obedeanu, mare serdar.

Descriere: Sihăstria din vârful masivului Cioclovina, ridicată in anul 1714, pare înfiptă în stâncă; aceasta duce pelerinul cu gândul la casa a cărei temelie este puternic înfiptă pe stâncă, de care vorbeşte Hristos.

     

Pictura: Bisericuţa schitului a fost tencuită şi repictată. Fresca este pictată în frescă stil bizantin, de către pictorul Grigore I. Popescu din Câmpulung.

Altele: Aici vieţuiesc 3 maici, iubitoare de asceză şi linişte.  

Sursa: www.manastiriortodoxe.ro