Mănăstirea
RÂMET
Istoricul: Aşezământul
este printre cele mai vechi mănăstiri ortodoxe din Transilvania,
după unii autori chiar de la începutul secolului XIII, are prima dată
certă anul 1376, menţionat pe al doilea strat de pictură
interioară, aceasta însemnând că biserica a fost zidită cu mult
mai înainte. Toponimul Râmet ar deriva de la Eremit =
pustnic, concluzia fiind că a fost întemeiată de călugării
retraşi în sihăstrie la adăpostul stâncilor de aici.
Descriere: Biserica
veche este construită din piatră, în formă de navă
dreptunghiulară, cu o boltă cilindrică. În partea de apus are o
tindă deasupra căreia este un turn masiv. Aşa cum am arătat şi
mai înainte, în cursul vremii, biserica a suferit mai multe
refaceri radicale, ultima restaurare fiind făcută în anii
1987-1989, cărora li se datorează întregul parament al faţadei.
Pictura: Pictura
bisericii vechi, păstrează fragmentar mai multe straturi de pictură
de valori diferite. Cea mai veche pictură datează din anul 1300. Al
doilea strat de pictură, de o mare valoare, atât documentară cât
şi artistică, poate fi datat cu precizie datorită inscripţiei de
pe coloana din dreapta a bisericii, unde putem citi atât anul 1376
cât şi numele meşterului Mihu de la Crişul Alb şi cel al
Arhiepiscopului Ghelasie, egumen al mănăstirii şi primul
Arhiepiscop român ortodox din Transilvania. Pictura lui Mihu se
detaşează prin măiestria desenului, simţul culorilor, varietatea
fizionomiilor, precizia şi frumuseţea grafiei. Un alt strat de
pictură de factură post-brâncovenească, care datează din 1749,
are de asemenea o certă valoare artistică. Pictura mai nouă,
realizată în anul 1809, este lipsită de valoare artistică.
Altele: În
anul 1969 a fost creat un muzeu în vechea clădire, vis-a-vis de
biserică, în care sunt expuse o colecţie de icoane pe lemn şi pe
sticlă, carte veche, exponate de valoare arheologică, etnografică
şi bisericească.
.
Mănăstirea
RÎMETEA
Istoricul: În
aceste locuri n-a fost niciodată viaţă monahală. Pentru că se
simţea nevoia unui aşezământ monahal în zonă, fapt dorit de
credincioşi, părintele Ioan Comanici a iniţiat înfiinţarea unei
mănăstiri cu obşte pentru maici. În luna martie 1998, Andrei
Andreicuţ, Arhiepiscopul de Alba-Iulia, a dat binecuvântarea
înfiinţării şi în 26 septembrie 1998 s-a sfinţit paraclisul de
vară şi s-a pus piatra de temelie pentru biserica mare din zid.
Descriere: Biserica
mare este din zid de cărămidă, în formă de cruce. Spaţiul este
compartimentat în altar, naos şi pronaos. Are un pridvor deschis în
stil brâncoveneasc. La 10 octombrie 1998 biserica se afla în
construcţie. A fost turnată şi fundaţia pentru corpul de chilii.
După doi ani biserica şi corpul de chilii au fost terminate. Tot în
zona Rîmetea a fost înfiinţată şi Mănăstirea Rîmetea II, cu
obşte de călugări.
Pictura: Biserica
veche are mai multe straturi de pictură: primul strat datează din
anul 1300, iar al doilea din 1310; aceste straturi au fost
identificate, după pigmenţii din pictură, de către pictorul C.
Boambeş, între anii 1987-1988. Al treilea strat se află pe arcada
dintre naos şi pronaos, cu text din anul 1377, stratul al patrulea
datează din anul 1450, al cincilea – din anul 1600, al şaselea –
din 1741 şi al şaptelea – din anul 1809.
Altele: Mânăstirea
are un muzeu în care se află o colecţie de carte veche, icoane pe
lemn şi pe sticlă, obiecte etnografice din zonă şi obiecte de
cult.
.
Mănăstirea
SFÂNTA TREIME - MAGINA
Istoricul: După
istoricul Nicolae Iorga biserica datează din anul 1611, dar
lucrările arheologice conduse de arhitectul Gh. Petrov din Cluj
demonstrează că este construită din 1550. A funcţionat ca
biserică de mir pentru creştinii ortodocşi până în 1700, când
a fost ocupată cu forţa de uniaţi. Blajul trimitea aici pentru
pocăinţă pe călugării certaţi cu disciplina. În 1781 s-a
deschis aici o şcoală pentru cântăreţi bisericeşti care a
funcţionat până în 1948. Din anul 1948 a funcţionat ca biserică
de mir ortodoxă. În anul 1988 biserica a fost reparată prin grija
lui Emilian Birdas, ajuns episcop la Episcopia Caransebeşului. A
fost sfinţită în 1992 de Episcopul Andrei Andreicuţ. În 1977
preotul Ioan Fufezan a avut iniţiativa înfiinţării aici a unei
mănăstiri şi în urma intervenţiilor făcute, s-a aprobat
înfiinţarea mănăstirii cu obşte de călugări.
Descriere: Biserica
este o clădire mică, în formă de navă, având la început numai
altar şi naos, în total 8 m lungime şi 4 m înălţime. După 1800
s-a adăugat pronaosul având azi 12 m lungime. Zidurile, din
bolovani de piatră de râu cu mortar de var, au o grosime de 80 cm.
Pe pronaos se înalţă o turlă oarbă pătrată având şi funcţie
de clopotniţă. Biserica este luminată de mici ferestre cu
dimensiuni de 70/15 cm. Este acoperită cu şindrilă.
Pictura: Biserica
a fost pictată în interior în perioada 2000 - 2001, de către
pictorii Angela şi Constantin Bârleanu din Turda.
Altele: Incinta
a fost iniţial înconjurată cu un zid de piatră de râu înalt de
4 m. Avea o poartă cu arcadă care a fost restaurată. La nord de
biserică s-a construit din cărămidă în 1991 un mic aghiasmatar
folosit şi ca altar de vară. Corpul de chilii de 45 m lungime,
construit din cărămidă şi acoperit cu ţiglă, se află la 50 m
nord de biserică.
.
Sursa: www.manastiriortodoxe.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu