.
A spus avva Iacov: mai bună este înstrăinarea decât primirea de străini („e mai bine să fii oaspete decât gazdă“ sau „e mai bine să trăieşti ca străin decât să fii ospitalier“).
.
A mai zis: cel lăudat trebuie să gândească la păcatele sale şi să cugete că nu e vrednic de cele spuse.
.
A mai zis iar: aşa cum făclia luminează în colţul ascuns, aşa şi frica de Dumnezeu, când ajunge în inima omului, o luminează, şi o învaţă toate virtuţile şi poruncile lui Dumnezeu.
.
A mai spus: nu e nevoie doar de cuvinte; că sunt cuvinte destule la oamenii din vremea de azi. Ci de lucru e nevoie; căci el este cel căutat, nu cuvintele, care nu au roadă.
.
L-a întrebat un frate pe avva Hierax:
– Spune-mi un cuvânt cum să mă mântuiesc.
– Şezi în chilia ta; când ţi-e foame, mâncă, dacă ţi-e sete, bea, nu vorbi de rău pe nimeni, şi te vei mântui.
.
Tot el a spus: n-am spus niciodată cuvânt lumesc, nici n-am vrut să aud.
.
Avva Ioan eunucul, când era tânăr, l-a întrebat pe un bătrân:
– Cum de voi aţi putut face lucrul lui Dumnezeu în tihnă, iar noi nu-l putem face nici cu trudă?
– Noi am putut, fiindcă lucrul lui Dumnezeu ne era fundamental, iar trebuinţa celor trupeşti secundară. Vouă vă e de căpătâi trebuinţa trupească, iar lucrul lui Dumnezeu ca neesenţial. De asta vă şi trudiţi, şi de asta a spus Mântuitorul ucenicilor: „neîncrezătorilor, căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu, şi toate celelalte vi se vor da pe deasupra“ (Matei 6, 33).
.
A spus iar: părintele nostru avva Antonie a spus: „Niciodată n-am pus mai presus binele meu decât folosul fratelui meu“.
.
Le zicea fraţilor avva Ioan cilicianul (Cilicia, zonă în SE Asiei Mici), egumenul Raitului:
– Fiilor, aşa cum am fugit de lume, să fugim şi de poftele trupului.
.
A mai zis: să urmăm (să imităm) părinţilor noştri, cu ce trai aspru şi cu ce împăcare au locuit aici.
.
A zis iar: să nu pângărim, fiilor, locul acesta, pe care părinţii noştri l-au curăţit de draci.
.
A mai zis: locul acesta este de nevoitori, nu de negustori.
.
Povestea avva Ioan al Chiliilor, zicând că era în Egipt o curvă, foarte frumoasă şi foarte bogată. Dregătorii mergeau la ea. Într-o zi s-a întâmplat să ajungă la biserică şi dorea să intre. Hipodiaconul, care sta la uşă, n-a lăsat-o să intre:
– Nu eşti vrednică să intri în lăcaşul lui Dumnezeu, fiindcă eşti spurcată.
Şi cum se ciorovăiau ei, a auzit vlădica zarva şi a ieşit. Curva i-a spus:
– Nu mă lasă să intru în biserică.
– Nici nu e chip să intri, fiindcă eşti spurcată.
Ea, cu mustrare de conştiinţă, îi zise:
– Nu mai curvesc.
– Dacă îţi aduci aici averile, voi şti că nu mai curveşti.
Când le aduse, el le luă, dându-le foc. Atunci ea ieşi din biserică plângând şi zicând:
– Dacă aici aşa mi-au făcut, ce o să îndur dincolo?
Şi s-a pocăit şi s-a făcut vas al alegerii („vas al alegerii“ Faptele Apostolilor 9, 15).
.
Spunea avva Ioan al Tebaidei: monahul trebuie să dobândească, mai întâi de toate, smerenia, că ea este prima poruncă a Mântuitorului, care a zis „fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor“ (Matei 5, 3).
.
Ziceau despre avva Isidor preotul că a venit odată un frate să-l cheme la prânz. Bătrânul n-a primit să vină, zicând:
– Adam a fost înşelat cu mâncarea, fiind izgonit din Rai.
– Te temi să ieşi din chilia ta?
– Fiule, mă tem, căci „diavolul, răgind ca leul, caută pe cine să înghită“ (I Petru, 5, 8).
Spunea adesea: dacă se dedă cineva băuturii, nu va scăpa uneltirii gândurilor. Şi Lot, silit de fetele lui, s-a îmbătat cu vin, şi din pricina beţiei diavolul l-a împins cu uşurinţă spre curvie nelegiuită.
.
A spus avva Isidor: dacă iubeşti împărăţia cerurilor, dispreţuieşte bogăţiile şi caută răsplata cerească.
.
Este cu neputinţă să trăieşti după Dumnezeu, dacă eşti iubitor de plăceri şi de bani.
.
A mai zis: dacă vă nevoiţi postind după rânduieli, nu vă îngâmfaţi. Dacă vă înfumuraţi cu asta, mai bine mâncaţi carne. Că e mai bine ca omul să mânce carne, decât să se mândrească şi să se fălească.
.
A mai spus: ucenicii trebuie ca să-i iubească pe cei cu adevărat dascăli, ca pe nişte părinţi, şi să se teamă de ei ca de nişte conducători, ca nu cumva din pricina iubirii să se risipească frica, nici din pricina fricii să se întunece iubirea.
.
A mai zis: dacă iubeşti mântuirea, fă toate cele care te duc spre ea.
.
Se zicea despre avva Isidor, că atunci când mergea vreun frate la el, fugea înlăuntrul chiliei. Atunci fraţii îi spuneau:
– Avvo, ce înseamnă asta?
– Şi fiarele fug în vizuinile lor, şi scapă.
Asta o spunea pentru folosul fraţilor.
.
Sursa: www.pateric.ro
A spus avva Iacov: mai bună este înstrăinarea decât primirea de străini („e mai bine să fii oaspete decât gazdă“ sau „e mai bine să trăieşti ca străin decât să fii ospitalier“).
.
A mai zis: cel lăudat trebuie să gândească la păcatele sale şi să cugete că nu e vrednic de cele spuse.
.
A mai zis iar: aşa cum făclia luminează în colţul ascuns, aşa şi frica de Dumnezeu, când ajunge în inima omului, o luminează, şi o învaţă toate virtuţile şi poruncile lui Dumnezeu.
.
A mai spus: nu e nevoie doar de cuvinte; că sunt cuvinte destule la oamenii din vremea de azi. Ci de lucru e nevoie; căci el este cel căutat, nu cuvintele, care nu au roadă.
.
L-a întrebat un frate pe avva Hierax:
– Spune-mi un cuvânt cum să mă mântuiesc.
– Şezi în chilia ta; când ţi-e foame, mâncă, dacă ţi-e sete, bea, nu vorbi de rău pe nimeni, şi te vei mântui.
.
Tot el a spus: n-am spus niciodată cuvânt lumesc, nici n-am vrut să aud.
.
Avva Ioan eunucul, când era tânăr, l-a întrebat pe un bătrân:
– Cum de voi aţi putut face lucrul lui Dumnezeu în tihnă, iar noi nu-l putem face nici cu trudă?
– Noi am putut, fiindcă lucrul lui Dumnezeu ne era fundamental, iar trebuinţa celor trupeşti secundară. Vouă vă e de căpătâi trebuinţa trupească, iar lucrul lui Dumnezeu ca neesenţial. De asta vă şi trudiţi, şi de asta a spus Mântuitorul ucenicilor: „neîncrezătorilor, căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu, şi toate celelalte vi se vor da pe deasupra“ (Matei 6, 33).
.
A spus iar: părintele nostru avva Antonie a spus: „Niciodată n-am pus mai presus binele meu decât folosul fratelui meu“.
.
Le zicea fraţilor avva Ioan cilicianul (Cilicia, zonă în SE Asiei Mici), egumenul Raitului:
– Fiilor, aşa cum am fugit de lume, să fugim şi de poftele trupului.
.
A mai zis: să urmăm (să imităm) părinţilor noştri, cu ce trai aspru şi cu ce împăcare au locuit aici.
.
A zis iar: să nu pângărim, fiilor, locul acesta, pe care părinţii noştri l-au curăţit de draci.
.
A mai zis: locul acesta este de nevoitori, nu de negustori.
.
Povestea avva Ioan al Chiliilor, zicând că era în Egipt o curvă, foarte frumoasă şi foarte bogată. Dregătorii mergeau la ea. Într-o zi s-a întâmplat să ajungă la biserică şi dorea să intre. Hipodiaconul, care sta la uşă, n-a lăsat-o să intre:
– Nu eşti vrednică să intri în lăcaşul lui Dumnezeu, fiindcă eşti spurcată.
Şi cum se ciorovăiau ei, a auzit vlădica zarva şi a ieşit. Curva i-a spus:
– Nu mă lasă să intru în biserică.
– Nici nu e chip să intri, fiindcă eşti spurcată.
Ea, cu mustrare de conştiinţă, îi zise:
– Nu mai curvesc.
– Dacă îţi aduci aici averile, voi şti că nu mai curveşti.
Când le aduse, el le luă, dându-le foc. Atunci ea ieşi din biserică plângând şi zicând:
– Dacă aici aşa mi-au făcut, ce o să îndur dincolo?
Şi s-a pocăit şi s-a făcut vas al alegerii („vas al alegerii“ Faptele Apostolilor 9, 15).
.
Spunea avva Ioan al Tebaidei: monahul trebuie să dobândească, mai întâi de toate, smerenia, că ea este prima poruncă a Mântuitorului, care a zis „fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor“ (Matei 5, 3).
.
Ziceau despre avva Isidor preotul că a venit odată un frate să-l cheme la prânz. Bătrânul n-a primit să vină, zicând:
– Adam a fost înşelat cu mâncarea, fiind izgonit din Rai.
– Te temi să ieşi din chilia ta?
– Fiule, mă tem, căci „diavolul, răgind ca leul, caută pe cine să înghită“ (I Petru, 5, 8).
Spunea adesea: dacă se dedă cineva băuturii, nu va scăpa uneltirii gândurilor. Şi Lot, silit de fetele lui, s-a îmbătat cu vin, şi din pricina beţiei diavolul l-a împins cu uşurinţă spre curvie nelegiuită.
.
A spus avva Isidor: dacă iubeşti împărăţia cerurilor, dispreţuieşte bogăţiile şi caută răsplata cerească.
.
Este cu neputinţă să trăieşti după Dumnezeu, dacă eşti iubitor de plăceri şi de bani.
.
A mai zis: dacă vă nevoiţi postind după rânduieli, nu vă îngâmfaţi. Dacă vă înfumuraţi cu asta, mai bine mâncaţi carne. Că e mai bine ca omul să mânce carne, decât să se mândrească şi să se fălească.
.
A mai spus: ucenicii trebuie ca să-i iubească pe cei cu adevărat dascăli, ca pe nişte părinţi, şi să se teamă de ei ca de nişte conducători, ca nu cumva din pricina iubirii să se risipească frica, nici din pricina fricii să se întunece iubirea.
.
A mai zis: dacă iubeşti mântuirea, fă toate cele care te duc spre ea.
.
Se zicea despre avva Isidor, că atunci când mergea vreun frate la el, fugea înlăuntrul chiliei. Atunci fraţii îi spuneau:
– Avvo, ce înseamnă asta?
– Şi fiarele fug în vizuinile lor, şi scapă.
Asta o spunea pentru folosul fraţilor.
.
Sursa: www.pateric.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu