Mănăstirea
SFÂNTUL IOAN BOTEZĂTORUL
Mănăstire
de călugări, cu hramul: Sfântul Ioan Botezătorul.
Istoricul: În
luna iulie 1941, apele vijelioase ale Argeşului au măturat casele
din satul Căpăţâneni şi din alte localităţi ale zonei.
Mareşalul Ion Antonescu, dorind să ajute sinistraţii, oferindu-le
adăpost, a construit cătunul pe care localnicii l-au numit
Antoneşti.
Pictura: Biserica
a fost ridicată la roşu nefiind tencuită şi pictată.
Mănăstirea
SFÂNTUL IOAN BOTEZĂTORUL
Mănăstire
de maici, cu hramul: Sfântul Ioan Botezătorul.
Istoricul: Mănăstirea
Sfântul Ioan Botezătorul a fost ctitorită în anul 1924 de Dr.
Ioan Stroia, Episcopul general al armatei, care a trăit între 1865
şi 1937. Aşa cum am arătat mai sus, Schitul a fost mutat în
punctul Valea Popii, unde a fost strămutată şi biserica după
1994, în 24 iunie anul 2000 a fost sfinţită de Arhiepiscopul
Andrei, în al zecelea an de păstorire a domniei sale, stareţ fiind
Protosinghelul Ioan Cojan. Biserica a fost ridicată pentru prima
oară în anul 1768 prin mila credincioşilor din satul Agmar, comuna
Blandiana şi a fost adusă în incinta veche a schitului în anul
1989, ca apoi după 1994, să înceapă strămutarea ei în actualul
loc.
Descriere:
Biserica este o construcţie în formă de navă, din grinzi de lemn,
pe tălpi din lemn aşezate pe o mică fundaţie de piatră. Spaţiul
este repartizat în altar, naos, pronaos. În partea de sud a
bisericii, pe toată lungimea ei, este un pridvor deschis (prispa)
susţinut de 12 stâlpi din lemn. Pridvorul are un grilaj înalt de
80 cm. Intrarea în biserică se face prin sud, pe o uşă masivă
din stejar. Lumina pătrunde în altar prin două ferestre mici
aşezate la est şi alta la nord, naosul este luminat de trei
ferestre la sud şi alte două la nord. Ferestrele sunt duble, din
lemn, cu dimensiunile de 70/40 cm. Naosul este delimitat de pronaos
prin pereţi din lemn. Pronaosul nu este luminat. Pe pronaos se
înalţă o turlă cu baza pătrată şi cu foişorul piramidal.
Pardoseala este de duşumea din scândură. Acoperişul, foarte
înalt, este din şindrilă.
Pictura: Pictura
în tempera, aplicată pe placajul care îmbracă interiorul
bisericii, este opera meşterului iconar Vasile Lefter, prin dania
tuturor cucernicilor şi evlavioşilor creştini. În partea
inferioară a pereţilor sunt pictaţi sfinţii, iar pe plafon scene
biblice.
Altele: La
sud-vest de biserică s-a ridicat o clădire din cărămidă pentru
chilii, trapeza, bucătărie şi camere pentru credincioşi. Este
acoperită cu ţiglă. În apropierea acestei clădiri, în sud-est,
a fost construită prima clădire pentru chilii, cu verandă la etaj,
acoperită cu tablă. Clădirile anexe, acoperite cu tablă, sunt
ridicate la sud de clădirile chiliilor. Aici sunt magaziile,
atelierele şi garajele schitului.
Mănăstirea
SFÂNTUL IOAN BOTEZĂTORUL - STRUNGARI
Istoricul: Mănăstirea
a fost înfiinţată în 1990, dar viaţa duhovnicească a fost
trăită aici într-o chilie de la marginea pădurii, cu mult timp
înainte. Ca începător este cunoscut monahul Simeon, care a vieţuit
în chilie în singurătate şi rugăciune din jurul anului 1900 până
în 1943, când s-a mutat la Domnul. A fost urmat de monahul
Varsanufie Ştirban din partea de nord a Moldovei, care a păstrat
candela rugăciunii aprinsă 26 ani. În această perioadă a avut ca
ucenic pe fratele Ioan David, pastor născut în 1920 în cătunul
Plai, care trăia într-un bordei, mai sus de chilia sihastrului
Varsanufie, dar seara cobora pentru a petrece împreună noaptea în
priveghere şi rugăciune. Spre sfârşitul vieţii, prin duhovnicul
Arhimandrit Dometie cu care ţinea legătura în apostolat, monahul
Varsanufie devine preot slujitor la Mănăstirea Râmeti. L-a însoţit
şi fratele Ioan, care a păstorit oile mănăstirii. Murind
părintele Varsanufie, fratele Ioan se întoarce la chilia din
marginea pădurii Strungari, unde s-a nevoit cu post aspru şi
rugăciune până la 7 ianuarie 1995 (soborul Sfântului Ioan
Botezatorul), când a plecat la Domnul să-şi ia plata ostenelii. A
fost înmormântat aproape de chilii, lângă părintele Simeon,
începătorul nevoinţei din binecuvântata chilie. Mulţi dintre cei
suferinzi sau chinuiţi de duhuri necurate îşi găsesc liniştea şi
uşurarea la mormintele pustnicului Ioan şi monahului Simeon. Avem
exemplul preotesei de lângă Timişoara chinuită de mai mulţi ani
de un duh rău. Într-o noapte a văzut în vis un ostaş cu numele
Ioan, care se lupta cu o dihanie fioroasă, iar soţul preot a visat
două morminte cu inscripţiile: Monah Simeon şi fratele Ioan
veniţi la Mănăstirea din Strungari pentru rugăciune. După
slujbă au fost îndemnaţi să urce sus la morminte, să aprindă
câte o lumânare şi să ceara ajutor la Dumnezeu prin rugăciunile
aleşilor lui şi s-au minunat când preoteasa a văzut numele
ostaşului din vis, iar preotul mormintele visate de el. Deodată
bolnava a simţit o eliberare de răul ce o muncea şi mulţumind lui
Dumnezeu s-a întors acasă sănătoasă.
Descriere:
Paraclisul este o construcţie din cărămidă, pe fundaţie de
piatră, în formă dreptunghiulară. Are spaţiul repartizat în
altar, naos şi pridvor închis. Altarul, spaţios, este luminat de
două ferestre aşezate pe dreapta şi stânga peretelui din răsărit,
de o fereastră la sud şi alta pe zidul din nord. Catapeteasma este
din lemn de tei sculptat. Naosul, destul de spaţios, primeşte
lumină de la două ferestre aşezate la sud şi alte două pe zidul
din nord. Pe naos, în apropierea altarului este o turlă circulară,
luminată de patru ferestre, câte una în fiecare punct cardinal.
Ferestrele din altar şi naos sunt dreptunghiulare, înalte, cu
lăţimea de 45 cm. Au geamuri duble şi la exterior grilaj metalic.
În apropierea pridvorului se află balconul pentru cor, susţinut de
un stâlp pătrat, din zid, pe mijloc şi alţi doi stâlpi pe
zidurile laterale şi balconul este luminat de o fereastră mare,
înaltă şi lată. Intrarea din pridvor în naos, se face pe o uşă
din lemn în două canaturi. În pridvor se intră tot pe o uşă din
lemn de stejar, în două canaturi, aşezată pe zidul din naos. Pe
pridvor este o turlă pătrată, cu acoperişul piramidal, ca şi a
turlei de pe naos. Pardoseala este din duşumea de lemn în altar şi
naos, ciment îmbinat cu plăci din marmură în pridvor. Biserica,
inclusiv cele două turle, are acoperiş din tablă zincată.
Faţadele exterioare sunt tencuite în calciu de culoare alb-verzui.
În partea superioară sunt prevăzute mici firide care urmează să
fie pictate. Deasupra uşii de intrare în pridvor s-a pictat, în
medalion, Acoperământul Maicii Domnului, încadrat într-o parte de
Sfântul Ioan Botezătorul şi în alta de Sfântul Ioan Hozevitul.
Pe stânga şi dreapta, alte două medalioane reprezintă pe Maica
Domnului.
Pictura: Pictura
bisericii terminată în 1999 este realizată în tehnica frescă de
pictorii Zănescu şi Zahiu din Moldova. Îmbinarea culorilor roz,
alb şi verde face ca pictura să fie deschisă, luminată, în
pridvor s-a pictat, Vameşul şi Fariseul, Acoperământul Maicii
Domnului, Sfântul Ioan Hozevitul. Pe plafonul plat este pictat Iisus
Hristos, iar la intrarea în naos Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel.
Pe peretele vestic al naosului este pictat Arhiepiscopul de
Alba-Iulia, Andrei Andreicuţ. Pe zidurile din sud şi nord ale
naosului s-au pictat sfinţi în partea inferioară, iar în partea
superioară, scene biblice care se continuă şi pe boltă.
Altele: La
sud-vest de paraclis este prima construcţie a chiliilor din lemn pe
fundaţie de piatră, acoperită cu tablă, orientată de la vest la
est. În nord-vest de paraclis este o construcţie parter, din zid,
în formă pătrată în care se află trapeza, bucătăria,
cămările. La vest de această clădire a început în anul 2000
construcţia din zid a bisericii mănăstirii. Alte două clădiri
construite din cărămidă BCA, parter şi mansardă se află la 20 m
nord de paraclis, în marginea incintei, orientate de la est la vest,
între ele ridicându-se clopotniţa cu gang şi poarta de intrare în
mănăstire. Toate clădirile sunt acoperite cu tablă zincată. La
nord-est de paraclis s-a construit din lemn, în formă circulară,
altarul de vară, iarna utilizat ca aghiasmatar.
Sursa: www.manastiriortodoxe.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu