Anul Nou ...

.

Cum s-a ajuns la noi crestinii ortodocsi să se prăznuiască Anul Nou la 1 ianuarie? Iată prin ce împrejurări s-a ajuns la aceasta si ce însemnătate are Anul Nou.

.

La început toate popoarele, respectând traditia după care începutul lumii a fost în martie, începeau anul de atunci, indiferent ce calendar ar fi avut ele. Asa au socotit si egiptenii si evreii si romanii. Mai apoi romanii au adăugat lunile ianuarie si februarie si au stabilit începutul anului la 1 ianuarie.

.

Ei aveau obiceiul ca în ziua de 1 ianuarie să ia impozite de la popor, schimbau pe dregători, plăteau salariile la muncitori, la militari, îi avansau pe unii din acestia la grade mai mari. Tot la 1 ianuarie aveau si cele mai mari festivităti si cu acest prilej făceau mare zarvă de cântece si jocuri, cum le vedeti până acum.

.

Că de la romani si de la păgâni vin obiceiurile acestea de a umbla din poartă în poartă si a fluiera si a cânta si a face câte si mai câte, cum le vedeti până astăzi. Si asa se fac în această zi petreceri în loc de sfinte slujbe de multumire lui Dumnezeu si de cerere a ajutorului Lui. Că nu de la Biserica lui Hristos vin acestea, ci de la popoarele păgâne, căci romanii le-au împrumutat de la egipteni si egiptenii de la asirieni si asa mai departe. Obiceiurile acestea nu sunt crestinesti, ci păgânesti, fiindcă si noi ne tragem din popoare păgâne, căci si romanii si dacii au fost păgâni.

.

După ce Dacia a fost cucerită de Traian, o multime de colonisti din Peninsula Balcanică au inundat tara strămosilor nostri. Si asa a ajuns crestinismul cu lumina credintei dincoace de Dunăre si a început să înflorească aici Biserica lui Hristos.

.

Dar prin acesti colonisti au venit la noi si obiceiurile acestea de la 1 ianuarie. Aceste obiceiuri au trecut de la ei la noi, precum si calendarul de 12 luni. Astfel am ajuns si noi românii să prăznuim ziua de 1 ianuarie, ziua anului nou civil.

.

Insa, începând de la Anul Nou, grija noastră cea mai mare trebuie să fie alta. Cel mai mare lucru este să ne înnoim viata, să luăm aminte, cu fiecare an nou să lăsăm câte un păcat care ne stăpâneste cine stie de când si să punem în locul lui o virtute. Să iertăm greselile celor ce ne-au supărat, să-i iertăm pe toti, să începem Anul Nou cu inima curată si cu credintă în Dumnezeu.

.

Sursa: Parintele Cleopa

Colindul românesc

.

Colindele acestea străvechi, care au legănat copilăria noastră şi a părinţilor noştri, a poporului nostru, ne-au făcut să retrăim nostalgia noului pe care îl aduce Naşterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Această reînnoire nu vine pe calea cărţii, a bibliotecii, ea vine pe calea străveche a drumului bătătorit de tălpile strămoşilor noştri, timp de aproape două mii de ani, strămoşi care umblau şi colindau din casă în casă, din familie în familie, anunţând vestea cea mântuitoare a întrupării Fiului lui Dumnezeu.

Auzim şi citim din colindele noastre bătrâne, vestite în graiul poporului de copiii nevinovaţi, pe la casele credincioşilor, pe la vatra părintească, înţelepciunea şi lucrarea Duhului Sfânt. Aşa vestesc ei, ca şi îngerii, din poartă în poartă, de la fereastră la fereastră, aceste străvechi şi neîntrecut de frumoase colinde.

Acest obicei este însă şi o reînnoire a chemării fiecărui creştin de a fi apostol al lui Hristos în lume, de a-L primi, dar şi de a-L vesti celorlalţi oameni pe Mântuitorul. Colindătorii străbat şi un itinerariu spiritual, la care este chemat şi sufletul fiecărui creştin, acela de a călători permanent spre Dumnezeu şi, mai ales, de a împlini călătoria vieţii pământeşti purtându-L pe Domnul în suflet cu căldura cu care Maica Domnului L-a purtat pe Pruncul nou născut.

Cei care colindă şi noi, cei colindaţi, intrăm în aura tainică a sărbătoririi Naşterii lui Iisus Hristos ca o ceată care, în drumul spre Betleem, se va însoţi, cu smerenie, cu cetele îngerilor ce cântă Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire.

.

Sursa: † Teoctist

Sfantul Spiridon al Trimitundei

.

Sfantul Spiridon al Trimitundei a trait pe vremea imparatiei lui Constantin cel Mare si a fiului sau Constantiu. De neam era din insula Cipru, simplu la chip si, la inima, smerit. Mai intai, a fost pastor de oi si, insurat fiind, a avut o fiica Irina, care a trait in feciorie toata viata ei. Pentru sfintenia vietii lui, murindu-i sotia, a fost facut episcop in cetatea Trimitundei, aproape de Salamina, si a primit de la Dumnezeu si darul tamaduirilor, incat s-a numit, din pricina minunilor ce le facea, de minuni-facator. Ca in timp de seceta, a facut de s-a pogorat ploaie si, iarasi, a oprit necontenirea ploilor. Prin rugaciune, a potolit inca si foametea, ca a facut de s-au spart de ploaie granarele unde era ascuns graul. Si a prefacut si un sarpe in aur, iar daca a izbavit pe cel sarac din nevoile lui, iarasi a adus aurul la starea cea dintai si l-a facut sarpe. Oprit-a si revarsarea apelor. A intors pe pacatosi si pacatoase, facandu-i de si-au marturisit pacatele.

.

In vremea prigonirii crestinilor de catre Maximian-Galeriu, Sfantul a fost prins si, marturisind pe Hristos, i s-a scos ochiul drept, i s-a taiat pulpa stanga si a fost trimis in temnita. A luat parte la Sinodul cel dintai de la Niceea (325), fiind unul din cei trei sute optsprezece parinti episcopi si a marturisit apostoleasca invatatura ca Hristos, pentru Care a patimit, este cu adevarat de o fiinta cu Tatal, aratand cu puterea minunii, taina Sfintei Treimi, ascunsa intr-o caramida.
.

Murind Irina, fiica lui, o femeie, care incredintase moartei un odor de pret, spre pastrare, a cerut Sfantului odorul sau, iar acesta, nestiind unde este, a intrebat pe cea moarta si, afland de la ea locul unde este pus, l-a dat inapoi femeii. Acestui Sfant i se aratau ingerii si-i slujeau la Sfanta Liturghie si a luat marturie de la cer ca avea ingeri privitori, care cantau impreuna cu dansul. Iar cat era de indurator si milostiv se vedea din aceea, ca pe cand era pastor de oi, au venit noaptea hotii sa-i prade turma lui si, deodata, au fost opriti cu orbirea, ca n-au mai putut sa faca nimic, nici macar sa scape, iar Sfantul, vazandu-i in acea stare dimineata, nu numai ca i-a izbavit de orbire, ci inca si cate un berbec le-a dat la fiecare, indemnandu-i sa-si schimbe viata.
.

Si asa, ocarmuind bine turma ce i s-a incredintat de la Dumnezeu, s-a mutat la cetatea si petrecerea ingerilor. Iar sfintele lui moaste se afla in mare cinste, intr-o racla de mult pret, in insula Corfu, pana in ziua de astazi. Si se face pomenirea lui in biserica Sfantului si Verhovnicului Petru, aproape de Sfanta Biserica cea mare.

.

Sursa: www.crestinortodox.ro

Măslinul, plantă de leac şi simbol al înţelepciunii

.

În cartea Facerea a Vechiului Testament stă scris: „şi porumbelul s-a întors la Noe spre seară având în cioc o ramură verde de măslin. Atunci a cunoscut Noe că apele se scurseseră de pe faţa pământului“. Tot din Vechiul Testament aflăm că „măslinul este o plantă de valoare, ale cărei fructe sunt carne, iar frunzele sunt leacuri“.

O frumoasă legendă care se referă la apariţia măslinului pe pământ este legată de întemeierea oraşului Atena, viitoarea capitală a Greciei. Se păstrează versiunea că Zeus, stăpânul zeilor din Olimp, a hotărât că va dărui noul oraş acelui zeu care va oferi locuitorilor cel mai folositor dar. Disputa pentru posesia oraşului s-a declanşat între Poseidon, zeul mărilor, şi Atena, zeiţa înţelepciunii. Când Poseidon a lovit cu tridentul său în piatră a început să curgă apă sărată, în timp ce Atena a lovit cu suliţa în pământ, unde a răsărit un măslin. Întrucât locuitorii oraşului au preferat fructele de măslin în locul apei sărate, Zeus a decis acordarea drepturilor asupra noului oraş zeiţei Atena, oraşul urmând să poarte numele de Atena. Se spune că în locul unde s-a născut această legendă s-a păstrat un măslin din care s-au răspândit toţi măslinii existenţi pe coastele stâncoase ale Greciei.

.

În Ţara Sfântă, pe vremea lui Iisus Hristos, existau păduri compacte de măslin la nord de Gaza, pe şesurile Şaronului şi ale Hebronului, în grădina Ghetsimani (în traducere înseamnă „teasc de untdelemn“), situată la baza Muntelui Măslinilor din Ierusalim, unde Mântuitorul venea adesea pentru a se ruga sub măslinii bătrâni şi de unde a şi fost arestat.

Se susţine ideea că din lemn de măslin a fost cioplită crucea pe care a fost răstignit Iisus pe Golgota. Tot din lemn de măslin, cu o structură fină şi densă, au fost ciopliţi heruvimii, uşile şi stâlpii Templului lui Solomon.

.

Sursa: www.ziarullumina.ro

MANASTIRI (1)

.

MANASTIRILE NORD DOBROGENE

Situate pe o raza de 25 km. departare de TULCEA, ofera vizitatorilor pe langa frumusetea arhitecturala incarcata de istoria locurilor si obiecte de arta religioasa care imbina traditia ortodoxa a culturii romanesti cu cea slava.

.

MANASTIREA CELIC-DERE ("Paraul de otel", in limba turca) a fost infiintata ca asezamant monahal in anul 1841 de catre calugari romani si rusi.Muzeul manastirii expune numeroase obiecte de cult, o bogata colectie de carte veche, covoare tesute manual si cea mai veche icoana din tara adusa de la muntele Athos.

MANASTIREA COCOS dateaza din anul 1833 si pe langa colectia de arta plastica, arta decorativa, arheologie si numismatica, manastirea mai adaposteste si osemintele celor mai vechi martiri crestini, descoperiti in Europa.

BASILICA NICULITEL este un monument paleo-crestin situat in satul Niculitel, care a fost construit in anul 370 d.c., in timpul imparatului Valenus. In anul 1971, dupa o ploaie violenta, malul de pamanat care acoperea biserica s-a surpat, dezvelind lumii un monument unic in Europa, o cripta in care au fost gasite osemintele a PATRU MARTIRI ai lui Hristos(Zotikos, Attalos, Kamasis si Phillipos), ale caror sicrie se odihnesc si sunt cinstite in manastirea COCOS.


BUCOVINA - MANASTIRILE PICTATE

BUCOVINA, este situata in zona de nord est a Romaniei foarte bogata in zone de munte si dealuri, acoperite de paduri si pasuni de vis si comprima pe o suprafata relativ restransa o salba de manastiri cele mai multe construite in timpul domniei lui Stefan cel Mare. Legenda spune ca, dupa fiecare victorie in lupta, Stefan cel Mare construia o noua manastire.

Importanta lor nationala si internationala este data nu atat de vechimea lor cat de picturile interioare si exterioare executate in culori vegetale ,secretul "albastrului de VORONET", de exemplu nefiind deslusit nici astazi.

.

Cele mai importante manastiri din Bucovina sunt:
MANASTIREA VORONET, construita in anul 1488 in numai trei luni si jumatate,fiind denumita de specialisti Capela Sixtina a Orientului. Misteriosul"Albastru de Voronet"' ca si celebrul"'rosu"' al lui Tizian sau "''verdele"'' lui Veronese continua sa ramana enigme nedescifrate peste secole.

MANASTIREA GURA HUMORULUI, construita in anul 1530 in timpul voievodului Petru Rares, este monument istoric facand parte , ca si celelalte manastiri din patrimoniul UNESCO si este una dintre cele mai frumoase manastiri pictate la exterior.

MANASTIREA PUTNA , cea mai nordica din traseu propusa spre vizitare , este locul unde-si are mormantul Stefan cel Mare, oferind vizitatorilor unul dintre cele mai bogate muzee monahale din zona.

MANASTIREA SUCEVITA construita in anul 1581 in timpul domniei lui Petru Schiopul este una dintre bijuteriile Bucovinei, picturile sale interioare, dar mai ales cele exterioare oferind un adevarat regal al culorilor vegetale. Legenda spune ca un colt al manastirii a ramas nepictat pentru ca schela de pe care picta zugravul s-a prabusit, acesta murind sub greutatea acesteia.

MANASTIREA MOLDOVITA, situata intr-o zona montana, a fost ctitorita de domnitorul Petru Rares in anul 1532 si este manastire de maici. Si aceasta ofera extraordinare picturi exterioare si interioare fiind alaturi de celelalte manastiri o adevarata nestemata a traditiei crestin ortodoxe de veacuri a poporului roman.

MARAMURES

Daca cineva ar dori o intoarcere in timp, cu sute de ani urma , nu este de ajuns sa inchida ochii si sa viseze, ar putea atat de simplu sa viziteze Maramuresul.

.

Timpul, incremenit acum cateva secole poate reda cu fidelitate detalii si imagini pierdute pentru restul lumii moderne dominate de otel, beton si sticla.

O biserica din lemn contruita dintr-un singur arbore, construita acum 700 de ani, este un lucru comun in Maramures, dar care este pastrat si redat cu sfintenie urmatoarelor generatii.

Un tur pe Valea Marei, Izei sau a COSAULUI , ramane cu siguranta in amintirea vizitatorilor ca un lucru unic, franturi de istorie redate de celebrele porti sculptate in lemn, de casele vechi de sute de ani acoperite cu sindrila, de muzee la tot pasul, de bisericile de lemn care strapung cerul, de batranii satului care se incapataneaza sa nu imbrace hainele moderne.

Printre cele mai importante obiective se numara manastirile din Ieud, Bogdan Voda, Botiza, Poiana Izei, Barsana, Valea Marei, Cimitirul vesel de la Sapanta, etc..