Mănăstirea
FEREDĂU
Istoricul: Cu
peste 200 de ani în urmă, aici, lângă fostul izvor Feredău,
făcător de minuni (vindecă bolile de ochi), a existat un mic schit
în care trăia un pustnic. Între timp, s-a dezvoltat, având o
obşte mai mare. Unul dintre stareţii schitului, pe numele său
Filimon, a fost decapitat de turci cu prilejul unor lupte în zona
cetăţii Şiria. Nu se cunoaşte cum şi când a încetat existenţa
schitului. În anul 1931, preotul Nicolae Bâru şi credinciosul
Nicolae Baciu din Covasânt au construit un mic paraclis şi o
clădire pentru chilii, trapeza şi bucătărie. A fost sfinţit de
Episcopul Dr. Grigore Comşa al Aradului, de ziua Înălţării
Domnului, la 9 aprilie 1932, stareţ fiind Arhimandritul Policarp
Morusca, de la Mănăstirea Hodoş Bodrog. A fost sfinţit cu
hramul Sf. Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă. Din
documente rezultă că la 11 aprilie 1937, după 226 de ani, a fost
instalat primul stareţ, cu numele de Pahomie, al schitului
reînfiinţat. Această însemnare duce la concluzia că viaţa
monahală a existat aici încă de la începutul secolului al
XVII-lea (1711). până în 1958, au fost câte doi-trei călugări
şi Ieromonahul Iosef Mazenco. Acesta a dat averea schitului parohiei
Galsa, din apropierea comunei Şiria, inclusiv paraclisul de la
Galsa, care există ca metoc al schitului, având şi acesta 7 ha de
vie. Din 1958 până în 1986, la Schitul de la Feredău se mai
oficiau slujbe o dată pe an (de Ziua Crucii) de către preoţii din
împrejurimi. În anul 1986, PS Episcop Timotei Serviciu al Aradului
a avut iniţiativa reînfiinţării schitului şi, în acelaşi an,
la 7 august a deschis şantierul pentru construcţii, încredinţându-i
conducerea lucrărilor şi a schitului PC Ieromonah Ilarion Taucean,
actualul stareţ al mănăstirii. Prin grija şi strădania domniei
sale au fost refăcute biserica şi paraclisul, după care s-au
construit clădirea stăreţiei, cu patru camere, o clădire etajată
cu 15 chilii, o altă clădire cu trapeză mare, trapeză mică şi
bucătărie şi o a treia clădire, mai mică, cu 2 chilii şi
bucătărie. În anul 1990 a fost pictată biserica. Pentru
întreţinerea obştii, mai jos de mănăstire, cam pe la jumătatea
distanţei dintre aceasta şi comuna Şiria, Ieromonahul Ilarion a
dezvoltat gospodăria-anexă, unde, la început, pe lângă clădirile
gospodăreşti - grajduri, coteţe pentru porci şi păsări, magazie
- a construit şi o clădire din zid pentru chilii, trapeza,
bucătărie şi, într-un spaţiu mai mare, a amenajat un paraclis în
care călugării care deservesc gospodăria să ţină slujbe.
Clădirea este acoperită cu ţiglă.
Descriere: Biserica
din deal este o construcţie din zid de cărămidă, în formă de
cruce, compartimentată în altar, naos, pronaos şi pridvor închis.
Catapeteasma este din lemn de stejar sculptat. Intrarea în biserică
se face pe o uşă masivă de stejar, nesculptată. Are pardoseala
din duşumea de scândură, iar acoperişul din tablă zincată.
Faţadele exterioare sunt simple, tencuite şi văruite în alb.
Pictura: Pictura
interioară a bisericii din deal este operă a pictorilor Radu şi
Alexandra Jitaru, a fost executată în tehnica frescă, în anul
1990.
Altele: În partea
stângă (nord) a paraclisului s-a construit clădirea stăreţiei,
din zid, acoperită cu ţiglă.
Mănăstirea
GAI - ARAD
Istoricul:
Biserica mare a mănăstirii a fost ridicată în 1760-1762 de
Episcopul sârb Sinisie Jivanovici, un vajnic luptător pentru
apărarea ortodoxiei din părţile Aradului, Bihorului şi
Halmagiului, care, în 1759, a reuşit să viziteze 275 de localităţi
ale Bihorului dintre cele 332 existente. Avea relaţii de frăţie şi
colaborare cu Episcopia Râmnicului. Bunăoară, pe data de 2
decembrie 1752, Episcopul Climent al Râmnicului îl înştiinţează
printr-un mesaj că Oprea legătorul este însărcinat să aducă 200
de cărţi în districtul Aradului. Cu sprijinul Episcopului Grigore
Socoteanu, a editat în 1761 Pravila de rugăciuni a sfânţilor
sârbi.
Descriere:
Biserica din zid, face corp comun cu conacul, care, după
construcţie, a devenit reşedinţa de vară a Episcopiei, iar azi
adăposteşte muzeul mănăstirii. Din dorinţa Episcopului Sinisie,
biserica şi conacul au fost construite în stil baroc. Ele descriu
împreună un plan în forma literei U. În colţul de vest se află
turnul, care, în structura verticală, prezintă două registre
despărţite la mijloc de o cornişe bine profilată. În axul
turnului este situată uşă de intrare în biserică. Uşa are un
ancadrament dreptunghiular cioplit în piatră de gresie. Biserica
este compartimentată în altar, naos (cu o suprafaţă foarte mare
şi flancat spre altar) şi pronaos, cu pilaştri care au un profil
simplu. Pronaosul, de o formă distinctă, are în partea nordică o
absidă cu o curbură largă. Catapeteasma din lemn de tei este
construită în stil neoclasic. Uşile Împărăteşti, de inspiraţie
rococo, sunt ornamentate cu scoici, vrejuri, flori de trandafir şi
executate în traforaj. Pe iconostas sunt fixate 22 de icoane
pictate, în 1767, de Ştefan Tenetchi, în manieră italienească.
Turlă piramidală este acoperită cu tablă de zinc.
Pictura: A fost
executată în anii 1993-1994, de pictorii Radu şi Alexandra Jitaru.
Altele: Muzeul PS
Episcop Teoctist (vrednicul de pomenire PF Patriarh) a amenajat în spaţiul din
conac pentru colecţia de obiecte vechi bisericeşti cu valoare de
patrimoniu aflate în Episcopia Aradului. Lucrările de amenajare
s-au terminat în 1967. Opera de organizare a muzeului a fost
continuată de Episcopul Visarion şi apoi de PS Episcop Timotei.
Mănăstirea
HODOŞ-BODROG
Istoricul: După
tradiţia veche locală, Mănăstirea ar fi o ctitorie a
credincioşilor din împrejurimi. Actuala mănăstire, tot după
tradiţie, ar fi o continuare a alteia mai vechi din Cenad (pe Mureş)
de pe la anul 1000. Tradiţia mai spune că un taur din turma unui
păstor, dând cu cornul într-o movilă de pământ, a scos la
iveală Icoana Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului cu Pruncul
Iisus şi că pe locul respectiv s-a construit mănăstirea.
Pentru a confirma datele tradiţiei, se păstrează şi azi în
biserica mănăstirii coarnele acelui taur.
Descriere:
Biserica veche este construită din piatră şi cărămidă romană
în stil bizantin, în formă de cruce, cu ziduri foarte groase.
Seamănă cu bisericile mănăstirilor Tismana, Cozia, Cotmeana şi
cu Biserica Domnească din Curtea de Argeş. Are altar, naos şi
pronaos. Din 1790 până în 1976 a avut şi un pridvor închis. Acum
în locul respectiv este o pardoseală de marmură, împrejmuită cu
un zid de 90 cm înălţime. Naosul este delimitat de pronaos prin
doi stâlpi puternici, alipiţi zidurilor laterale. Pronaosul este
foarte spaţios. Catapeteasma din lemn are o sculptură frumoasă,
executată de stareţul Ieronim Balinton, în 1940. Are o turlă
înfundată pe pronaos. Lumina este primită în altar prin trei
ferestre, în naos prin două, iar în pronaos printr-o singură
fereastră pe latura nordică. Este acoperită cu tablă vopsită.
Pictura: Este
realizată în frescă şi datează din secolele XVI-XVII. În
decursul timpului, s-au mai făcut unele restaurări, dintre care cea
mai recentă a fost executată între 1938-1940, de pictorii Al.
Demian şi C. Cenan.
Altele: Faţadele
exterioare sunt tencuite pe trei laturi, latura nordică fiind
netencuită. La sfârşitul secolului trecut mai era vizibilă pe
peretele de nord o inscripţie: Hodoş egumen Mihail 1523.
Schitul
ROŞIA
Istoricul:
Cetăţenii satului şi ai aşezărilor dimprejur au dorit şi au
cerut să se înfiinţeze o mănăstire în Roşia, întrucât în
valea Crişului Alb nu exista nici un aşezământ monahal. În
trecutul mai îndepărtat, a existat în zonă o mănăstire, care a
fost desfiinţată de Maria Tereza, prin generalul Bukow.
Descriere:
Biserica a fost construită în anul 1896, din zid, în formă de
cruce, lungă de 24 m şi cu lăţimea în zona absidelor de 12 m,
compartimentată în altar, naos, pronaos şi pridvor închis.
Altarul este luminat de trei ferestre, naosul de câte una pe fiecare
absidă, iar pronaosul de câte trei ferestre pe fiecare parte (sud
şi nord). Ferestrele sunt largi, înalte, terminate în arc, cu
geamuri ornamentale. În pronaos se află şi balconul pentru cor.
Catapeteasma este din lemn nesculptat. Are o turlă oarbă pe
pridvor, de formă pătrată, şi patru ferestre cu obloane. Plafonul
semicilindric este zugrăvit în culoarea cerului cu stele. Intrarea
în pridvor se face prin vest, pe uşa din lemn simplă, la fel ca
intrarea din pridvor în pronaos. Există şi o a doua intrare în
pronaos, prin partea sudică. Pardoseala este din ciment. Biserica
este acoperită cu tablă vopsită cu maro şi are un acoperiş în
două ape.
Pictura: Biserica
a fost pictată în tempera de un pictor amator, fără o valoare
artistică. A fost spălată de ploi şi, în prezent, nu se mai
cunosc urmele picturii.
Altele: În
biserică nu sunt obiecte de artă, în afară de un chivot de lemn
ornamentat, din 1823.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu