.
Mănăstirea
CORBII DE PIATRĂ
Istoricul:
Biserica a fost descoperită în sec. XIV la începutul organizării
ca stat a Ţării Româneşti, când Corbii aparţineau judeţului
Pădureţilor, dispărând cu timpul. Se crede că a fost construită
cu 2000 ani în urmă.
Descriere:
Biserica este construită în interiorul unui masiv de piatră, este
compartimentată în altar, naos şi pronaos. Altarul are dimensiuni
de 4/5 şi primeşte lumina din naos prin deschiderile care le lasă
catapeteasma. Catapeteasma a fost construită din zid de cărămidă
în anul 1804. În locul Uşilor Împărăteşti şi diaconeşti sunt
perdele de culoare albastră. Naosul are dimensiuni de 6/5,70 m cu
peretele din vest tencuit şi văruit în alb. Primeşte lumina de la
două ferestre mari din lemn care în loc de geamuri au plase de
sârma (pentru aerisire continuă). Pentru credincioşi, pe lângă
pereţii din vest şi nord, sunt strane din lemn. Pronaosul are
dimensiuni de 6/4,70 m, pereţii fiind văruiţi în alb. Bolta este
semiovală. Intrarea în pronaos se face prin partea de vest,
printr-o uşă din lemn de brad. Lumina se primeşte de la două
ferestre din lemn aşezate în stânga şi dreapta uşii. Din pronaos
se intră în naos printr-o deschidere făcută în zid de mărimea
unei uşi, aşezată în capul vestic. Pe la mijlocul zidului este
dăltuită o scobitura de mărimea unei ferestre, probabil pentru o
mai bună aerisire şi pătrunderea luminii în naos. Toată biserica
este pavată cu dale mari de piatră, iar acoperişul ei este stânca
de deasupra.
Pictura: Pictura
nu mai există. Pe partea sudică a bolţii naosului se mai văd urme
de pictură veche care dăinuie încă din vremea Magdalenei Monahia.
Se crede ca pictura în frescă de aici a fost sursă de inspiraţie
pentru biserica Domnească din Curtea de Argeş. Catapeteasma are
pictaţi în partea superioară cei 12 Apostoli cu Iisus Hristos la
mijloc. A fost realizată de un oarecare Ştefan Zugravul.
Altele: În
imediata apropiere a pronaosului s-a săpat sub stâncă în formă
dreptunghiulară trapeza schitului care are 11 m lungime şi 2,50 m
lăţime. Are o masă dintr-un lemn cioplit şi pe o parte şi alta
două bănci (laviţe) de lungimea mesei, de asemenea din lemn
cioplit. Aici domnitorul ţării lua parte la hramul bisericii cu
care ocazie stingea anumite neînţelegeri şi judeca cele mai grele
procese.
Mănăstirea
COTMEANA
Istoricul:
Important monument de arhitectură medievală, este printre cele mai
vechi biserici de mănăstire din ţară, care se păstrează
construită în prima sa formă, de Radu I domnul Ţării Româneşti
(1377-1383). Biserica a fost refăcută de Mircea cel Bătrân între
1387-1389, fiind un bun popas pe drumul dintre Piteşti şi
Mănăstirea Cozia, ctitorie de seama a lui. A fost restaurată de
Constantin Brâncoveanu în 1711, prilej cu care i se înlocuiesc
ancadramentele ferestrelor şi uşii de la intrarea în naos.
Ieromonahii Ilarion şi Sofronie de la Cozia fac şi ei reparaţii în
1777. Atunci i se lărgeşte pronaosul şi i se adaugă pe latura
nordică un pridvor. În 1857, când s-au mai făcut unele reparaţii,
s-a construit şi clopotniţa. Restaurările efectuate de Direcţia
Monumentelor Istorice în 1922-1924, 1959 şi 1972 n-au afectat forma
originală a edificiului şi nici cele făcute după cutremurele din
1977 şi 1986.
Descriere:
Biserica (veche) are ziduri groase din cărămidă. Este
compartimentată în altar, naos şi pronaos. Pridvorul adăugat în
1777 în partea nordică a bisericii este deschis cu arcadele
susţinute de două mari coloane de piatră în faţă şi alte două
legate de zidurile pronaosului. Are o pictură foarte veche pe
plafon. Naosul este despărţit de pronaos printr-un zid cu o
deschidere de comunicare. Catapeteasma este din zid. Are o turlă
joasă pe pronaos, acoperită cu şindrilă ca şi pronaosul.
Pictura: Pictura
din naos este din vremea lui Mircea cel Bătrân, iar în pronaos din
vremea lui Constantin Brâncoveanu. Nu se cunosc numele pictorilor.
Altele: Clopotniţa
construită în 1857 este din zid cu turnul din lemn, acoperită cu
şindrilă. Clopotul, poate cel mai vechi din ţară, este dăruit de
jupân Dragomir în 1385.
Mănăstirea
CURTEA DE ARGEŞ
Istoricul: Capodoperă
a arhitecturii medievale, evocată în nemuritoarea baladă a
meşterului Manole, e ctitorită de Neagoe Basarab (domnul Ţării
Româneşti 1512-1521) şi sfinţită în 1517. La slujba de sfinţire
din 15 august 1517 a participat şi Patriarhul Constantinopolului.
Cronicarul religios Gavrilă Drotul de la Muntele Athos, care a fost
prezent la slujba de sfinţire, a comparat-o cu catedralele Sf. Sofia
şi Sion, considerând că frumuseţea ei o întrece pe a acestora.
Impresionantă realizare artistică prin măreţia construcţiei şi
bogăţia ornamentelor sculpturale, Mănăstirea a reprezentat o
modalitate de evidenţiere a puterii, bogăţiei şi rafinamentului
ctitorului ei, Neagoe Basarab, din familia Craiovenilor, sporindu-i
prestigiul în faţa poporului său şi păstrându-i vie amintirea
de-a lungul secolelor. Biserica a fost restaurată în timpul
domniilor lui Matei Basarab (care a reclădit şi turnul clopotniţei
de la intrare) şi Şerban Cantacuzino (în 1682). Avariată de
cutremurul din 1802, s-a reparat în 1804 de episcopul Iosif, când
s-a renovat şi pictura. Cutremurul din 1838 a avariat-o din nou. A
fost reparată de episcopul Ilarion. Incendiul din 1876 i-a produs
mari stricăciuni. A fost restaurată la porunca regelui Carol I de
arhitectul francez Andre Lecomte de Noiiy în anii 1875 - 1885.
Specialişti afirmă că în urma acestei restaurări monumentul a
pierdut din valoare.
Descriere: Biserica
este în formă de cruce, compartimentată în altar, naos, pronaos.
Pronaosul de formă dreptunghiulară este supradimensionat faţă de
naos, formează partea principală a edificiului şi serveşte de
mausoleu primilor ctitori: Neagoe Basarab, soţia sa Despina Doamna,
fiica sa Doamna Stanca, ginerele lui Neagoe, Radu de la Afumaţi şi
familia regală Carol I (1866 - 1914), regina Elisabeta, Ferdinand I
(1914 - 1827) şi regina Maria au mormintele aici. Are două turle
mari, una pe naos şi alta pe pronaos. Turla de pe pronaos are în
stânga şi în dreapta ei câte o turlă mai mică, răsucite în
spirală, fiecare în sens invers faţă de vecina ei. Turlele sunt
poligonale, au ferestre înalte şi înguste. În interior are 6
coloane de susţinere a arcadelor ornamentate cu sculptură în
partea superioară. Catapeteasma şi Uşile Împărăteşti sunt
ornamentate cu o sculptură aurită. Pardoseala este din mozaic.
Zidurile în exterior au un brâu median gros, torsionat, care
împarte faţada în două registre. Registrul superior are firide
terminate în arc, ornamentate. Sub cornişe de jur-împrejur este o
dantelărie sculpturală. Elementele decorative ce împodobesc
exteriorul dezvăluie influenţe ale artei armene, persane, georgiene
şi arabe. Cu toate acestea, totul alcătuieşte o perfectă şi
armonioasă unitate.
Pictura: Pictura
originală a fost terminată pe 10 decembrie 1526, de Radu de la Afumaţi
şi este opera renumitului pictor din vremea aceea Dobromir din
Târgovişte. A fost renovată cu prilejul reparaţiilor din 1804,
iar la restaurarea bisericii din 1875 - 1885, a fost repictată de
fratele arhitectului. Fragmente din pictură originală pot fi văzute
în colecţia de obiecte a palatului Episcopal Curtea de Argeş şi
la Muzeul de Artă al României din Bucureşti.
Altele: La 70 m
răsărit de biserica monument este paraclisul în care se ţin
slujbele.
Sursa: http://www.manastiriortodoxe.ro
