.
Mănăstirea
MARTIRII NEAMULUI - MUNCEL
.
Istoricul: Aşezarea monahală a luat fiinţă la umbra unor aşezări
pustniceşti care au dispărut cu timpul, datorită vitregiei
vremurilor. Muntele Macu a adăpostit mulţi pustnici, dovadă că şi
astăzi se păstrează ca amintire numele de Izvorul
Călugărului. Din acest izvor al muntelui urmează să fie adusă
prin canal, apa până în mănăstire.
Descriere: Biserica
este mică, din lemn, acoperită cu tablă. Are o turlă pe naos şi
două turnuleţe în faţă. Atât turla mare cât şi turnuleţele
sunt acoperite cu tablă În exterior este îmbrăcată în sită.
Pictura: Este
tencuită în interior, dar în 1994 nu era pictată.
Altele: Planul
de construcţie al mănăstirii este tip cetate, amplasată pe
platou, cu biserica în mijlocul construcţiilor aşezate în pătrat.
Pentru început, în 1994, erau ridicate două construcţii mici: una
pentru bacalaureat, trapeză şi câteva chilii, a două pentru
stăreţie şi chilii.
.
Mănăstirea
NEGREAIA – PĂTRÂNGENI
.
Istoricul: Mai
jos de mănăstire, în actualul sat Valea Mică, în secolele
XVII-XVIII a existat o mănăstire cu obşte de călugări, distrusă
în 1761 de armata austriacă, condusă de generalul Bukov. Au rămas
numai nişte ruine, aşa că n-a mai continuat viaţa monahală în
aceste locuri, până în zilele noastre. După 1989, credincioşii
din satul Pătrângeni au insistat pentru reînfiinţarea mănăstirii,
având ca bază materială terenul şi biserica din pădurea Negraia,
unde în trecutul mai îndepărtat era cimitirul credincioşilor
greco-catolici. Arhiepiscopul Andrei al Albei Iulia a dat curs
solicitării credincioşilor şi a aprobat reînfiinţarea mănăstirii
în anul 1993, cu destinaţie pentru maici. În anul 1994 a sfinţit
locul unde se va construi corpul de chilii. După anul 1995 au
început lucrările pentru ridicarea corpului de chilii şi renovarea
bisericii. Lucrările au fost începute prin grija maicilor Arsenia
Pană şi Antuza Şerban, venite aici de la Mănăstirea Agapia din
Vale. La sfârşitul anului 1997 a venit aici şi Arhimandritul
Serafim Maciuca, care a fost mulţi ani stareţ al mănăstirii
Vărzăreşti, judeţul Vrancea. Având un bun spirit organizatoric,
ajutat de anii de experienţă, a terminat în 1998 corpul de chilii,
la care a adăugat şi un mic paraclis, unde se slujeşte în
perioada rect şi când numărul creditorilor la slujbe este mai mic.
Atât ridicarea corpului de chilii, cât şi renovarea bisericii, s-a
făcut cu contribuţia materială şi financiară a creştinilor
ortodocşi din zonă şi a combinatului siderurgic din Zlatna.
Descriere: Biserica
este o construcţie înaltă, din zid de cărămidă, în plan
dreptunghiular, lungă de 24 m şi lată de 7,5 m, cu spaţiul
repartizat în altar, naos, pronaos şi pridvor. Altarul spaţios
este luminat de două ferestre aşezate la răsărit. Catapeteasma
este din zid. Naosul primeşte lumină de la două ferestre aşezate
la sud şi alte două pe zidul din nord, iar pronaosul este luminat
de câte o fereastră la sud şi nord. Ferestrele sunt mari cu ramele
metalice. În pronaos este un balcon sprijinit pe doi stâlpi din
lemn, iar deasupra lui, se află o turlă oarbă, de formă pătrată,
prevazută cu trei ferestre. Are acoperiş de tablă în formă de
clopot. Pridvorul este închis, cu intrarea prin vest. Este prevăzut
pe fiecare parte cu câte o cameră, cu intrările prin pronaos.
Pardoseala în biserică este din lespezi de piatră. Acoperişul
bisericii este în două ape, cu tablă aşezată în solzi.
Biserica, renovată după anul 1995, nu este pictată până în anul
2000. Faţadele exterioare sunt simple, zugrăvite în calciu,
culoare gri. De jur-împrejur sunt trotuare late din ciment.
Pictura: Pe
data de 1 iulie 2002 se începe pictura în altarul Paraclisului,
fiind finalizată în ajunul hramului Sf. Proroc Ilie Tesviteanul.La
sfârşitul lunii iulie încep lucrările la noua clădire. În
perioada octombrie- decembrie se continuă pictura în naosul şi
pronaosul Paraclisului.
Altele: La 40
m nord-vest de biserică se află corpul de chilii, construcţie
parter şi etaj, lungă de 16 m şi lată de 6,5 m. Parterul este din
zid (cărămidă BCA), etajul din lemn. Atât la parter cât şi la
etaj are culoare închisă. La demisol clădirea are şi un beci.
Trapeza, bucătăria, camera de oaspeţi, stăreţia şi grupul
sanitar se află la parter, iar chiliile la etaj.
.
Mănăstirea
OASA
.
Istoricul: În
1943 scriitorul Ioan Pop a ridicat o biserică din lemn. Aici avea
adesea întâlniri cu marele povestitor Mihail Sadoveanu. Pe locul
acestei biserici, prin purtarea de grijă a Episcopului Emilian
Birdas al Alba Iuliei (primul Ierarh al refăcutei eparhii, după 275
de ani) paroh fiind preot Faur, iar protopop, Viorel Porcaru, s-a
ridicat o nouă biserică în anii 1982-1983. La sfârşitul decadei
optzeci, preotul Petru Sora din Şugag i-a făcut unele îmbunătăţiri,
iar în 1990 a fost sfinţită şi destinată ca mănăstire de
maici. Sarcina conducerii mănăstirii nou înfiinţată a fost dată
monahiei Iustiniana Macarie. Luptându-se cu greutăţi materiale şi
în special financiare, maica stareţă ajutată de obşte, cu
concursul Trustului de Construcţii Hidrotehnica şi sprijinul
bunilor credincioşi, a construit mai multe clădiri în jurul
bisericii. Clădirile sunt din zid, acoperite cu tablă. Clădirea
pentru chilii este construită în stil brâncovenesc şi etajată. A
doua clădire este pentru stăreţie, iar a treia pentru trapeză,
bucătărie şi cămări pentru alimente. În faţa bisericii s-a
construit clopotniţa.
Descriere: Biserica
este din lemn, pe fundaţie de piatră, în formă de cruce. Are o
singură turlă. Este acoperită cu şindrilă.
Pictura: A
fost pictată în tehnica frescă între anii 1985-1986 de către
pictorul Liviu Dumbrava din Gura Humorului.
.
Sursa: www.manastiriortodoxe.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu